António Guterres se apropie de încheierea mandatului său de 10 ani în funcția de secretar general al ONU, în timp ce credința publică scăzută în Ucraina persistă, există un conflict intens cu Israelul, iar Consiliul de Securitate rămâne expus la blocaje din partea guvernelor care ar trebui să fie trasate la răspundere.
Mandatul său a adus realizări concrete, inclusiv un acord care a redeschis porturile ucrainene pentru exporturile de cereale în timpul invaziei rusești. Însă relațiile sale cu Moscova și disputele legate de poziția sa în privința Gazei au accentuat întrebările cu privire la modul în care își folosește autoritatea de care dispune, scrie Kyiv Post.
Secretarul general viitor va prelua aceste dispute și aceleași constrângeri instituționale, fiind nevoit să satisfacă Moscova pentru a evita un veto rus.
Citește șiLituania avertizează că un milion de refugiați ar putea fugi în Polonia în cazul unui atac al Rusiei
Ban Ki-moon a stârnit, în iunie 2016, o reacție furioasă din partea ambasadorului Ucrainei la Națiunile Unite, după ce a evidențiat implicarea Rusiei în soluționarea conflictelor din Ucraina și Siria și în protejarea drepturilor omului. Deși a susținut integritatea teritorială a Ucrainei, a menținut eforturile de a obține cooperarea Moscovei.
Guterres a moștenit această abordare. În timpul unei vizite în Rusia din mai 2021, i-a mulțumit lui Putin pentru sprijinul acordat de Rusia ONU și a căutat o cooperare mai strânsă, inclusiv în domeniul drepturilor omului. Rusia ocupase deja Crimeea de șapte ani.
Guterres a susținut în continuare integritatea teritorială a Ucrainei, iar rapoartele publicate în numele său au evidențiat încălcările din Crimeea ocupată. Totuși, în discursurile sale oficiale, el a continuat să prezinte Moscova ca un partener al cărui parteneriat ar trebui să fie cultivat.
octombrie 2024, când a participat la summitul BRICS din Kazan, a amplificat în mod particular furia din Ucraina. Capitala ucraineană a subliniat diferența dintre acceptarea invitației lui Putin și lipsa sa la summitul de pace din Elveția din iunie a acelui an. În acel moment, Putin era deja ținta unui mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională.
În raportul ONU despre întâlnire, se precizează că Guterres a subliniat din nou că invazia a încălcat Carta ONU și normele dreptului internațional. Această contestare nu a afectat recunoașterea diplomatică manifestată prin prezența sa.
Neîncrederea în ONU se extinde și dincolo de participarea la summituri. Într-un reportaj publicat în 2022 de Kyiv Post despre modul în care a fost tratat personalul ucrainean, un fost colaborator al Organizației Internaționale pentru Migrație, care face parte din rețeaua ONU, a susținut că colegii săi din alte țări au plecat înainte ca invazia să înceapă, în timp ce angajații locali nu au primit sprijin adecvat pentru evacuare.
Într-un interviu dedicat publicației Kyiv Post, Sergii Kislytsia, atunci ambasador al Ucrainei la Națiunile Unite, a ridicat probleme legate de incoerențele din cadrul Secretariatului, susținând că unii angajați au prezentat propriile lor interpretări ale agresiunii în loc să se conformeze poziției Adun
Un sondaj din noiembrie 2025 comandat de New Europe Center ilustrează poziția lui Guterres în Ucraina: aproximativ unul din patru respondenți avea încredere în el, în timp ce mai mult de jumătate nu aveau încredere în el. Sondajul telefonic realizat pe un eșantion de 1.000 de respondenți a înregistrat un nivel de încredere de 25,1% și unul de neîncredere de 56,7%.
Gaza a arătat că poate aplica funcția cu hotărâre.
Răspunsul lui Guterres la conflictul dintre Israel și Hamas a evidențiat dorința sa de a valorifica autoritățile oficiale ale funcției pentru a impune presiuni în scopul inițierii unor acțiuni.
6 decembrie 2023, el a apelat pentru prima dată la articolul 99 din Carta ONU în cadrul mandatului său, aducând în atenția oficială a Consiliului de Securitate pericolul războiului din Gaza. El a cerut un armistițiu umanitar și a avertizat că protecția civililor și livrarea ajutoarelor erau în prăbușire. În cazul Ucrainei, această prevedere nu a fost invocată oficial.
