Cu puțin peste un secol în urmă, armatele europene s-au confruntat cu o problemă și au avut dificultăți în a o rezolva. Cum să se deplaseze pe un câmp de luptă pe care noile tehnologii făceau mișcarea infanteriei extrem de periculoasă.
Mitralierele, artele de tragere rapidă, tranșeele și sârma ghimpată au jucat un rol decisiv în transformarea Frontului de Vest din Primul Război Mondial într-un teren de luptă extrem de sângeros. După aceea, armatele au petrecut ani întregi învățând să integreze artileria, aviația, blindatele, geniștii și noile strategii de infanterie pentru a reîncerca mobilitatea, fapt ce s-a concretizat la scurt timp după 20 de ani, potrivit TVP World.
Ucraina se găsește în fața unei variante contempor
Citește șiŢările europene au convenit asupra unui răspuns „ferm” la presiunile SUA privind motorina
Totuși, în jurul orașului Liman, care reprezintă un punct strategic major în regiunea Donețk din estul Ucrainei, Ucraina a găsit o parte a răspunsului.
Patru anotimpuri constituie succesiunea anuală a vremurilor.
Operațiunea „Vivaldi” a recaptat 176 de kilometri pătrați și a blocat încercarea Rusiei de a înconjura din nord zona de fortificații ucraineană Sloviansk-Kramatorsk. Această acțiune nu constituie o singură confruntare, ci o contraofensivă orchestrată de al treilea corp de armată al Ucrainei în jurul orașului Liman în luna mai, după săptămâni de pregătire, și a fost realizată sub măsuri de securitate operațională extrem de stricte.
Abia în ultimele două săptămâni, comandanții ucraineni au început să expună modul în care fazele successive ale operațiunii au funcționat.
Rezultatele obținute au poziționat „Vivaldi” într-o categorie foarte limitată. În plus față de contraofensiva din anul 2023 și de Operațiunea „Pânza de păianjen”, atacul cu drone din anul 2025 asupra bazelor aeriene rusești de importanță strategică, aceasta constituie una dintre cele mai semnificative operațiuni numite ale Ucrainei în acest război.
Se pare că în prezent se desfășoară două revoluții separate în domeniul dronelor în acest război. Prima dintre ele a încetinit mișcarea. Dronele de cost redus au transformat terenul de luptă într-un spațiu din ce în ce mai clar, convertind aproape orice obiect în mișcare într-o entitate care putea fi localizată, urmărită și, în final, atinsă.
Vivaldi sugerează că a doua revoluție este pe cale să înceapă. Ucraina învață să folosească dronele, roboții și războiul electronic ca un sistem, suprimând „ochii” Rusiei deasupra câmpului de luptă suficient de mult timp pentru a crea zone în care proprii soldați și vehicule să se poată deplasa.
Rusia continuă să dețină avantajul esențial într-un conflict de uzură: o forță umană mai vastă și o abilitate superioară de a suporta pierderi. Ucraina nu poate genera o altă populație. Ceea ce poate încerca este să aplice tehnologia pentru a diminua numărul de soldați expuși și pentru a maximiza impactul pe câmpul de luptă al soldaților existenți. Acesta este motivul pentru care Vivaldi are relevanță atât din punct de vedere politic, cât și militar.
Cum să readuci terenul de luptă la activitate
Este crucial să ținem minte că operațiunea Vivaldi nu s-a redus doar la lansarea unui număr imens de drone asupra inamicului. Ea a implicat, la fel de mult, configurarea terenului de luptă înainte ca forțele ucrainene să avanseze.
Dronele au lovit infrastructura de aprovizionare și comandă a Rusiei, amplasată adânc în spatele frontului. Alte zboruri au urmărit operatorii de drone și locurile de lansare, în timp ce războiul electronic a slăbit capacitatea de recunoaștere a rușilor.
Scopul era să submineze suficient sistemul care înconjura linia frontului rus, astfel încât, odată ce soldații și vehiculele ucrainene să se mobilizeze, să pătrundă într-un teren de luptă deja predispus în favoarea lor.
