Rusia amplifică forțele sale asupra ultimelor orașe fortificate din regiunea Donețk, în timp ce Kievul încearcă să-și reconfigureze apărarea înainte de sezonul rece. Confruntările pentru Kosteantynivka și Dobropillya ar putea determina evoluția întregului front din Donbas. În același timp, superioritatea numerică a trupelor ruse și incertitudinile legate de accesul Ucrainei la Starlink complica strategiile armatei ucrainene, conform analizei publicate de The Kyiv Independent.
În această toamnă, în timp ce Rusia și-a intensificat campania de atacuri de amploare împotriva infrastructurii critice și a economiei Ucrainei, iar relațiile dintre Kiev și Washington au ajuns la unul dintre cele mai tensionate momente de până acum, luptele zilnice de pe vastul câmp de luptă ucrainean au trecut în plan secund în spațiul informațional.
Chiar dacă atenția globală asupra conflictului este limitată – fapt care uneori susține ideea greșită că ambii actori se află într-un stalag – luptele de uzură din estul Ucraniei continuă să fie la fel de violente și aspre. Fiecare campă caută să obțină un avantaj decisiv înainte de sosirea iarnă.
Citește șiO adolescentă de 17 ani, acuzată că a otrăvit soldați ucraineni pentru Rusia: cât i-a promis FSB pentru operațiune
Atunci când se examinează exclusiv din punctul de vedere al teritoriilor obținute și pierdute, schimbările de pe front în 2026 s-au dovedit a fi în mare parte în favoarea Kievului.
Progresul net în teritorii al Rusiei s-a menținut aproape neschimbat, deși pierderile umane au rămas ridicate în mod constant. În același timp, trupele ucrainene au reușit să inițieze două ofensiva de răspuns cu succes, fiecare având relevanță strategică.
În ciuda faptului că în majoritatea altor zone ale frontului situația a devenit stabilă, scopul principal al Rusiei este încă să preia controlul asupra restului regiunii Donețk.
Pe măsură ce avansează, dar într-un ritm lent, forțele ruse s-au apropiat de ultimele orașe ucrainene importante din regiune, distrugând în mare măsură tot ce mai rămăsese din viața civilă normală în zonă.
În același timp, forțele ucrainene, restructurate sub o nouă structură de comandă, au depus eforturi pentru a stabili condițiile esențiale care să epuizeze și să blocheze complet orice ofensivă nouă din partea Rusiei.
În timp ce administrația Trump intensifică presiunile asupra Kievului, Moscova nu renunță la solicitarea ca Ucraina să predea restul regiunii Donețk ca condiție esențială pentru negocierile de încetare a focului. Importanța strategică și politică a acestei zone, din ce în ce mai restrânsă și devastată, crește la niveluri fără precedent.
Coordinare și supraveghere
De la începutul invaziei la scară largă, coloana vertebrală a apărării ucrainene din regiunea Donețk a fost așa-numita „centură de fortărețe”, alcătuită din patru orașe industriale dispuse de la nord la sud: Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantînivka.
În ultimele 12 luni, fiecare dintre aceste orașe rămâne în zona de acțiune a FPV dronelor rusești, controlate de o cameră video.
2026, progresul gradual al trupelor ruse și extinderea autonomiei dronelor prin tehnologie îmbunătățită au complicat semnificativ operațiunile logistice ale Ucrainei pe întreg teritoriul. În consecință, numeroși civili rămași au fost nevoiți să-și abandoneze locuințele.
În urma reformei corpurilor de armată din anul precedent, accesul direct către centura de fortărețe a fost apărat de două corpuri: Corpul 11 și Corpul 19.
În lunile mai și iunie, în ciuda faptului că Ucraina înregistrase numeroase victorii pe front, armatele ruse au pătruns în Kosteantînivka și au preluat o porțiune semnificativă a orașului. Aceste operațiuni au urmat o strategie de infiltrare în masă, susținută de atacuri intense cu drone, artilerie și bombe planante, asemănătoare metodei utilizate pentru cucerirea orașului Pokrovsk în anul precedent.
În același timp cu atacurile frontale, forțele ruse au încercat să înconjoare zona fortificată prin două manevre extinse de flancare, avansând atât în nord, cât și în sud față de aceasta.
Pe flancul nordic, în direcția orașului eliberat Lîman, s-a desfășurat Operațiunea Vivaldi a Ucrainei, o serie de contraatacuri graduale și bine coordonate, conduse de Corpul 3 de Armată, aflat sub comanda lui Andrii Biletskyi.
În zona sudică, Rusia a exercitat, pe parcurs de peste un an, o presiune ofensivă intensă asupra municipiului minier Dobropillea.
