Erevanul, un oraș caracterizat prin farmec și valori liberale, înconjurat de o impresionantă moștenire arhitecturală din epoca sovietică, nu constituie, într-adevăr, epicentrul universului, însă aspirația Armeniei de a se impune drept nod strategic pe continentul eurasiatic capătă o aură din ce în ce mai realistă. Pe măsură ce această fostă republică sovietică se pregătește să-și determine viitorul la urnele de vot în data de 7 iunie, cu ocazia alegerilor naționale, ea se vede obligată să jongleze cu interesele marilor puteri, printre care se numără Rusia, SUA, Turcia, Uniunea Europeană și Azerbaidjan, după cum relatează The Guardian.
O atenție deosebită a fost acordată, în parte, perspectivei de rezolvare a diferendului dintre Armenia și vecinul său, Azerbaidjan, precum și oportunității pe care acest lucru o oferă pentru ca Armenia să-și depășească situația de izolare fizică și să se alăture „coridorului central”, o arteră comercială esențială care face legătura între partea occidentală a Chinei și Europa, evitând atât coridorul nordic al Rusiei, cât și Canalul Suez.
Armenia și regiunea Caucazul de Sud ar putea suferi o transformare profundă odată cu deschiderea granițelor cu Turcia și Azerbaidjan, potrivit premierului Nikol Pașinian. El a declarat că deschiderea acestor frontiere, combinată cu asigurarea păcii, ar modifica efectiv poziția geografică a Armeniei.
Citește șiRusia anunță că va „intensifica” atacurile asupra Ucrainei ca răspuns la declarațiile lui Zelenski
„Cea mai scurtă rută între est și vest trece prin Armenia”
, a afirmat premierul. Această perspectivă reprezintă o schimbare semnificativă pentru țară și pentru regiune.
Ararat Mirzoyan, Ministrul Afacerilor Externe, a exprimat obiectivul guvernului de a valorifica poziția geografică a Armeniei ca o punte strategică.
„Provocarea după zeci de ani este cum să devenim o punte, mai degrabă decât un obstacol.
În prezent, eforturile Armeniei sunt concentrate pe exploatarea avantajelor oferite de poziția sa geografică unică.
Se dorește stabilirea de conexiuni între Europa și Asia Centrală, precum și cu regiuni îndepărtate precum India și China.
Această abordare strategică nu numai că asigură supraviețuirea și suveranitatea națiunii, ci și garantează o prosperitate pașnică pe termen lung.
Potrivit lui Mirzoyan, scopul este de a face din Armenia o țară care să poată conecta multiple regiuni ale lumii.
Un proiect ambițios de infrastructură denumit Traseul Trump pentru promovarea păcii și prosperității la nivel global, care are drept scop crearea unei conexiuni între Europa și Asia, urmează să fie realizat în Armenia, ca parte a unui acord de pace încheiat cu Baku, constituind doar unul dintre elementele cheie ale unui nou aranjament de conectivitate regională.
Pașinian își propune, pentru cel de-al treilea mandat consecutiv, o strategie geopolitică ce are drept scop redefinirea rolului Armeniei. Această abordare are implicații asupra viitorului acestei țări și se bazează pe sprijinul pentru o Armenie reală, așa cum este ea denumită de către Pașinian.
„Armenia reală”
se opune unei Armenii istorice care se caracterizează printr-o fixare pe teritoriile pierdute și prin nemulțumiri legate de trecut. Prin urmare, alegerile vor constitui un moment decisiv în ceea ce privește susținerea viziunii lui Pașinian pentru viitorul Armeniei.
O schimbare semnificativă în doctrina Armeniei include negocierea unui acord de pace dificil cu Azerbaidjanul și o reevaluare a relațiilor cu UE, spre deosebire de apropierea tradițională de Rusia. Această nouă direcție este promovată de partidul Contractul Civil al premierului Pașinian sub umbrela unei „politici externe mai diversificate”. Însă, această strategie a stârnit și opinii divergente, printre care și controversata înlăturare a directorului muzeului dedicat genocidului armean, după ce acesta a oferit o carte despre masacrele din Azerbaidjan drept cadou lui JD Vance. Un alt exemplu este decizia de a înlătura imaginea Muntelui Ararat, un simbol național important pentru Armenia, de pe ștampilele pașapoartelor armenești, având în vedere că acest munte este situat pe teritoriul actual al Turciei.
