Donald Trump a spus în ziua de joi precedentă că are în vedere o „decizie importantă” referitoare la regimul iranian. Nu este prima dată când adresează o astfel de amenințare. Totuși, declarația intervine într-un context extrem de delicat. Conform unei analize realizate de profesorul emerit în studiile Orientului Mijlociu, Amin Saikal, și publicată pe platforma The Conversation, conflictul, pe care el spera să-l încheie rapid, a ajuns acum la a șaptea lună și ar putea să se extindă în regiune.
În weekend, rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au declarat că au atacat „locuri sensibile” din capitala Arabiei Saudite, Riad, cu rachete și drone.
Această intensificare ar putea pune la încercare noul acord de apărare dintre Arabia Saudită, Turcia și Pakistan, cunoscut sub denumirea de „Pactul de la Mecca”, la prima sa încercare serioasă.
Citește șiGuvernul britanic alocă 17 milioane de lire pentru reparații la Cernobîl
În ochii lui Trump, incapacitatea de a încheia acest conflict, indiferent de metoda aleasă, ar putea să amenințe grav mandatul rămas și să submineze poziția Statelor Unite pe scena mondială.
Motivul pentru care opțiunile sale, lui Trump, se limitează.
Mai multe probleme l-au adus pe președinte în acest punct. Consumatorii din SUA și din întreaga lume continuă să sufere de pe urma intensificării impactului energetic și economic al conflictului.
În aceeași perioadă de weekend, Iran a prezentat ultimul său set de cerințe pentru a încheia conflictul cu SUA. Aceste condiții prevedeau oprirea hostilităților pe toate fronturile, deblocarea fondurilor înghețate din Teheran și încheierea blocadei navale impuse porturilor iraniene.
SUA nu au oferit încă un răspuns la aceste cerințe. În cazul în care le consideră satisfăcătoare, se deschide posibilitatea reluării negocierilor, însă perspectivele pentru o soluționare negociată care să asigure redeschiderea Strâmtorii Ormuz în curând rămân îndoielnice.
Iranul a resimțit durerea. Presiunea militară și economică impusă de SUA pentru a pune capăt războiului s-a dovedit extrem de costisitoare pentru poporul iranian, atât în termeni umani, cât și materiali.
În ciuda acestor eforturi, guvernul islamic iranian a persistat în urmarea unei apărări solide, a decis să elimine bazele americane din regiune, a menținut închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz și a continuat să contracareze blocada americană asupra porturilor iraniene.
Conflictul persistă în expansiune.
Conflictul a continuat să se răspândească, începând cu Liban, unde Hezbollah, partenerul Iranului, se confrunta cu Israelul expansionist, provocând daune semnificative țării și cetățenilor săi. În prezent, se așterne pe noi fronturi în Yemen.
Luptându-se împotriva Consiliului Prezidențial de Conducere susținut de Arabia Saudită (guvernul Yemenului recunoscut la nivel internațional), precum și împotriva Arabiei Saudite, rebelii houthi susținuți de Iran au obținut câștiguri teritoriale strategice majore în ultimele două săptămâni.
houthi domină o porțiune majoră a vestului Yemenului și o bandă din sud, incluzând capitala Sana’a. Teritoriul lor se apropie de strâmtoarea Bab al-Mandeb, situată la Marea Roșie, care este esențială pentru 10-12% din comerțul maritim global.
Au consolidat semnificativ controlul asupra fluxului de-a lungul strâmtoarelor, au țintit navele saudite și au atacat instalațiile petroliere și de infrastructură saudite.
În perioada în care Strâmtorii Ormuz au fost închise, până la 70% din exporturile de petrol din Arabia Saudită au fost direcționate de la câmpurile Abqaiq din provincia estică către Yanbu, situat pe Marea Roșie, pentru a fi livrate pe piața internațională.