August 2025, o incursiune masivă a forțelor ruse a ajuns la 20 km în adâncul liniilor ucrainene, iar Kievul a mutat în acea regiune Corpul 1 Azov al Gărzii Naționale, sub comanda lui Denys Prokopenko, fost lider al garnizoanei Mariupol. Corpul rămâne în continuare în acel sector.
În urma anilor de confruntări aprinse pe frontului, capacitatea de a apăra o zonă este adesea influențată de cel mai vulnerabil punct al acesteia.
Forțele ruse au dobândit abilitatea de a detecta și de a lovi cu intensitate punctele vulnerabile ale apărării ucrainene, care era deja suprasolicitată. În consecință, creșterea nivelului de pregătire a brigăzilor ucraineni a devenit la fel de crucială ca și extinderea numărului de unități de elită.
Corpurile 1 și 3 au reușit să-și organizeze unitățile într-un dispozitiv coerent și să coordoneze operațiunile ca formațiuni unificate. În schimb, alte structuri, precum Corpurile 11 și 19, care aveau în subordine un amestec de brigăzi epuizate și fără suficientă experiență, s-au confruntat cu dificultăți, în lipsa resurselor suplimentare și a unităților de sprijin.
În august, sub conducerea noului comandant-șef Mykhailo Drapatyi, Kievul a luat decizia de a împărți apărarea Donbasului în două forțe operaționale noi, fiecare structurată în jurul personalului și al structurilor de comandă conduse de Biletskyi și Prokopenko.
Azov avea planuri de a se extinde spre vest, preluând sectorul frontal recent eliberat de Corpul 7 de Asalt Aerian.
Astfel, segmentul strategic de cea mai mare importanță al frontului a trecut sub conducerea directă a doi dintre cei mai proeminenți comandanți de teren ai armatei ucrainene.
Provocări noi
Operațiunea Vivaldi se desfășura deja la intensitate maximă, când Andrii Biletskyi a primit atribuția de a apăra linia de fortărețe.
Corpul 3 de Armată, condus de acesta, s-a transformat într-unul dintre cele mai convingătoare demonstrații ale eficienței reformei corpurilor de armată din Ucraina. Această unitate a reușit să eleveze standardele de pregătire și comandă ale altor brigăzi mecanizate la nivel de elită, chiar și în condiții de deficit major de personal.
Acum, Biletskyi trebuie să obțină performanțe echivalente și pentru brigăzii din Corpurile 11 și 19, dintre care unele au rămas în sectorul lor de ani de zile, fără a primi rotații periodice.
În toamnă, eforturile Rusiei de a avansa și de a testa linia de apărare ucraineană în terenul deluros localizat imediat la est de centura fortificată s-au confruntat cu obstacole. Chiar și orașul Kostiantynivka, despre care se credea că ar putea ceda până la sfârșitul verii, continuă să reziste.
Brigăzile ucrainene din această regiune se află într-o situație complicată. Ele trebuie să contracareze în fiecare zi atacurile rusești, într-un teritoriu de conflict care se mărește și devine tot mai periculos, în timp ce efectivele de infanterie sunt foarte limitate.
Problemele menționate nu sunt noi; pe măsură ce timpul a trecut, brigăzile au identificat metode de adaptare, chiar și în condiții de resurse limitate.
Dronelor grele de transport și bombardament se recurge pentru a aproviziona pozițiile de infanterie din această regiune. În același timp, vehiculele terestre fără pilot au devenit indispensabile pentru a susține echipamentele ucrainene de drone.
În inima orașului Kosteantînivka, forțele ucrainene au reușit, cel puțin în parte, să oprească tacticile de infiltrație rusești care au complicat apărarea urbană în anul precedent. Soldații de infanterie, care persistă în luptă în oraș, joacă un rol crucial.
În prezent, determinarea exactă a controlului fiecărui cartier devine aproape imposibilă. În Kosteantînivka, pozițiile soldaților ucraineni și ruși se suprapun în proporție semnificativă atât în spațiile rezidențiale, cât și în cele industriale.
Pe măsură ce armata rusă caută să progreseze către Drujkivka, soldații ucraineni mențin apărarea în inima orașului Kostiantynivka și în zona de la marginea estică. Aceștia se mută în mod regulat și schimbă pozițiile, fapt ce complică operațiunile de zbor ale trupelor rusești cu drone în oraș.
Kosteantînivka găzduiește mulți dintre acești soldați de aproape un an; în situația în care ar fi răniti, șansele lor de a fi evacuați sunt foarte reduse.
Dobândind astfel timp prețios pentru Ucraina și pentru pregătirea apărării viitoarei fortărețe, ei persistă în rezistență.
O ofensă neîntreruptă
Pe flancul sud-vestic al centurii fortificate, în zona orașului Dobropillea, se desfășoară una dintre cele mai intense ofensive rusești.
