Dezvăluirea dramatică a destinului lui Harold Godwinson, monarhul care a cedat Anglia în fața înaintașului Wilhelm cuceritorul în celebra Bătălie de la Hastings din 1066, a captivat publicul prin multiple documentare, filme și emisiuni TV de-a lungul anilor. Însă, conform CNN, o reevaluare a acestei istorii ar putea fi necesară, datorită rezultatelor unor investigații recente.
La sfârșitul unui secol, un conflict a însemnat sfârșitul domniei lui Harold, regele anglo-saxon care a domnit pentru o perioadă scurtă, și ascensiunea lui Wilhelm, Duce de Normandia la tronul Angliei, eveniment care a avut un impact profund și de durată asupra istoriei Marii Britanii și Europei. Însă, o reexaminare atentă a documentelor antice prezintă o imagine alternativă a circumstanțelor care au dus la înfrângerea zdrobitoare a lui Harold.
O presupusă marș de 322 de kilometri atribuit regelui Harold și armatei sale, care ar fi avut loc anterior unei confruntări cruciale cu forțele normande conduse de Wilhelm, s-ar fi dovedit a fi o ficțiune. Potrivit lui Tom Licence, un profesor de istorie și literatură medievală la Universitatea Angliei de Est, această presupusă ispravă fizică nu are temei în realitate. În realitate, susține el,
Citește șiMaroc: Regele numește femeia ca prim-ministru, prima din istorie
trupele au efectuat deplasarea în direcția sudică pe mare
.
La 1066, o perioadă extrem de cunoscută pentru marea majoritate a populației, potrivit profesionalului în istorie engleză medievală Rory Naismith, care are o poziție de profesor la Universitatea Cambridge și nu a participat la studiul realizat de Licence.
Evenimentele din 1066 reprezintă o schimbare majoră în cronologia Angliei, unde o formă de guvernare a fost răsturnată și înlocuită rapid cu o alta, având repercusiuni imense asupra caracterului cultural și structurii instituționale a regatului. Naismith afirmă că:
„Evoluțiile din 1066 sunt, prin urmare, esențiale pentru a înțelege tot ceea ce a urmat”
.
O reexaminare amănunțită a documentelor istorice referitoare la această luptă a scos la iveală descoperiri uimitoare. Aceste noi informații aruncă o lumină complet nouă asupra evenimentelor care au avut loc. Sursele istorice, care au fost anterior considerate a fi exacte, s-au dovedit a fi inexacte în anumite aspecte. O echipă de cercetători a efectuat o analiză detaliată a acestor surse și a prezentat concluziile sale.
De mult timp, istorici precum Licence au considerat că deplasarea armatei lui Harold pe o distanță de aproape 322 de kilometri în doar 10 zile după o luptă dificilă de câștigat la Stamford Bridge, în partea nordică a Angliei, împotriva unui rival la tron, Harald Hardrada, lider viking, pare puțin probabilă, având în vedere spațiul imens străbătut.
Potrivit lui Licence, relatarea despre marcha lui Harold pe uscat a fost, în mare măsură, o interpretare eronee care a rezistat timp de secole. Această Cronica Anglo-Saxonă, o lucrare scrisă în engleza veche de călugării epocii, conține o trimitere greșit înțeleasă la faptul că flota lui Harold a fost „trimisă acasă”. Anterior, expresia „trimisă acasă” a fost greșit interpretată ca „desființată”, ceea ce a dus la presupunerea că navele au fost retrase în porturile lor natale. Cercetând cronica, Licence a descoperit că termenul „acasă” era folosit în mod repetat cu referire la Londra, baza regelui Harold.
Într-o explicație recentă pentru CNN, acesta a declarat: „Am ajuns la concluzia că atunci când se afirmă «flota s-a reîntors acasă», nu se înțelege că a fost repartizată în diferitele sale porturi de origine”. El a continuat:
„Flota a fost trimisă la sediul ei, și anume Londra”
, făcând referire la unul dintre cercetătorii care au scris cronica.
