Astronomi demontă mitul echinocțiului: noaptea și ziua sunt egale

Echinocțiul va avea loc pe 23 septembrie 2026, marcând oficial debutul toamnei astronomice. În acea zi, soarele traversează ecuatorul ceresc, iar durata zilei și a nopții devine aproape egale, însă nu se aliniază perfect, contrar credinței anterioare.

milioane de persoane consideră echinocțiul de toamnă ca fiind momentul ideal în care durata zilei se egalizează cu cea a nopții. Cuvântul derivă din latina veche, unde „

Egalitatea reală a timpului zilei cu cel al nopții se numește echilux. Acest eveniment apare la câteva zile de la echinocțiu, iar diferența se explică prin modul în care percepem lumina solară pe Pământ.

Citește șiNavă lovită de dronă în apele românești, îndreaptă spre Constanța

Echinocțiul este un fenomen astronomic exact. Acesta marchează momentul în care Soarele trece peste ecuatorul ceresc, mutându‑se din emisfera nordică către cea sudică în timpul echinocțiului de toamnă. Totuși, calculele astronomice privind durata zilei nu se aliniază perfect cu momentul în care Soarele traversează ecuatorul.

Diferența dintre teoria astronomică și realitatea vizuală de pe cer se datorează a două elemente fizice principale, așa cum precizează publicația britanică:

În cadrul definiției pentru răsărit și apus, orele nu se stabilesc pe baza centrului discului solar, ci pe baza marginilor sale. Ziua oficială pornește atunci când marginea superioară a Soarelui se face vizibilă la orizont și se termină doar când ultima margine a discului dispare complet sub linie. Această metodă de determinare adaugă implicit câteva minute la durata totală a zilei.

Fenomenul de refracție a atmosferei: Atmosfera terestră acționează ca o lentilă gigantică, iar aerul distorsionează fasciculurile luminoase, ceea ce determină ca Soarele să fie perceput pe cer cu câteva minute înainte de momentul geometric al răsăritului și să persiste în vizibilitate pentru puțin timp după ce a apus în mod efectiv.

Datorită interacțiunii dintre refracția luminii și perimetru discului solar, în ziua equinocțiului, lumina de zi obține un avantaj de câteva minute față de întuneric.

În contrast cu equinocțiu, echilux desemnează momentul calendaristic în care 12 ore de lumină de zi coincid exact cu durata nopții.

Având în vedere că echiluxul este influențat de poziția geografică și de latitudinea unui loc, acesta nu are o dată fixă la nivel mondial. În emisfera nordică, echiluxul de toamnă apare la câteva zile după equinocțiul din septembrie.

În România, fenomenul de echilux apare în mod obișnuit la aproximativ 2-3 zile după echinocțiul de toamnă. De exemplu, în capitală, pe 25 septembrie, lungimea zilei este cu puțin peste 12 ore, aproximativ 12 ore și 1 minut, în timp ce pe 26 septembrie, durata zilei scade sub 12 ore, fiind în jur de 11 ore și 58 de minute. Momentul în care lumină și întuneric se echilibrează exact, câte 12 ore fiecare, se situează exact între aceste două date.

Din această perspectivă, noaptea devine tot mai lungă, iar procesul continuă până la solstițiul de iarnă din luna decembrie, când observăm cea mai scurtă zi din an.

Pe lângă scăderea treptată a duratei zilei după echilux, toamna aduce și schimbarea oficială a orei. Trecerea la ora de iarnă (ora oficială de iarnă / timpul legal al României) are loc în ultimul weekend din luna octombrie.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, în ultima duminică a lunii octombrie, ceasurile se întorc cu o oră, iar ora 4:00 devine ora 3:00. Această schimbare transformă duminica respectivă în cea mai lungă zi a anului, având 25 de ore.

Schimbarea la ora de iarnă urmărește să maximizeze utilizarea luminii naturale a Soarelui în perioadele în care durata zilei devine mai scurtă. În consecință, nopțile se prelungesc, iar întunericul se instalează mai devreme în după-amiază, iar acest fenomen persistă până la solstiți