Rezultatele preliminare sugerează că partidul Contract Civil este posibil să obțină victoria, ceea ce reprezintă o realizare notabilă pentru un partid care a cunoscut două înfrângeri militare consecutive și umilitoare în fața Azerbaidjanului, în anii 2020 și 2023.
A doua înfrângere a dus la
strămutarea forțată
a 100.000 de armeni din enclava Nagorno-Karabah peste noapte.
În prezent, refugiații se află în Erevan și sunt îngrijorați cu privire la patrimoniul lor.
În urma aceluiași război, 19 prizonieri rămân în captivitate la Baku, printre care și Ruben Vardanyan, care afirmă că Pașinian i-a abandonat cauza.
Se previzionează o perioadă electorală extrem de agitată.
Pașinian menține o activitate online aproape constantă pe Facebook, fiind obișnuit să se trezească la ora 5 dimineața cu o energie debordantă. El publică frecvent conținut video, variind de la scene în care savurează produse de patiserie la înregistrări în care ascultă cu o expresie impasibilă melodiile Zemfira, o vedetă rock din Rusia. În plus, are o tendință de a se implica în confruntări aprinse cu alegătorii săi, adresându-le acuzații dure, cum ar fi că liderii opoziției sunt spioni străini fără creier, și afirmând că îi va elimina.
Nikol Pașinian se luptă cu cel puțin trei formațiuni naționaliste pro-ruse, inclusiv Armenia mai puternică, condusă de Samvel Karapetyan, un om de afaceri armean născut în Rusia, care a fondat Grupul Tashir, un conglomerat activ în Rusia. Acest grup are interese și în Armenia, unde deține rețeaua electrică. Recent, Karapetyan a făcut afirmații grave la adresa premierului, susținând că acesta a încercat substanțe halucinogene în China și a devenit atât de entuziasmat încât a comandat o cantitate de o tonă pe care o consumă regulat înainte de reuniunile guvernului.
Nu sunt adevărate
aceste acuzații, potrivit lui Pașinian, care a anunțat că va lua măsuri legale împotriva lui Karapetyan pentru astfel de declarații.
În plus, Karapetyan a făcut publică angajamentul de a crea un organism guvernamental dedicat problemelor demografice, având drept scop principal combaterea scăderii numărului populației. Interesele economice și cele politice sunt strâns legate, după cum demonstrează opoziția sa față
condițiilor naționalizării rețelei sale de energie electrică
.
În iunie anul trecut, Karapetyan a fost reținut de către autorități după ce anumite afirmații ale sale au fost percepute ca o susținere a unei tentative de lovitură de stat presupus orchestrată de Biserica Armeană. În prezent, își conduce campania electorală dintr-o poziție care poate fi considerată o formă de arestare la domiciliu de facto, dar într-un cadru mult mai confortabil. Faptul că deține cetățenie cipriotă și rusă, prin deținerea unor pașapoarte corespunzătoare, îi interzice să candideze pentru un post de deputat. Arestări au avut loc și în rândul altor membri ai formațiunii politice Armenia mai puternică, sub acuzația de corupție activă.
Criticii regimului Pașinian, printre care Kenneth Roth, fostul director al organizației Human Rights Watch, au ridicat îngrijorări legate de tendințele populiste ale premierului și posibila lor evoluție către autoritarism, ceea ce a făcut ca sprijinul acordat de liderii europeni, inclusiv de către președintele francez Emmanuel Macron, să pară exagerat.
Simultan, acuzații de trădare sunt lansate de Karapetayan împotriva lui Pașinian, motivate prin multiplele concesii oferite Azerbaidjanului, cu avertismentul că o eventuală realesegere a prim-ministrului va conduce la transformarea Armeniei într-o regiune subordonată Azerbaidjanului, și nu a Rusiei. Karapetayan își bazează argumentația pe exemplul Visului Georgian, o formațiune cu orientare pro-rusă care deține puterea la Tbilisi începând cu anul 2012.