Purtătorul de cuvânt al Corpului al III-lea, Oleksander Borodin, afirmă că războiul electronic ucrainean a creat un „punct mort” prin care vehiculele blindate au putut pătrunde în pozițiile ruse, transporta trupe și evacua soldații răniți.
Pe sol, roboții au instalat mine noaptea, au deschis căi, au transportat materiale de aprovizionare și au evacuare victimele rănite. Corpului III se susține că vehiculele autonome terestre au gestionat 80%
Aceste dronele de bombardament grele au adus în zbor chiar și roboți terestri kamikaze de dimensiuni reduse, de peste zece kilometri în adâncul liniilor rusești, și i-au aruncat acolo pentru ca să-și continue traseul spre țintele stabilite.
Parcă futurist până când scoți componenta tehnologică.
Borodin explică modul în care multiple sisteme funcționează
„ca un singur mecanism, un singur sistem”
.
Roboții se avansează înainte.
Un alt motiv, mai simplu, explică de ce Vivaldi contează pentru Ucraina. În țara respectivă nu există soldați de pierdut.
Lipsa de personal influențează în prezent aproape toate aspectele conflictului. Rusia dispune de un număr mai mare de soldați și poate tolera pierderi pe care Ucraina, în mod clar, nu le poate asuma. Prin urmare, o întrebare esențială a inițiativei Vivaldi este în ce măsură activitățile periculoase, de obicei realizate de soldați, pot fi transferate către mașini.
Răspunsul în zona Lyman pare să fie considerabil. Dronii au transportat muniție, au localizat și dezamorsat mine, au atacat pozițiile rusești și au readus soldații răniti înapoi de pe câmpul de luptă. În final, infanteria a trebuit totuși să avanseze. Oricine trebuie totuși să elibereze un șanț, să pătrundă într-un sat și să păstreze controlul teritoriului. Totuși, momentul în care soldatul intră în luptă începe să fie amânat din ce în ce mai mult.
Al Treilea Corp de Armată prezintă esența:
„Infanteria câștigă războaiele, dar noi ne protejăm infanteria, motiv pentru care roboții se îndreaptă primii către inamic.”
Rusia va face ajustări.
Generalul-maior australian în rezervă Mick Ryan a caracterizat operațiunea „Vivaldi” ca fiind un experiment de amploare, desfășurat în timp real și un teren de testare, menționând că scopul este integrarea roboților terestri în forțele convenționale. În ciuda entuziasmului, este necesară o disciplină clară. Acum, el se întreabă dacă al Treilea Corp de Armată a elaborat un model de la care alte corpuri de armată ucrainene să poată învăța și să îl poată aplica în alte regiuni.
Ucraina a demonstrat că această metodă poate funcționa în cadrul unui
Rusia nu se reduce la a fi un simplu observator pasiv; ea a început deja să se adapteze la inovațiile ucraineane în domeniul dronelor, care au jucat un rol esențial în operațiunea „Vivaldi”.
Analistul George Barros de la Institutul pentru Studiul Războiului explică această structură: o componentă inovează, în timp ce cealaltă
„se adaptează — de obicei rapid”
. El menționează sistemul HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), produs în Statele Unite, ca exemplu clar.
Această armă a conferit Ucrainei un avantaj semnificativ în 2022, după care Rusia a dispersat depozitele și cartierele generale și a implementat contramăsuri electronice. HIMARS a continuat să fie relevant, însă avantajul său relativ a scăzut.
Europa trebuie să se îngrijoreze.
În acest context se ascunde o lecție neplăcută pentru Europa. Alianța discută în prezent despre obținerea unui avantaj în domeniul dronelor, pregătirea unui număr mai mare de operatori și achiziționarea unui volum semnificativ de drone și sisteme antidronă. Aceste măsuri sunt indispensabile. Vivaldi indică faptul că și această fază reprezintă partea mai ușoară. Deținerea de drone nu garantează automat existența unei armate de drone. Provocarea reală constă în reorganizarea forțelor în jurul acestora. Aceasta presupune integrarea roboților cu infanteria și blindatele, precum și învățarea modului de a valorifica oportunitățile scurte generate de aceste sisteme.
COMENTARII / 0