Berlinul se angajează să aloce o parte semnificativă din bugetul său pentru apărare, respectiv 3,5% din produsul intern brut, până în 2029, îndeplinind astfel solicitările formulate de aliații săi de mai mulți ani, de a-și intensifica prezența pe scena globală.
Această decizie însă reînvie preocupări vechi, mai ales în Franța, Italia și Polonia, potrivit Le Monde.
Germania a adoptat o abordare diferită, care este salutată în toată Europa. În cadrul NATO și al Uniunii Europene, precum și în capitalele europene, se apreciază faptul că Germania a decis să aloce resurse semnificative pentru consolidarea capacităților sale de apărare.
Berlinul a decis să aloce fonduri suplimentare, ajungând la o sumă de 152 de miliarde de euro până în anul 2029, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru apărare. Această decizie vine în urma solicitărilor repetate din partea țărilor europene și a Statelor Unite de a crește investițiile în domeniul apărării.
Citește șiCum a surprins un satelit polonez cel mai nou portavion nuclear al Chinei: imagini rare din Dalian
Această creștere financiară fără precedent de la sfârșitul Războiului Rece a stârnit însă anumite îngrijorări în țări precum Franța, Italia și Polonia.
În prezent, la Ankara are loc summitul NATO, care a început marți, 7 iulie.
Reamintind ultimele declarații, fostul adjunct al secretarului general al NATO, Camille Grand, subliniază că, timp de două decenii, Berlinul a fost îndemnat de către toți partenerii săi să aloce resurse financiare suplimentare pentru apărare.
„Mă tem mai puțin de puterea germană decât de inacțiunea germană”
, afirma Radoslaw Sikorski, ministrul polonez al Afacerilor Externe, în cursul anului 2011.
Olaf Scholz, cancelarul social-democrat al Germaniei, a inițiat un proces de reînarmare a țării după ce Rusia a invadat Ucraina în 2022.
Acest demers a avut ca rezultat crearea unui fond special în valoare de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea rapidă a Bundeswehr-ului, care era deja învechit și insuficient echipat.
Obiectivul este de a face din această armată prima armată convențională din Europa, potrivit planurilor lui Scholz.
În primul rând, triumful electoral al lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite, programate pentru noiembrie 2024, a determinat Germania să grăbească acest demers, având în vedere că apărarea sa a fost asigurată în mod efectiv de Statele Unite încă din anii 1950.
— nicio declarație directă
Ulterior, în martie 2025, Berlinul a operat modificări în Constituția sa pentru a permite finanțarea apărării sale prin îndatorare.
Angajamentul privind extinderea industrială a fost reiterat.
Christian Mölling, cercetător german în domeniul apărării la European Policy Center, remarcă faptul că, într-o anumită regiune a Europei, această reînarmare este considerată o dezvoltare pozitivă.
În Suedia, Finlanda și Țările de Jos, se salută creșterea cheltuielilor și posibilitatea de a colabora strâns cu Berlinul în ceea ce privește echipamentele
, subliniază el.
În unele state din Europa Centrală, considerate țări aflate în zona de influență a Germaniei, eforturile de consolidare a capacităților militare sunt văzute ca un factor cheie pentru dezvoltarea industrială și creșterea economică.
În capitalele europene precum Roma, Paris și Varșovia, această dezvoltare a stârnit anumite temeri.
Italia se confruntă cu această problemă, însă Nathalie Tocci, cercetătoare la campusul european al Universității Johns Hopkins din Maryland, cu sediul în Bologna, menționează că nivelul de îngrijorare nu atinge intensitatea celui din Franța.
„În Italia, este un subiect de discuție, chiar dacă nivelul de îngrijorare nu este la fel de ridicat ca în Franța”
, a declarat ea.
Oricine examinează implicațiile acestui dezechilibru se va concentra numai pe posibilele repercusiuni politice și de securitate, fără a lua în considerare posibilitatea ca partidul AfD de extremă dreapta să ajungă vreodată la putere în capitala Germaniei, Berlin.
„Nu ne concentrăm cu adevărat asupra consecințelor politice și de securitate ale acestui dezechilibru, ci mai degrabă asupra a ceea ce s-ar întâmpla dacă partidul de extremă dreapta AfD ar ajunge într-o zi la putere la Berlin.”