Sprijinitorii premierului armean consideră că adversarii naționaliști cu orientare pro-rusă nu prezintă o alternativă viabilă, care să fie la nivelul viziunii reale pentru Armenia, potrivit Maria Karapetyan, care face parte din comisia permanentă pentru relații externe.
Nu au un program care să se ridice la nivelul doctrinei Armenia reală
a afirmat aceasta.
Declarația făcută de aceasta subliniază că armenii din Nagorno-Karabah sunt încă văzuți ca având o oportunitate reală de reîntoarcere.
„Ei încă mai cred că armenii din Nagorno-Karabah ar putea avea o șansă reală de a se întoarce. Propun ca această chestiune să rămână pe agenda politicii externe armene. Dar aceasta nu face decât să readucă conflictul la viață. Dacă nu ai un plan, înseamnă pur și simplu că ai o problemă, iar asta înseamnă că va trebui să plătești un preț – și, de obicei, acel preț este suveranitatea Armeniei”
În esență, avertizează că lipsa unui plan strategic echivalează cu o problemă majoră pentru Armenia, care se repercutează inevitabil asupra suveranității sale.
În prezent, un ultim impediment stă în calea confirmării pactului de pace semnat la Casa Albă în luna august a anului precedent, și anume solicitarea Azerbaidjanului ca Armenia să înlăture din legea sa fundamentală o trimitere la actul de declarare a independenței naționale – document care conține o chemare la reunificarea cu Nagorno-Karabah.
Armenia
afirmă că și-a abandonat deja toate revendicările teritoriale prin tratatul de pace semnat.
În plus, această țară consideră că a soluționat problema prin acordul respectiv.
reworked to:
În calea validării acordului de pace, încheiat la Casa Albă în august anul trecut, se află acum o problemă rămasă nesoluționată: Azerbaidjanul cere Armeniei să scoată din constituția sa o trimitere la declarația de independență a țării, care prevede reunificarea cu Nagorno-Karabah.
Armenia
susține că a abandonat orice pretenții teritoriale odată cu semnarea tratatului de pace.
Azerbaidjanul a înaintat o solicitare către Armenia pentru eliminarea unei trimiteri la declarația de independență a țării din constituția sa, ca o condiție pentru ratificarea acordului de pace încheiat la Casa Albă în luna august a anului trecut. Această declarație include o chemare la unificarea cu Nagorno-Karabah.
Potrivit Armeniei, aceasta a renunțat deja la toate pretențiile teritoriale prin tratatul de pace semnat.
Recunoașterea existenței unei limite clare pentru Azerbaidjan a determinat partidul Contract Civil să declare că revizuirea Constituției este inevitabilă, însă această acțiune nu va fi întreprinsă sub presiune. Scopul este ca această revizuire să fie supusă unui referendum înainte de încheierea anului curent. Pentru atingerea acestui obiectiv, este necesară obținerea unei majorități constituționale de două treimi din totalul locurilor în parlament, ceea ce reprezintă o sarcină dificilă. În urma unei întrebări privind existența unui plan alternativ pentru garantarea organizării referendumului, Pașinian a afirmat:
„Nu vom renunța. Pacea și frontierele deschise reprezintă calea cea bună pentru Armenia și pentru întreaga regiune”
În cazul în care Azerbaidjanul ar fi dispus să acorde anumite concesii Armeniei înainte de ziua scrutinului, perspectivele partidului Contract Civil ar putea cunoaște o creștere semnificativă.
De asemenea, capitala Armeniei, Erevanul, așteaptă de o perioadă considerabilă de timp ca Turcia să decidă redeschiderea graniței cu Armenia, care a fost închisă începând cu 1993.
Însă, până în prezent, această măsură nu a fost încă implementată.
Eliberarea unora dintre cei 19 prizonieri armeni deținuți la Baku ar confirma, de asemenea, diplomația discretă a lui Pașinian.
În plus, eliberarea unor prizonieri armeni din Baku ar fi un semnal al eforturilor diplomatice discrete întreprinse de către Pașinian.