Spre deosebire de partea nordică a regiunii Donețk, unde râul Siverskyi Donets acționează ca o barieră naturală, o mișcare militară rusă către zona Dobropillia ar putea deschide un drum direct către centura fortificată, traversând flancul său sudic.
Conform declarației lui Prokopenko, Rusia dispune de un avantaj numeric de 6:1 în regiunea Dobropillea și a mobilizat în acest sector îngust aproximativ o treime din unitatea sa de elită de drone, „Rubicon” – în jur de 400 de echipe.
În ultimul an, orașul minier Dobropillia a servit ca unul dintre principalele noduri ale operațiunilor Corpului 1 Azov. În această localitate au fost rulate numeroase misiuni cu drone ce urmăresc să împiedice avansul forțelor ruse spre zona periferică a orașului.
Valoarea strategică a orașului a făcut ca acesta să devină o țintă regulată pentru bombele planante rusești. În anumite momente, acestea sunt aruncate în grupuri de câte 3 sau 4, iar un impact direct asupra unei clădiri poate elimina poziția unei echipe de drone ucrainene.
În ciuda faptului că a reprezentat o incursiune spectaculoasă și bine orchestrată de asalt mecanizat, efectuată în sezonul cald, operațiunea a eșuat; armata rusă a continuat să valorifice avantajul numeric și să disperseze mici grupuri de infiltrație în împrejurimile Dobropillei.
Acest proces s-a intensificat în toamnă. În ultimele luni au apărut mai multe înregistrări video în care soldați ruși arborează steaguri în oraș. Acestea sunt însă adesea îndepărtate rapid și nu constituie, în sine, o dovadă clară a controlului teritorial.
În octombrie, Ministerul rus al Apărării a afirmat că Dobropillea ar fi fost cucerit în totalitate, iar Kievul a refuzat rapid această susținere.
Corp Azov a publicat pe 21 octombrie un videoclip în care susținea că declarațiile din ce în ce mai exagerate ale Rusiei despre cucerirea orașului ilustrează o cultură a dezinformării în lanțul de comandă rus. Conform unității ucrainene, același tipar de dezinformare ar fi jucat și un rol în realizarea succesului Operațiunii Vivaldi, executată de Corp 3 de Armată.
Viziuni pentru sezonul rece
Chiar dacă Ucraina reușește să-și consolideze apărarea în Donbas, o porțiune semnificativă a evoluțiilor ce vor avea loc în următoarele șase luni va fi determinată de planurile și resursele Rusiei.
Săptămânile următoare și vremea specifică toamnei ar putea oferi ultimele condiții favorabile pentru infiltrările rusești înainte de sfârșitul anului.
În cazul în care forțele ruse reușesc să exploateze ceața și ploaia pentru a-și întări prezența în Dobropillea și zonele înconjurătoare înainte de sezonul rece, armata ucraineană ar putea întâmpina obstacole suplimentare în efortul de a-i expulza.
O altă dificultate constă în posibilitatea unei mobilizări forțate în Rusia. Unii comandanți ucraineni susțin că mobilizarea a început deja, chiar dacă nu a fost anunțată oficial.
Un nou aflux de sute de mii de soldați, pe lângă cei care au semnat deja contracte de recrutare, ar putea oferi Rusiei mai multe opțiuni militare. Moscova ar putea intensifica ofensiva din Donbas sau ar putea deschide ori extinde operațiuni în alte zone, obligând Ucraina să-și împartă resursele și să ia decizii strategice dificile.
Un alt factor de importanță majoră ar putea rezulta din viitorul accesului Ucrainei la Starlink, rețeaua de comunicații prin satelit administrată de compania lui Elon Musk. Alegerea de a folosi această platformă poate fi influențată de legătura dintre conducerea firmei și administrația președintelui american Donald Trump.
Corpul 1 și Corpul 3 au folosit pe scară largă capabilitățile de atac la distanță medie în cadrul operațiunilor ofensiva și defensiva din ultimul an. Aceeași tendință se regăsește și în rândul brigăzilor de elită ai Forțelor de Sisteme Fără Pilot, care au fost active în zonă.
În cazul în care accesul la Starlink ar fi limitat în mod suplimentar, abilitatea trupelor ucrainene de a sincroniza operațiunile cu dronele lor ar putea suferi un impact major. Această situație ar face mai dificilă identificarea și eliminarea în timp util a unităților rusești aflate în avans.
Astfel, una dintre principalele forțe ale Ucraina – o apărare structurată pe tot frontul și o forță militară hotărâtă să persiste în luptă – ar putea fi și mai subțiată de factori externi, într-o perioadă în care confruntarea pentru Donbas ajunge la o fază decisivă.
COMENTARII / 0