Atacul iranian așteptat pe teritoriul SUA: pragmatism sau mijloace limitate?

De mai mulți ani, înalți oficiali ai serviciilor secrete din SUA au emis avertismente, atât în timpul administrațiilor republicane, cât și a celor democrate, cu privire la o posibilă acțiune teroristă iraniană pe teritoriul american.
Aceste avertismente au luat o turnură mai accentuată după ce SUA a lansat atacuri asupra instalațiilor nucleare iraniene în urmă cu un an și, ulterior, în februarie, odată cu escaladarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran.

Strategia SUA de combatere a terorismului

prezentată în mai de către administrația Trump a identificat Iranul și reprezentanții săi drept cea mai mare amenințare la adresa Statelor Unite din partea Orientului Mijlociu.

Citește șiIurie Radulov, liderul interlop implicat în crearea uneia dintre cele mai sângeroase grupări din România, reținut în Turcia

Iranul ar fi avut în vedere, conform unor informații recente, un plan de eliminare a președintelui american Donald Trump.
La un summit al liderilor NATO care a avut loc miercuri la Ankara, Turcia, Trump a afirmat:

Vor să-l elimine pe liderul american – pe mine

.
Această declarație a fost făcută în urma informării primite de la Israel cu privire la presupusul plan iranian.

În ciuda aşteptărilor, experţii consideră inexplicabil faptul că atacurile preconizate – şi ameninţările – la adresa SUA nu s-au concretizat, în special având în vedere că regimul iranian părea să aibă foarte puţin de pierdut în lupta pentru supravieţuirea sa, potrivit unei analize publicate de The Christian Science Monitor.

Experții consideră că organizarea unui atac terorist pe pământ american este o sarcină deosebit de complexă, care necesită coordonare, resurse financiare substanțiale și abilitatea de a eluda sistemele de supraveghere foarte dezvoltate ale SUA. Aceste sisteme de supraveghere sunt adesea completate de comunități imigrante compacte care resping violența și atenția suplimentară din partea organelor de control.

Neexistând astfel de incidente, se remarcă și pragmatismul politic al Teheranului, care ar putea fi motivat de dorința de a evita orice acțiune care ar putea uni opinia publică americană împotriva sa și, implicit, favoriza un conflict care nu are sprijin popular în SUA.

Daniel Byman, director al Programului Război, Amenințări Neregulate și Terorism din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, afirmă că liderii iranieni sunt foarte atenți la evoluțiile politice din SUA.
Motivația lor este clară: potrivit lui Byman, ei

„nu au vrut să creeze o justificare pentru un război care, pentru mulți americani, nu are un scop”

.
Această declarație subliniază prudența Iranului în ceea ce privește acțiunile sale în relația cu SUA.

Biroul Directorului de Informații Naționale a suferit luna trecută o reducere de personal, fapt care a ridicat întrebări în rândul analiștilor cu privire la impactul asupra viitoarelor operațiuni antiteroriste. Reforma din cadrul acestui organism a fost criticată pentru presupusa sa expansiune excesivă și pentru creșterea birocrației de după 11 septembrie 2001, eveniment care a schimbat radical percepția asupra securității naționale.

O reducere cu 25-40% a personalului din cadrul agențiilor de informații, așa cum a fost planificat de administrație, a stârnit îngrijorări în rândul parlamentarilor de ambele partide, care au atras atenția că o astfel de decizie ar putea avea consecințe nefaste asupra securității naționale.
Posibile repercusiuni negative au fost semnalate de către reprezentanții ambelor partide politice.

În anul 2011, a fost descoperit și neutralizat un plan îndreptat împotriva Statelor Unite care viza un atac pe teritoriul american.

2011 a fost anul în care autoritățile americane au reușit să prevină un presupus complot iranian care viza să aibă loc pe teritoriul SUA.
Anchetatorii americani au formulat acuzații de terorism împotriva lui Manssor Arbabsiar, un cetățean iranian care vindea automobile și era stabilit în Texas, împreună cu persoane despre care se presupune că erau asociate cu Forța Quds a Iranului – o divizie specială a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).

Potrivit acuzațiilor, un plan presupus de asasinat, care viza detonarea unei încărcături explozive într-un local din capitala americană pentru a-i curma viața ambasadorului Arabiei Saudite în SUA, a fost „structurat, finanțat și coordonat de către entitatea iraniană”, după cum a afirmat Eric Holder, care deținea atunci funcția de procuror general. Ulterior, Arbabsiar și-a recunoscut faptele și a primit o pedeapsă de 25 de ani de închisoare federală, în timp ce presupușii săi complici din cadrul Forței Quds au rămas în libertate.