În urma unor posibile blocaje, potrivit lui Tigran Grigoryan de la Centrul Regional pentru Democrație și Securitate cu sediul în Erevan, procesul de adoptare a noii constituții ar putea suferi o amânare nedeterminată.
„Este foarte posibil ca noua constituție să nu poată fi adoptată, iar atunci ne vom confrunta cu o perioadă îndelungată de «nici pace, nici război»
.
În același timp, scena politică din Armenia va fi devenit și mai divizată, pe de o parte, între tabăra opoziției cu orientare pro-rusă și, pe de altă parte, un guvern din ce în ce mai autoritar, a mai spus el.
În prezent, se pune întrebarea dacă o posibilă scădere a influenței lui Pașinian ar putea duce la o schimbare a direcției politice a Armeniei, favorizând o aproximare de Europa și, concomitent, o distanțare de Moscova, fără a atrage după sine eventuale represalii rusești.
Vladimir Putin a adus în discuție recent ideea unui referendum în Armenia, care să aibă ca scop stabilirea apartenenței acestei țări fie la Uniunea Europeană, fie la Uniunea Eurasiatică, condusă tot de el. Această chestiune a fost ridicată de președintele rus în perioada premergătoare alegerilor, având în vedere că o potențială aderare la UE este încă o ipoteză, cu scopul de a aduce în prim-plan o problemă controversată care să avantajeze candidații cu orientare pro-rusă, potrivit sursei menționate.
Deocamdată, reacțiile Rusiei față de Armenia și direcția sa proeuropeană au fost mesaje diplomatice discrete, precum embargoul impus importurilor de apă minerală Jermuk. Potrivit lui Grigoryan, un pas care ar putea constitui o linie roșie pentru Moscova și o adevărată amenințare la adresa influenței sale în Armenia ar fi naționalizarea căilor ferate aflate în proprietatea Rusiei, care acum sunt împovărate de datorii.
În viitor, odată ce atenția sa va fi distrată de situația din Ucraina, Putin ar putea decide să înceteze acordarea de subvenții pentru importurile de gaze naturale rusești la prețuri reduse, sau chiar să procedeze la sistarea completă a furnizării de gaze, ca ultimă soluție.
Macron a făcut acuzații grave la adresa Rusiei, considerând că aceasta a comis o trădare, nu numai în ceea ce privește situația din Ucraina, după ce a efectuat o vizită de stat și a participat la o reuniune a Comunității Politice Europene în Armenia în cursul lunii în curs.
În legătură cu sprijinul insuficient acordat Armeniei de Rusia în timpul conflictului din Nagorno-Karabah, Nikol Pașinian a afirmat următoarele:
„Rusia nu a fost acolo [pentru Armenia] – la fel cum nu a fost nici pentru Venezuela, Siria sau Iran”
.
De asemenea, președintele Armeniei a avut un gest de apropiere față de Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, cu care a purtat o discuție în limba engleză, o alegere lingvistică care a reprezentat o declarație subtilă de suveranitate și care a stârnit nemulțumirea autorităților rusești din Moscova.
Schimbarea de direcție a partidului său către Europa nu este o strategie iluzorie menită să înșele alegătorii, susține Maria Karapetyan.
„Tocmai ieșim dintr-o paradigmă în care ne îndreptam privirea spre Rusia ca spre un salvator. Așadar, nu ne grăbim să intrăm într-o nouă dinamică, crezând că Uniunea Europeană ne va rezolva toate problemele. Partidul meu consideră că nu căutăm salvatori. Pentru noi este în regulă că nimeni nu vrea să ne salveze”
Aceste declarații subliniază viziunea partidului ei, care refuză să caute soluții externe pentru problemele Armeniei.
Schimbări geopolitice în Caucazul de Sud: O nouă rută comercială, inițiată de Trump, a destabilizat poziția Rusiei, care a înregistrat o pierdere semnificativă a influenței sale în regiune, odată cu îndepărtarea unui vechi aliat, Putin.
În contextul escaladării tensiunilor dintre Erevan și Kremlin, Marco Rubio efectuează o vizită în Armenia.
COMENTARII / 0