Abordarea practică a italienilor este subliniată și de Federico Santopinto, expert la Institutul de Relații Internaționale și Strategice. O nouă colaborare industrială strânsă cu Germania a luat naștere prin proiectul comun de tancuri de luptă dintre companiile de apărare Leonardo și Rheinmetall. Italia urmărește să valorifice avantajele oferite de revenirea Germaniei ca putere pe scena internațională.
Reînarmarea Germaniei a stârnit în Polonia o stare de 4,8% din PIB alocat apărării, o decizie care a generat atât sentimente de ușurare, cât și de îngrijorare.
Potrivit lui Marek Swierczynski, expert în apărare la Polityka Insight, faptul că Varșovia a stabilit o direcție pe care germanii au decis să o urmeze ulterior este considerat o victorie morală pentru Varșovia.
Anunțurile făcute de Germania au potențialul de a consolida considerabil flancul estic al NATO și securitatea regiunii, mai ales datorită implicării germane în Lituania, ceea ce corespunde intereselor Varșoviei, după cum afirmă Marek Swierczynski.
Preocupările istorice sunt reînviate odată cu creșterea capacităților militare ale Germaniei și ascensiunea partidului AfD.
La Varșovia, această evoluție este privită cu îngrijorare, în special datorită relației pe care partidul AfD o cultivă cu Rusia.
Potrivit lui Marek Swierczynski, această combinație de factori este văzută ca o amenințare la adresa stabilității europene în viitorul mediu și lung.
Avansul extremei drepte germane, care dorește să se apropie de Rusia, combinat cu puterea militară crescândă a Germaniei, este perceput la Varșovia ca o amenințare reală la adresa ordinii europene pe termen mediu sau lung
, afirmă el.
În capitala Poloniei, coaliția liberală și proeuropeană condusă de Donald Tusk se confruntă cu presiuni continue din partea curentului din cadrul partidului Dreptate și Justiție (PiS), cunoscut pentru sentimentele sale germanofobe. Această situație a determinat guvernul să abandoneze planurile de a încheia un nou acord bilateral cu Germania. Un astfel de tratat, similar celor deja semnate cu Franța pe 9 mai 2025 și cu Regatul Unit pe 27 mai, ar fi inclus o clauză care să garanteze solidaritatea în cazul unei agresiuni militare. Ulterior, pe 16 iunie, între Berlin și Varșovia a fost încheiat un acord mai limitat, care nu a necesitat aprobarea președintelui polonez Karol Nawrocki, afiliat PiS.
Un anumit sentiment de detașare este resimțit în Franța față de vecinul german, după ce Berlinul a anunțat intenția de a-și consolida capacitățile militare. Această decizie a stârnit încă unele temeri legate de o posibilă revenire a Germaniei ca putere militară. Potrivit unor declarații recente, această schimbare de strategie a Germaniei a fost catalogată drept o măsură care ar putea reînvie vechi îngrijorări și teoriile legate de o Germanie puternică din punct de vedere militar.
Nu este cazul să ne îngrijorăm
a afirmat un oficial, însă prudența este întotdeauna indicată atunci când este vorba despre evoluția militară a unei națiuni europene.
În Franța, tensiunea atinge un nivel deosebit de ridicat, fiind probabil cel mai puternic resimțită aici.
Paul Maurice, expert în dinamica relațiilor dintre Franța și Germania la Institutul Francez de Relații Internaționale (IFRI), reamintește că anterior, de la încheierea Războiului Rece, a existat o stare de echilibru istoric, în care puterea economică era concentrată în Germania, în timp ce Franța deținea puterea militară și strategică. Însă, de la izbucnirea crizei în Ucraina, această stare de echilibru a început să se destabilizeze, deoarece Germania a înregistrat cheltuieli din ce în ce mai mari, depășind astfel Franța.
În capitala Franței, un sentiment de declin și de rămânere în urmă în fața investițiilor masive în apărare din Germania a devenit evident.
Fabien Mandon, șeful Statului Major al Armatelor, a lansat o avertizare în fața Senatului, pe 13 mai, afirmând că rămânerea în urmă este o posibilitate reală.
În următorii cinci ani, argumentul experienței operaționale și al culturii militare nu va mai fi relevant dacă Germania continuă să-și crească cheltuielile militare într-un ritm alert.