Regele Harold a navigat inițial cu flota sa către nord, unde a obținut o victorie împotriva lui Harald Hardrada și a armatei vikinge pe 26 septembrie 1066. Ulterior, și-a îndreptat flota spre Londra. În mod strategic, el a decis să acorde o perioadă de odihnă soldaților săi,
„în loc să-i epuizeze în acea călătorie spre sud, care a fost considerată anterior motivul înfrângerii lor”
, remarcă Licence.
După aceea, Harold și o parte din trupele sale au străbătut regiunea în direcția sudică, întâlnindu-se cu forțele ducelui de Normandia la Hastings. Potrivit lui Licence, regele a desfășurat și o flotă înspre Hastings, cu scopul de a încercui pozițiile ducelui William și a ataca dinspre sud, însă sosirea acestora a fost întârziată, astfel că nu au mai putut influența rezultatul confruntării care a avut loc în ziua de 14 octombrie 1066.
Expertul Naismith și-a exprimat acordul cu privire la această nouă perspectivă. El a evidențiat existența unei flote maritime englezești extinse și a făcut referire la numeroasele dovezi ale activității maritime de-a lungul coastelor estice în timpul perioadei de cucerire normandă.
„Un rol mai mare al acestor nave în evenimentele din 1066 are mult sens și demonstrează capacitatea lui Harold de a folosi resursele de care dispunea”
, a declarat Naismith de la Cambridge.
Soarta unui rege, marcată de tragedie, este acum privită într-o lumina complet nouă.
La o perspectivă diferită, lectorul de arheologie medievală Duncan Wright de la Universitatea Newscastle a afirmat că deplasarea trupelor engleze în direcția sudică a reprezentat dintotdeauna un aspect fundamental al portretului lui Harold, așa cum a fost el înfățișat în perioada romantică a literaturii europene.
Regele Harold rămâne în istorie ca ultimul monarh anglo-saxon care a dus o luptă aprigă împotriva cuceritorilor, însă fără succes în cele din urmă. Marșul istoric a fost și subiectul unor reconstituiri masive, printre care și una din anul 2016, cu ocazia împlinirii a 950 de ani, la care au luat parte 1.066 de persoane.
Declarația lui Wright subliniază că Wright consideră că „englezii contemporani păstrează o puternică afinitate pentru imaginea unui «erou învins cu curaj»” în percepția lor colectivă.
Studiul recent aduce în lumină și impactul de lungă durată al percepției epocii victoriene asupra istoriei și modul în care detalii izolate pot fi considerate fapte istorice stabilite; prin reevaluarea acestor idei tradiționale, se pot obține perspective noi și valoroase asupra trecutului, exact așa cum se observă în cazul de față, se subliniază .
Potrivit spuselor lui Licence, noua perspectivă demonstrează că regele Harold a exercitat o conducere avizată, departe de a fi fost un lider pripit și instinctiv. El a atribuit rezultatul bătăliei, în mare măsură, întâmplării. „În cele din urmă, totul a depins de noroc. S-ar fi putut la fel de bine ca William să fie cel victorios în acea zi. La fel, putea fi Harold”, a afirmat el într-un
„Cred că a fost, în esență, o chestiune de noroc. Ar fi putut fi William în acea zi. Ar fi putut fi Harold”
.
În urma unui nou studiu, istoricii au reevaluat o relatare cunoscută despre Bătălia de la Hastings. O imagine reprezentativă din Tapisăria de la Bayeux, care descrie evenimentul din punctul de vedere al normanzilor, înfățișează un moment dramatic: Harold fiind lovit în ochi de o săgeată. Însă, potrivit surselor primare, Harold a fost de fapt ucis de patru cavaleri normanzi care l-au atacat cu cruzime.
La British Museum din Londra, va avea loc, mai târziu în cursul acestui an, prima expunere în Marea Britanie a unei tapiserii medievale extrem de valoroase, originară din Franța, cunoscută sub numele de Tapiseria de la Bayeux.
Studiul său urmează să fie prezentat marți, 24 martie, în cadrul unei conferințe care are loc la Universitatea Oxford, iar rezultatele cercetării vor fi incluse și într-o viitoare lucrare biografică dedicată regelui Harold, la care autorul lucrează în prezent.
COMENTARII / 0