Christian Rowan, geolog la Universitatea Columbia, a declarat:
“Am descoperit că fragmentarea în această zonă este mai avansată, iar crusta este mai subțire decât recunoscuse oricine”
și <
Citește șiSute de oameni la coadă pentru a vedea tablou Van Gogh expus în 60 de ani
Zona de Rift Turkana din Kenya conține numeroase fosile de hominini timpurii, indicând că a reprezentat un punct central în evoluția umană. Însă, noua cercetare arată că această zonă nu a fost neapărat mai semnificativă pentru strămoșii noștri decât alte regiuni africane; în schimb, activitățile geologice au generat condiții propice fosilizării.
Sistemul de Rift Est-African reprezintă un exemplu concret al modului în care se formează oceanele. Placa africană se divizează în două porțiuni: o masivă placă nubiană la vest și o porțiune mai mică, somaleză, la est. Cercetătorii s-au concentrat asupra Riftului Turkana, care se întinde pe sute de kilometri prin Kenya și Etiopia. Analizând date seismice, au estimat că grosimea crustei este mult mai redusă decât se presupunea: doar aproximativ 13 kilometri în centrul riftului, comparativ cu peste 35 kilometri la margini.
Crusta este sursa principală a problemei.
Când crusta dintr-o zonă de rift devine mai subțire de aproximativ 15 kilometri, aceasta intră într-o fază numită „necking-gât”, după care ruptura continentală este aproape inevitabilă. „Cu cât crusta devine mai subțire, cu atât devine mai slabă, ceea ce favorizează continuarea riftării”, a spus Rowan.
Video Recomandări
În câteva milioane de ani, zona de rupere va trece în stadiul de „oceanizare”: placa tectonică se va dilata atât de mult încât magma va fi expulzată, formând un bazin ce va evolua într-un nou fund oceanic, pe măsură ce apa din Oceanul Indian se va infiltra. Acest proces a început deja în Depresiunea Afar, lângă Marea Roșie.
Cercetătorii estimează că Riftul Turkana din Africa a intrat în faza actuală de „necking” acum aproximativ 4 milioane de ani, după o perioadă prelungită de activitate vulcanică. Această dată coincide cu vârsta celor mai vechi fosile de hominini din zonă. „Coincidența temporală dintre această tranziție tectonică și debutul straturilor fosilifere groase sugerează că faza de necking a oferit condiții critice pentru conservarea fosilelor”, au scris cercetătorii. Studiul a fost publicat în Nature Communications.
COMENTARII / 0