Fostul general James Mattis, care anterior ocupa poziția de comandant suprem al forțelor militare americane în regiunea Orientului Mijlociu, a exprimat regretul său cu privire la reacția insuficient de fermă a Statelor Unite la respectiva conspirație.

Potrivit declarațiilor sale, așteptările sale au fost confirmate în privința unei posibile escaladări a acțiunilor iraniene, după cum a menționat în 2019.
Generalul Mattis a păstrat poziția de secretar al Apărării pe durata primului mandat al președintelui Trump, însă a decis să părăsească această funcție după o perioadă de doi ani, invocând motive de incompatibilitate cu direcțiile de politică externă promovate de administrația prezidențială.
Următoarele cuvinte îi aparțin:

Am anticipat că [iranienii] se vor simți încurajați să ne provoace mai mult în viitor

,
așa cum a consemnat în memoriile sale din acel an.
Ulterior, el a fost înlocuit din funcție din cauza unor divergențe privind politica externă a Casa Albă.

În perioada în care Statele Unite erau angajate în conflicte militare în Irak și Afganistan, un anumit individ a menționat în 2013 că, în fiecare dimineață, primele sale preocupări erau legate de Iran.
Acesta a accentuat că primele trei aspecte pe care le aducea în discuție cu interlocutorii săi erau, în mod repetat, Iran, Iran și, din nou, Iran.

Primele trei lucruri pe care le-am transmis interlocutorilor mei când mă trezeam în fiecare dimineață au fost Iran, Iran și Iran.

Temerea de repercusiuni majore a dus la o întrebare pertinentă: ce a împiedicat materializarea unui posibil atac iranian pe pământ american, în ciuda îngrijorărilor semnificative existente. Iranul a reprezentat o sursă de îngrijorare pentru Statele Unite ale Americii.

Crearea unor rețele latente necesită resurse financiare și o planificare îndelungată.

Potrivit lui Adrian Shtuni, cercetător asociat la Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului din Haga, Țările de Jos, Iranul a desfășurat de mult timp eforturi investiționale în Europa, unde posibilitatea de a comite astfel de atacuri este considerabil mai mare comparativ cu SUA.

Deși anumite impresii ar putea fi conturate, realitatea este că aceste structuri prezintă vulnerabilități majore. Ele atrag mai degrabă infractori de rang inferior și sunt caracterizate prin numeroase deficiențe în ceea ce privește eficiența lor operațională. Potrivit lui Shtuni, aceste rețele nu demonstrează o prezență masivă de forțe clandestine pregătite să lovească în Europa sau în SUA. În schimb, activitățile acestor recruți se reduc în mare parte la acțiuni simbolice care pot fi respinge cu ușurință de către oficiali.

Reținerea Iranului este considerată de Dr. Byman o abordare extrem de strategică.

Chiar și după ce războiul a fost lansat împotriva lor, liderii iranieni au recunoscut că atacarea teritoriului SUA ar putea declanșa un efect de „unire în jurul steagului”

,
ceea ce ar conduce la o creștere a sprijinului public pentru un conflict care nu este pe deplin susținut de populație.

În situațiile în care mecanismele de combatere a terorismului sunt funcționale, se înregistrează progrese în materie de securitate.

Potrivit analiștilor, faptul că nu s-au înregistrat atacuri iraniene pe SUA demonstrează eficiența eforturilor depuse de americani în lupta împotriva terorismului.

În urma unei anchete, rezultă că acuzațiile aduse de către autoritățile din SUA împotriva lui Mohammed Baqer Saad Dawood al-Saadi, un presupus agent internațional și coordonator al miliției Kataib Hezbollah, susținută de Iran, au scos la iveală un presupus complot de atentat împotriva unor sinagogi, și anume în Los Angeles, Arizona și New York, acuzații care au fost formulate în cursul lunii mai.

Conform acuzațiilor, al-Saadi a intrat într-o presupusă conspirație cu Forța Quds a Iranului, lucru care s-a întâmplat fără ca el să fie conștient de faptul că lucrează alături de un colaborator al FBI. Acest colaborator a înaintat ulterior informațiile către birou, după cum se menționează în rechizitoriu.

Operațiunile antiteroriste americane au devenit din ce în ce mai complicate, potrivit Dr. Byman, ceea ce a îngreunat considerabil posibilitatea de a efectua atacuri, după cum reiese din această acuzație care aruncă lumină asupra activităților desfășurate de SUA în domeniul combaterii terorismului.

El afirmă că planificarea externă este esențială, adăugând că este nevoie de trimiterea de resurse umane și fonduri financiare. De asemenea, este necesară infilitrarea în SUA pentru a realiza activități de supraveghere și a menține un profil scăzut înainte de a iniția un atac. În fiecare etapă a acestui proces, există riscul unei erori.

