La începutul acestei luni, rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au înfrânt forțele proguvernamentale într-o ofensivă fulgerătoare care a luat prin surprindere Arabia Saudită și Statele Unite. Mica insulă Perim și orașul portuar Mokha se află acum sub controlul houthiților, oferind grupării o poziție avantajoasă asupra Mării Roșii și a Strâmtorii Bab al-Mandab. Saudiții au folosit strâmtoarea Bab al-Mandab pentru a exporta țiței către piețele mondiale, fără a fi nevoiți să traverseze strâmtoarea Ormuz, care este încă blocată de Garda Revoluționară Islamică (IRGC). Apoi, în weekend, houthiții ar fi vizat capitala saudită Riad într-o serie de atacuri cu rachete.
Marți, autoritățile din Marea Britanie au comunicat că intenționează să furnizeze ajutor militar Arabiei Saudite ca reacție la aceste atacuri. Președintele Statelor Unite a reținut până în prezent să nu se implice. În duminică, conform publicației „The New York Times”, bombardierele americane erau încărcate la capacitate maximă și pregătite să atingă țintele houthi, însă Trump s-a răzgândit în ultimul moment și a renunțat la operațiune.
Saudiții vor privi, fără îndoială, această știre cu dezamăgire, dacă nu chiar cu dispreț. Având în vedere că Iranul și aliații săi controlează acum efectiv două dintre cele mai importante puncte strategice energetice din Orientul Mijlociu – și că milițiile irakiene susținute de Iran au avariat, la începutul lunii, conducta cheie est-vest a monarhiei bogate în petrol – prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman caută cu disperare o cale de a scăpa dintr-o strânsoare care devine din ce în ce mai puternică. Însă, oricât de mult a fost compromisă politica generală a lui Trump în Orientul Mijlociu de războiul său inutil cu Iranul, el are dreptate să se gândească de două ori înainte de a lansa un alt război împotriva houthiților, comentează intr-un articol publicat pe platforma Unherd Daniel R. DePetris, cercetător la Defense Priorities și editorialist pe teme de politică externă al ziarului „Chicago Tribune”,
Citește șiGuvernul britanic alocă 17 milioane de lire pentru reparații la Cernobîl
Pentagonul nu poate mai tolera imprudența în utilizarea muniției, chiar dacă nimeni nu pune sub semnul întrebării abilitatea armatei americane de a neutraliza ținte în Yemen. În ciuda declarațiilor contradictorii ale secretarului apărării Pete Hegseth, conflictul de aproape șapte luni cu Iranul a consumat stocurile departamentului într-o măsură atât de mare încât conducerea trebuie să caute muniție de precizie și platforme de apărare aeriană de la alte comenzi de luptă. Se estimează că SUA au epuizat 80% din interceptorii sistemului Terminal High Altitude Area Defense (THAAD), iar arsenalul de rachete Patriot este, de asemenea, pe punctul de epuizare. Aceste cifre se vor deteriora inevitabil dacă Washingtonul se implică într-o altă campanie aeriană.
În continuare, este de menționat că Trump a participat deja o singură dată la un conflict cu gruparea Houthi, iar efectele pot fi considerate, cu indulgenta, ca fiind neînsemnate. În perioada martie–mai a anului precedent, el a dispus o ofensivă extinsă de bombardamente în Yemen, în scopul de a forța miliția să stoppe atacurile asupra navelor civile din Marea Roșie. Forțele armate ale Statelor Unite au aruncat muniție, cu o valoare de peste 1 miliard de dolari, pentru a atinge mai mult de 1.000 de ținte, printre ele fabrici de drone, baterii de rachete, centre de comandă și control, precum și comandanți houthi.
Însă, în ciuda acestor pierderi, houthiții s-au baricadat și au continuat să lanseze rachete de croazieră și drone către nave. În cele din urmă, Trump s-a săturat de acest conflict, a încheiat un acord și a declarat misiunea îndeplinită. A te arunca din nou într-o situație similară un an și jumătate mai târziu, așteptându-te la un rezultat mai bun, ar fi definiția nebuniei, punctează DePetris.
În final, operațiunile aeriene pot avea succes doar dacă există forțe terestre solide care să le valorifice. În Yemen această condiție nu este îndeplinită, deoarece gruparea anti‑houthi nu constituie o coaliție unită, ci mai degrabă un ansamblu de facțiuni distincte, fiecare având propriile interese și agende.
Forțele Naționale de Rezistență sunt conduse de un nepot al fostului dictator yemenit Ali Abdullah Saleh, care a fost înlăturat de la putere în timpul Primăverii Arabe și, la final, a fost ucis de houthiți la cinci ani după aceea. Ceilalți membrii sunt jihadiști sau, cel puțin, susținători ai aceluiași fundamentalism sunnit cu care Statele Unite se confruntă
Niciuna dintre aceste formațiuni armate, fie separat, fie chiar împreună, nu a demonstrat că poate acționa în mod coordonat și să recucerească teritoriul de la houthi, care guvernează acum asupra majorității populației din Yemen de mai bine de un deceniu și și-au demonstrat capacitatea de a rezista mai mult decât rivalii lor. Yemenul este un mlaștină, pur și simplu. Nu-l poți învinui pe Trump că o evită, conchide Daniel R. DePetris.
COMENTARII / 0