Limbajul său a declanșat, de asemenea, o confruntare cu Israelul. La o ședință a Consiliului de Securitate din octombrie 2023, Guterres a afirmat că atacurile Hamas „nu au avut loc în vid”, invocând experiența palestinienilor cu privire la presupusa ocupație, în ciuda respingerii lor, documentate istoric, a propunerilor pentru o soluție cu două state.
Francesca Albanese, raportorul special independent al ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, a stârnit controverse, iar în acea perioadă au apărut întrebări privind judecata sa. Criticii au susținut că ea a descris acuzațiile de „violuri în masă” din atacurile Hamas din 7 octombrie 2023 ca fiind invenții și că a susținut ideea că Hamas reprezintă „o forță politică”.
Chiar dacă jurnaliștii independenți nu raportează în mod direct la Guterres, purtătorul său de cuvânt a susținut această poziție în fața sancțiunilor impuse de Statele Unite în iulie 2025, considerând că restricțiile asupra raportorilor speciali constituie un precedent periculos.
Cu toate acestea, deși a fost activ în conflictul din Gaza, acțiunea lui Guterres a evidențiat și limitele puterii sale: la două zile după ce a invocat articolul 99, Statele Unite au folosit dreptul de veto asupra unei rezoluții care cerea un armistițiu umanitar imediat.
În ciuda altor factori, eforturile diplomatice au adus rezultate.
Cel mai robust contrajustificator al unei evaluări complet negative este Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră, negociată în iulie 2022 de ONU și Turcia.
Înainte ca Rusia să se retragă un an mai târziu, acordul a autoriza exportul a peste 32 de milioane de tone metrice (35 de milioane de tone americane) de cereale și alte produse alimentare către 45 de țări. Acest acord a restabilit un canal de vânzare pentru agricultura ucraineană și a contribuit la stabilizarea piețelor alimentare internationale.
Acordul era condiționat de implicarea Rusiei. În momentul în care Moscova s-a retrăgând în July 2023, Guterres nu a reușit să o constrângă să respecte termenii acordului.
Au fost implementate și schimbări în administrație.
În 2019, ONU a instituit noi secțiuni de conducere și de asistență operațională, acordând managerilor un nivel sporit de autoritate. Totuși, aceste reforme nu au scos la iveală problema fundamentală a Consiliului de Securitate: membrii permanenți pot opri decizii importante chiar dacă propria lor acțiune este contestată.
Poziția Rusiei constituie o responsabilitate a statelor membre
Ucraina continuă să conteste faptul că Rusia ocupă încă locul Uniunii Sovietice în Consiliul de Securitate.
În conformitate cu registrul de membri al Organizației Națiunilor Unite, Boris Elțîn a informat instituția în decembrie 1991 că Rusia va păstra statutul de membru al Uniunii Sovietice, inclusiv poziția sa permanentă.
2022, în cadrul unui interviu acordat Kyiv Post, Kislytsia a susținut că Moscova a evitat procedurile necesare de admitere. De asemenea, el a recunoscut că nici cei mai apropiați aliați ai Ucrainei nu erau pregătiți să accepte acest argument.
Contestarea nu a condus la excluderea Rusiei.
Rezolvarea acestei probleme se încadrează în competența guvernelor care acționează prin intermediul instituțiilor ONU, și nu constituie o decizie administrativă pe care secretarul general să o poată impune.
În același mod, se aplică și la reforma Consiliului de Securitate. Potrivit articolului 108, schimbările propuse în Carta ONU trebuie să fie aprobate de două treimi din Adunarea Generală și ratificate de aceeași proporție de membri ONU, incluzând toți cei cinci membri permanenți ai Consiliului.
În Pactul pentru Viitor al ONU din 2024, promisiunile legate de reforma Consiliului au fost reînnoite. Nu a scos dreptul de veto al Rusiei și nu a renunțat la exigența ca membrii permanenți să aprobe modificările aduse Cartei. Conform declarației din 2022 a Kyiv Post, inițiative
Ce s-a întâmplat cu secretarii generali care au fost mai asertivi?
2022, în același interviu, Kislitsia a descris titularul funcției ca fiind
„mai mult secretar decât general”
. El a pus în contrast această limitare de rol cu disponibilitatea lui Dag Hammarskjöld de a se confrunta cu Moscova.
Hammarskjöld a pierdut viața în urma unui dezastru aerian în septembrie 1961, în timp ce se ocupa de negocieri pentru stoparea conflictului din Congo. Detaliile incidentului nu au fost clarificate. Kislitsia a negat categoric posibilitatea unei asasinate, susținând că poziția sa extinsă se referă la opoziția puternică pe care un secretar general hotărât îl întâmpină din partea statelor dominante.