„Trebuie să coordonezi lucrurile în străinătate. Trebuie să trimiți agenți. Trebuie să trimiți bani. Trebuie să te infiltrezi în Statele Unite, să faci supraveghere, să stai discret înainte de a ataca. Și cu fiecare pas, există posibilitatea unei greșeli.”

Se pare că există o infiltrare a organismelor de informații din Iran de către statele Unite ale Americii și Israel.
Această situație a fost, de asemenea, observată în cadrul serviciilor de informații.

El subliniază că nu există o soluție perfectă, dar atunci când diferitele abordări sunt combinate, se obține un rezultat extrem de eficient.

„Niciun strat nu este perfect”, adaugă el, „dar atunci când le combini, rezultă ceva foarte puternic.”

Strategii asemănătoare au fost observate și în cazul sinagogilor din Europa, care au fost vizați de către recruți criminali mai puțin experimentați, dar care au legătură cu organizația teroristă condusă de al-Saadi. Aceste planuri par să fi fost concepute pentru a minimiza numărul de victime, fiind executate în timpul nopții, după cum remarcă Shtuni.

Obiectivul urmărit este crearea unui sentiment de frică și exercitarea unei presiuni politice considerabile, afirmă el.
Acest fenomen ilustrează mai degrabă o strategie de autoconservare pragmatică decât o abordare autodestructivă din punct de vedere ideologic.

„Scopul este de a genera frică și presiune politică”

, spune el.

„Acest lucru reflectă o autoconservare rațională, nu o sinucidere ideologică”

.

Atunci când avertismentele sunt lansate de comunități, temerile legate de un posibil atac iranian pe teritoriul SUA par să fi fost exagerate, potrivit analizei recente. În ciuda îngrijorărilor majore, nu s-a materializat niciun atac de acest fel. Faptul că Iranul nu a întreprins o astfel de acțiune ridică întrebări cu privire la pragmatismul politic sau la resursele disponibile pentru efectuarea unui astfel de atac.

Un eveniment tragic are loc acum un deceniu într-un club de noapte Pulse situat în Orlando, Florida, unde 49 de persoane își pierd viața după ce au fost împușcate. Acest incident reprezintă cel mai sângeros act de terorism care a avut loc pe pământ american de la data de 11 septembrie încoace. Individul responsabil, Omar Mateen, născut în New York din părinți care imigraseră din Afghanistan, declarase că este loial organizației Stat Islamic. În cele din urmă, Mateen a fost împușcat mortal de către forțele de ordine chiar în timpul desfășurării atacului.

Mai multe semnale de alarmă au fost ridicate în legătură cu intențiile teroriste ale lui Mateen. După ce a fost informat despre comentariile îngrijorătoare făcute de colegii săi, FBI-ul a desfășurat două anchete asupra lui. În plus, un proprietar de magazin de arme a luat legătura cu biroul pentru a raporta întrebările ciudate adresate de Mateen cu privire la achiziționarea unei veste antiglonț și a muniției, însă oficialii au stabilit ulterior că individul nu constituia o amenințare credibilă.

În prezent, forțele de ordine federale sunt mai dispuse să acorde atenție acestor avertismente.
Dr. Byman subliniază că aceste incidente scot în evidență o altă realitate legată de atacurile care au avut loc pe teritoriul american.
În contrast cu comunitățile de imigranți din numeroase țări europene, care sunt mai puțin înclinate să coopereze cu guvernele pentru a preveni comploturile, situația este diferită în Statele Unite.

În timp ce comunitățile de imigranți din multe țări europene sunt mai puțin predispuse să colaboreze cu guvernele lor pentru a dejuca comploturile, acest lucru nu este la fel de adevărat în Statele Unite.

Bill Pulte a implementat reduceri de personal de când a preluat rolul de director interimar al serviciilor naționale de informații la începutul lunii iunie, ceea ce a stârnit îngrijorări în cadrul Oficiului Directorului Național de Informații (ODNI). Acest organism a fost înființat după 11 septembrie cu scopul de a coordona schimbul de informații între agențiile federale.

În pofida temerilor, intervențiile iraniene s-au dovedit a fi un catalizator pentru creșterea eficienței organelor de control federali, după cum afirmă Shtuni.

„Profesioniștii în domeniul antiterorismului au făcut o treabă remarcabilă în această perioadă de înaltă tensiune”

,
a adăugat acesta, lăudând operativitatea și profesionalismul celor din domeniul antiterorismului.
În acest context, eforturile depuse de profesioniștii în securitate au fost considerate de Shtuni drept un exemplu edificator al capacităților îmbunătățite de răspuns ale autorităților în situații de criză.