Conducta este în prezent avariată și închisă. Repararea acesteia ar putea dura săptămâni, ceea ce ar putea conduce la o creștere a prețurilor petrolului în întreaga lume, cu un impact masiv asupra economiei globale.
Primul său test se confruntă cu un nou pact de securitate.
În același timp, țările arabe din Golful Persic, care colaborează cu Statele Unite – Arabia Saudită, Kuweit, Bahrain, Qatar, Oman și Emiratele Arabe Unite – manifestă nemulțumiri față de administrația lui Trump.
Au suferit din cauza faptului că au găzduit instalații militare americane și au realizat cu amărăciune că nu pot mai conta pe SUA ca furnizor de securitate.
În regatul Arabia Saudită, renumit pentru bogăția petrolului și a capitalului său, căutarea unor opțiuni alternative a dus la apariția a ceea ce se numește Pactul de la Mecca, care a fost semnat și a intrat în vigoare în august.
Arabia Saudită colaborează cu două țări musulmane, în principal sunnite și opuse Israelului: Turcia, care face parte din NATO și deține a doua cea mai puternică armată din alianță, și Pakistan, singura națiune musulmană ce dispun de armament nuclear.
În această etapă, Iran – condus de musulmani șiiți – a răspuns cu bucurie la pact, fiind chiar invitat să se alăture (deși a negat primirea unei invitații oficiale), în timp ce niciun alt stat arab nu a aderat la acord.
Acțiunile houthi au pus în fața Pactul de la Mecca prima încercare de a testa fezabilitatea acest
În timpul weekendului, ministrul turc de Externe a semnalat că Turcia ar putea oferi sprijin militar Arabiei Saudite.
Turcia și Pakistanul au făcut eforturi pentru a determina Teheranul să reducă influența houthi. Ambele națiuni au frontieră comună cu Iranul și mențin relații de cooperare eficientă cu acesta.
Ankara a promovat unitatea comunității musulmane, în timp ce Islamabadul a intermediat relația dintre Teheran și Washington. Acestea reprezintă imperativități care nu pot fi ignorate atunci când se face referire la Pactul de la Mecca, adaugă sursa citată.
Motivul pentru care SUA se abține de la implicare.
În același fel, președintele Trump a refuzat până în prezent o solicitare saudită de a ataca grupul houthi, fiindcă a realizat, probabil, că puterea americană are anumite limite.
El a reținut să aducă SUA pe un alt front, fapt ce a destabilizat și mai mult încrederea Riadului în credibilitatea americană. Vicepreședintele american JD Vance a afirmat că Washingtonul conduce această situație, indicând o mediere între houthi și Riad. Rebelii din Yemen au spus că nu vor ataca navele americane în Marea Roșie.
Trump a exprimat cu entuziasm dorința de a observa încheierea conflictului și stabilitatea Orientului Mijlociu, declarând că războiul se va termina imediat după alegerile intermediare din SUA din noiembrie. Nu a detaliat modul în care se va realiza acest lucru, probabil în funcție de decizia sa iminentă.
Cu toate acestea, Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran a demonstrat că inflexibili nu par a fi dispuși să permită Trump să scape de sub control. Teheranul s-a mobilizat pentru o posibilă escaladare, mai degrabă decât pentru o dezescaladare, chiar dacă acest lucru ar avea consecințe financiare și economice devastatoare pentru Iran.
Riscul constă în faptul că, odată ce se încheie alegerile din mijlocul mandatului, Trump ar putea alege să intensifice conflictul, cu excepția cazului în care ambele Camere ale Congresului sunt controlate de democrați și reușesc să-l împiedice pe el pe baza Legii privind puterile de război ale SUA. În prezent, nu există niciun indiciu clar privind direcția pe care o va urmări criza din Orientul
ANALIZĂ forțele intermediare se restructurează, în același timp TRUMP provoacă tumult pe scena internațională. Ce alianțe se dezvoltă și se întăresc?
COMENTARII / 0