În plus, a evidențiat meritele lui Kofi Annan, unul dintre cei mai apreciați lideri ai ONU, pentru realizarea eficace a sarcinilor sale, menționând în același timp că membrii permanenți au restrâns chiar și activitatea secretarilor generali de succes.
Ce așteaptă cetățenii de la viitorul conducător
Un nou studiu realizat de Fundația ONU indică faptul că participanții caută mai mult decât o guvernare eficientă.
Printre cei 5.000 de respondenți din 20 de state, 84% au afirmat că ONU este indispensabilă. Totuși, 52% dintre participanți au susținut că organizația rămâne esențială, în ciuda problemelor în realizarea mandatului.
Evitarea și soluționarea războaielor armate a reprezentat obiectivul principal, selectat de 58% dintre participanți. Aceștia au optat predominant pentru un diplomat, un manager de criză sau o voce morală, în locul unui lider concentrat în principal pe reforme interne.
Printre cei care dubită instituțiile globale, aplicarea insuficientă a normelor și supremația țărilor dominante au constituit principalele surse de îngrijorare. Ambele elemente se referă la autoritatea pe care statele sunt dispuse să o ofere organizației.
În cadrul cercetării s-au preluat mostre neprobabilistice de 250 de respondenți în fiecare țară, iar Ucraina nu a fost inclusă. Rezultatele reflectă opiniile celor chestionați, nu constituind un verdict reprezentativ pentru populația mondială.
Candidatii se confruntă cu aceleași restricții.
La Moscova, cei șapte candidați din competiție aduc perspective și metode diferite.
Rafael Grossi, originar din Argentina, ocupă conducerea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA). El susține că experiența acumulată în gestionarea crizelor nucleare îl pregătește pentru această poziție. Totuși, modul în care a abordat situația din Zaporizhzhia, sub controlul Rusiei, a generat critici.
În aprilie, Greenpeace Ucraina a contestat sugestia sa conform căreia utilizarea comună a centralei de către Ucraina și Rusia era posibilă din punct de vedere tehnic, argumentând că aceasta risca să legitimeze rolul ocupantului.
AIEA a înregistrat prezența personalului militar și a echipamentelor rusești la locul respectiv. Totuși, tensiunea se concentrează mai mult pe gradul în care inițiativele lui Grossi de a obține acorduri practice contestă controlul Moscovei, decât pe recunoașterea prezenței militare.
Rebeca Grynspan, originară din Costa Rica, ocupă funcția de director al Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) și îmbină cunoștințele sale în domeniul economic cu experiența acumulată în rolul de vicepreședintă a națiunii.
Negocierile sale pentru eliminarea obstacolelor din calea exporturilor rusești de alimente și îngrășăminte au făcut parte din „diplomația cerealelor” a ONU, oferindu-i experiență în negocierile care au caracterizat abordarea lui Guterres.
Carolyn Rodrigues Birkett, reprezentanta Guyanei la Națiunile Unite, a adoptat o poziție publică mai explicită privind retragerea. Într-un comunicat al Consiliului de Securitate al ONU din ianuarie 2025, ea a solicitat ca Rusia să scoată imediat forțele sale din teritoriul Ucrainei recunoscut în mod internațional.
Alți candidați includ ex-președintele Adunării Generale, María Fernanda Espinosa, fostul președinte al Senegalului, Macky Sall, fostă diplomată din Ecuador, Ivonne A‑Baki, și Olara Otunnu, provenind din Uganda și având rolul de reprezentant special al ONU pentru copii și conflicte armate. În septembrie, ex-președintele chilian, Michelle Bachelet, și-a renunțat la candidatură.
A-Baki se simte extrem de îngrijorată, având în vedere simpatia ei pentru agenda Moscovei. În cadrul audierii sale ca candidaat la ONU, ea a propus ca Rusia să poată încheia conflictul, iar Ucraina să renunțe la aderarea la NATO. De asemenea, a subliniat necesitatea respectării frontierei. Această poziție o distinge de cererea explicită a lui Rodrigues Birkett privind retragerea Rusiei.
Indiferent de circumstanțe, oricărui alegat care să reușească va fi necesar să obțină cel puțin nouă voturi în Consiliul de Securitate și să nu fie supus unui veto din partea unui membru permanent, ceea ce implică că persoana selectată trebuie să dispună de aprobarea Kremlinului.
COMENTARII / 0