Pentru americani, Germania devine treptat un punct de referință europeană, iar planurile Germaniei de a cheltui anual de trei ori mai mult decât Franța în domeniul apărării vor crea o diferență semnificativă după cinci ani.
Atunci, această diferență va fi izbitoare, potrivit analizei.
Preocupările legate de finanțare insuficientă îi fac pe reprezentanții mediilor militaro-industriale să se temă de rămânerea în urmă.
Samuel Faure, cercetător la Institutul de Cercetare Strategică al Școlii Militare, afirmă:
„Când ai mulți bani, vrei să-ți achiziționezi rapid ceea ce ai nevoie, fără să te complici neapărat cu parteneri, care complică și prelungesc dezvoltarea echipamentelor”
.
În acest context, se observă o logică ce favorizează acțiunea independentă a Germanilor.
Această abordare însă reînvie amintirea practicilor Franței din trecut.
Un sentiment de incertitudine a apărut în Franța după 8 iunie, odată cu eșecul oficial al inițiativei comune franco-germane pentru dezvoltarea avionului de luptă SCAF, un sistem de luptă aeriană viitor.
La scurt timp după această veste, Airbus a venit cu o propunere alternativă, un proiect rivali care se bazează aproape în întregime pe componente germane, alimentând percepția că Germania își continuă dezvoltarea în domeniul militar în mod independent.
Se pare că proiectul de tanc dezvoltat în comun de Franța și Germania se confruntă cu dificultăți, la fel ca și alte inițiative, precum patrulatoarea maritimă și viitoarea generație de elicoptere Tiger, care au fost abandonate.
Berlinul, care recent a decis să nu mai continue proiectul de fregată F126 în parteneriat cu Țările de Jos, își dorește să aibă propria sa constelație de comunicații, ceea ce ridică îngrijorări legate de viitorul proiectului european de echipamente, Iris².
Germania își propune să accelereze ritmul, având în vedere că finalul mandatului cancelarului Merz în 2029 se aliniază cu o dată vehiculată în mediile militare europene, potrivit căreia Rusia ar putea lansa o ofensivă la scară largă împotriva Vechiului Continent.
„Germanii au un reflex de urgență, iar faptul că dispun de resurse aproape nelimitate creează o iluzie, deoarece modelul lor economic este, de fapt, foarte slăbit”
, remarcă un militar francez.
Obiectivul este să le facă să înțeleagă că lumea se reconfigurează în blocuri și că această „armă cu un singur foc” trebuie să se organizeze pentru apărarea continentului în mod colectiv.
dar le lipsește apetitul pentru acțiuni operaționale.
Aici intervine un aspect pe care îl putem realiza împreună.
Paul Maurice remarcă faptul că, spre deosebire de Franța, anumite țări europene vecine sunt dispuse să urmeze Germania fără rezerve. Un exemplu în acest sens este numărul aproape de douăzeci de națiuni care s-au alăturat inițiativei sale de „scut antirachetă”, lansată în 2022, ce implică tehnologii americane și israeliene. Această abordare este considerată o deviere de la poziția Franței, care susține autonomia europeană în domeniul militar.
„Poziția franceză rămâne în continuare destul de izolată”
, explică Paul Maurice. În opinia Sara Nanni, o deputată ecologistă germană cu experiență în apărare,
„a devenit foarte complicat să dezvoltăm proiecte de apărare împreună cu Franța”
.
Abordarea franceză se caracterizează printr-o strategie de descurajare și o concepție a suveranității care se extinde și asupra sectorului industrial. Această perspectivă este înțelegătoare, însă poate deveni complicată din punct de vedere european. Pe de altă parte, parteneriatul cu americanii pentru dezvoltarea avionului de luptă F-35 a fost relativ facil.
Nu este normal!
Germania și Franța explorează împreună posibilitatea unei descurajări nucleare partajate, ca răspuns la scenariul unei posibile retrageri a Statelor Unite din spațiul european de securitate.
Înainte de sfârșitul anului 2026, cele două națiuni își propun să atingă o primă etapă în acest demers comun.
Anunțuri suplimentare sunt anticipate în urma reuniunii Consiliului de Miniștri franco-german, programată pentru 17 iulie, în localitatea Brühl, situată în landul Renania de Nord-Westfalia.
COMENTARII / 0