Analiză: Cisiordania, ce se întâmplă și de ce violența crește

Israel controlează teritoriul de decenii, însă pe măsură ce așezările coloniștilor evrei se extind, Marea Britanie a început să impună sancțiuni țării din Orientul Mijlociu, conform analizei publicate de The Times.

Cisiordania, extinsă pe peste 400 de kilometri, de la vârfurile dealurilor sale gri-verzui până la deșertul Iudeei, a fost împărțită încă din 1967 și este supusă unor graduri variate de control israelian.

Zona A, care reprezintă mai puțin de 20% din Cisiordania, se află sub autoritatea Autorității Palestiniene și include orașe mari precum Nablus, cea mai mare parte a orașului Hebron și capitala administrativă de facto, Ramallah. Zona B se află sub control de securitate comun cu Israelul, în timp ce Zona C se află sub control civil integral al Israelului și găzduiește așezările israeliene care presară clădiri cu acoperișuri roșii și rulote albe pe versanții dealurilor. Aceasta include orașe mari precum Ma’ale Adumim, la est de Ierusalim, și Ariel, unde se află o universitate importantă.

Citește șiFostul ministru ucrainean de Externe: „Rusia nu are nevoie de 400.000 de soldați pentru a ataca NATO. Are nevoie de cinci drone”

Conform dreptului internațional, toate așezările israeliene din regiune sunt considerate ilegale, deoarece teritoriul a fost ocupat de Israel în urma războiului arabo-israelian din 1967. În perioada premergătoare victoriei israeliene, cunoscută sub numele de Războiul de Șase Zile, Cisiordania, situată la vest de râul Iordan, se afla sub suveranitatea iordaniană, după încheierea Mandatului britanic în 1948.

Oslo din 1990 a inițiat o serie de încercări de pace care s-au dovedit a fi eșuate, stabilind trei zone care există în prezent. Acest fapt a aprofundat un conflict aparent nerezolvat, întărind controlul israelian asupra teritoriilor pe care palestinienii le consideră parte a viitorului lor stat, alături de Gaza și Ierusalimul de Est.

Controlul de securitate Israelian, împreună cu imperativul de a asigura protecția civililor israelieni din Cisiordania, a generat ceea ce criticii descriu ca o atitudine de tip „Wild West”. Coloniștii își așează taberele oriunde doresc, iar forțele armate Israelian, care, în principiu, ar trebui să asigure siguranța atât a evreilor, cât și a palestinienilor, este deseori acuzată de pasivitate în timp ce terenurile sunt confiscate, livezile de măslini sunt aprinse și proprietățile sunt vandalizate.

Militanții expansionist din Israel, printre ei se află miniștrii de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, care aspiră ca tot Iudee și Samaria – numele biblic al Cisiordaniei – să fie integrate în Israel, fără a oferi neapărat drepturi celor 3,3 milioane de palestinieni rezidenți acolo. Smotrich

Începând cu 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat sudul Israelului din Gaza, atacurile atât ale colonizatorilor evrei extremiști, cât și ale militanților palestinieni din Cisiordania au crescut în intensitate, determinând autoritățile israeliene să-și intensifice măsurile de securitate pentru a evita incidente similare. Creșterea raidurilor nocturne, a arestărilor, a restricțiilor de circulație și a operațiunilor militare a obligat locuitorii palestinieni să părăsească casele lor, în timp ce Israelul concentrează eforturile asupra activității militanților din orașe, sate și tabere de refugiați.

Prezența crescută a armatei a determinat, de asemenea, acuzări în care se susține că forțele israeliene nu acționează suficient pentru a asigura protecția civililor palestinieni împotriva atacurilor violente ale coloniștilor. Organizațiile pentru drepturile omului acuză Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) că nu reușesc să oprească coloniștii evrei militanti și susțin că ar putea chiar să colaboreze cu aceștia.

Un recent focar de tensiune în jurul satului Qusra, din nordul Cisiordaniei, a implicat coloniști înarmați care au înconjurat și asediat mai multe locuințe, inclusiv cea a unui cetățean american-palestinian, și le-au întrerupt alimentarea cu apă și electricitate. Soldații IDF au încercat inițial să intervină, dar au fost la rândul lor respinși din zonă de către coloniști. Trupele s-au întors sub o puternică presiune internațională, dar de atunci nu au reușit să oprească încercările repetate ale coloniștilor de a pătrunde în locuințe.

Violența evreiască, care a dus la o condamnare rară din partea lui Mike Huckabee, ambasadorul SUA în Israel, s-a intensificat după ce premierul Benjamin Netanyahu a anunțat aprobarea începerii construcțiilor într-o zonă-cheie din Cisiordania, cunoscută sub numele de E1.

Construcțiile în zona E1 sunt considerate o lovitură fatală pentru soluția celor două state și pentru crearea unui stat palestinian viabil. Multe dintre comunitățile din zonă, formate în mare parte din beduini, se află de ani de zile sub amenințarea evacuării. Însă planul pentru E1 ar înlocui 18 comunități palestiniene cu 3.401 de noi unități locative pentru coloniștii israelieni, potrivit grupurilor pentru drepturile omului. Acesta ar ocupa efectiv ceea ce reprezintă 3% din teritoriul Cisiordaniei și ar conecta marea așezare Ma’ale Adumim cu Ierusalimul de Est, pe care Israelul îl revendică ca parte a capitalei sale indivizibile. O viitoare șosea ar putea bloca accesul palestinienilor, tăind Cisiordania în două, deși acest lucru este contestat de Israel.

Linia roșie pentru comunitatea internațională a devenit clară odată cu creșterea așezărilor și violența. Regatul Unit a introdus sancțiuni asupra zonelor ocupate, urmând acțiuni similare ale Țărilor de Jos, Belgiei, Spaniei și Irlandei, însă aceste măsuri sunt contestate de Germania, Austria, Republica Cehă și Ungaria.

Uniunea Europeană, fiind principalul partener comercial al Israelului, continuă să fie împărțită în această chestiune, deoarece statele membre nu reușesc să ajungă la un consens privind dacă o interdicție constituie o decizie comercială ce ar necesita doar un vot majoritar, sau o problemă de politică externă ce cere un acord unanim.