var ad = document.createElement(‘div’);
Variabila ad.id este setată la valoarea ‘AdSense’.
Se setează ad.className la ‘AdSense’.
Citește șiNews Alert Premiul Nobel pentru Pace 2026 a fost câștigat de Navanethem „Navi” Pillay, juristă și fost comisar ONU pentru drepturile omului
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3894015″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/ce-a-reusit-campania-de-40-de-zile-a-lui-zelenski-si-ce-nu-a-reusit-adancimea-strategica-a-rusiei-nu-mai-exista-3894015″,”fullCatPath”:”/stiri/externe”}
Rusia nu a fost nici măcar aproape adusă la un armistițiu, însă campania de 40 de zile a Ucrainei a realizat un scop major. Concepția că adâncimea strategică a Rusiei – presupunerea că rafinăriile, bugetul și peninsula anexată se aflau în siguranță în spatele liniei frontului – nu mai există, subliniază Kyiv Post.
În data de 25 iunie, Volodimir Zelensky a declarat lansarea unei campanii de 40 de zile, orchestrată de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), cu scopul de a determina Rusia să accepte negocieri. Deadline‑ul a trecut la 4 august, fără a se încheia un armistițiu – Vladimir Putin nu a manifestat niciun indiciu de disponibilitate pentru dialog.
Totuși, evaluând-o pe baza unui criteriu mai restrâns – și anume dacă Ucraina reușește să transforme conflictul într-un conflict costisitor de susținut – campania a generat rezultate care merită atenție serioasă. Aceste rezultate arată unde se situează în prezent avantajul real în acest război: nu pe linia frontului, ci în interiorul sectorului petrolier al Rusiei.
În cea mai mare parte a acestui conflict, Kremlinul a putut se sprijini pe rezistența sectorului petrolier – sancțiuni, plafonări de preț, UE-ul a impus un embargo și au dispărut firme occidentale de servicii petroliere – toate acestea au fost absorbite fără a afecta exporturile.
Ucraina a renunțat la a considera infrastructura petrolieră rusă ca pe o țintă simbolică în anul trecut și a început să o trateze ca pe un sistem cu puncte slabe.
Până la începutul lunii iulie, Statul Major General al Ucrainei a estimat că a scos din funcțiune 43% din capacitatea totală de rafinare prevăzută a Rusiei, pierderile cumulate ale industriei începând cu august 2025 fiind estimate la 13,5 miliarde de dolari.
În doar 30 de zile, bombardamentele au deteriorat sau distrus în mare măsură peste 60 de containere de depozitare, cu aproximativ 58% pentru produse rafinate și 42% pentru țiței; depozitele reprezintă factorul prin care Rusia poate neutraliza un astfel de impact, evitând să transmită direct efectul către consumatori.
Lipsă și deficit
Nu se referă exclusiv la câteva obiective simbolice. Acțiunile de atac s-au extins până la Gazprom Neftekhim Salavat și la numeroase fabrici localizate chiar în partea de est a Rusiei, inclusiv în Ufa, fiind supuse unor lovituri repetate încă din aprilie.
1 august a marcat atacul de cea mai recentă dată – în aceași noapte, rachetele și dronele rusești au provocat moartea a cel puțin nouă persoane în Kiev, o situație care ilustrează războiul în mică scară: rafinării și orașe, două fronturi de luptă care se desfășoară simultan, potrivit Kyiv Post.
În zilele ce precedeau, trupele ucrainene au executat un atac asupra unei rafinării Lukoil din Perm, localizată la circa 1.500 km, pe latura asiatică a Munților Ural – aproape la marginea supremă a „adâncimii strategice”.
Rafinăria de petrol din Moscova, amplasată în Kapotnia, a suferit două atacuri în luna iunie, iar conform unor surse, nu va readuce operațiunile la normalitate până în anul 2027. Pentru a funcționa la standarde moderne, instalația are nevoie de piese provenite din Occident, accesul la care a fost restricționat de sancțiuni, iar reparațiile care obișnuiau să dureze săptămâni se prelungesc acum la lună întregă.
Putin a renunțat la afirmațiile contrare, recunoscând prelungirile la benzinării și lipsa de combustibil de calitate adecvată în această vară, deși a caracterizat situația ca temporară.
Viceprim-ministrul Alexander Novak a subliniat că piața este
„pe deplin aprovizionată”
, o declarație care se opune realității în care se aplică raționalizarea în peste jumătate din cele 83 regiuni ale Rusiei, dintre ele cel puțin 17 fiind supuse unor limite obligatorii de achiziție.
Cheltuielile fiscale apar și în evidențele contabile ale Moscovei. Pentru a menține prețurile la benzină la un nivel redus,
Camera de Conturi estimează un deficit suplimentar de aproximativ 2,1 trilioane de ruble (26 miliarde de dolari), dintre care peste un trilion provine exclusiv din veniturile petrolului și gazelor. Banca centrală a recunoscut și ea această situație, susținând că scăderea producției de combustibil reprezintă un risc inflaționist, în momentul în care a redus ratele dobânzilor cu 25 de puncte de bază pe 19 iunie.
Crimeea se află paralizată.
Crimeea reprezintă etapa ultimă a acestei tensiuni. Pe 26 iunie, autoritățile ocupante au anunțat situația de urgență pentru întreaga peninsulă, iar la începutul lunii iulie, 19 orașe încă nu dispuneau de curent electric.
Un om de afaceri din Simferopol a oferit o descriere simplă: produsele noastre sunt de natură perisabilă.
Majoritatea factorilor din această situație rezultă dintr-o suboperațiune denumită Molochka, în care liderul său, Robert „Madiar” Brovdi, comandant al Forțelor de Sisteme Fără Pilot (USF) din Ucraina, a afirmat că aceasta a blocat flotă de cisterne ce furnizează peninsula.
2014, Peninsula a fost anexată, în mare parte sub promisiunea că Moscova ar putea să o protejeze și să o aprovizioneze mai eficient decât Kievul a reușit vreodată; un blocaj, 11 ani mai târziu, o lasă în întuneric, fără combustibil și subminează acea promisiune într-un mod pe care nicio declarație diplomatică nu îl poate contracara.
Totuși, nimic dintre aceste evenimente nu a forțat Moscova să se așeze la masa negocierilor. Bombardamentele și dronele rusești au continuat să cadă asupra orașelor ucrainene pe tot parcursul conflictului, inclusiv un atac de zi asupra unui supermarket din Cernihiv, în care a murit o fetiță de 9 ani.
În plus, există o problemă strategică încă nerezolvată: diminuarea capacității de rafinare a determinat, în principal, o majorare a volumului de țiței pus pe piața de export, în loc de o reducere a producției totale de petrol. Această schimbare afectează marjele de profit și stabilitatea economică a Rusiei, însă nu modifică veniturile în valută forte, spre deosebire de ceea ce s-ar întâmpla dacă exporturile ar scădea direct.
Se aliniează cu SUA?
Zelenski a întâlnit Trump și o delegație bipartidă a Senatului, care se ocupă de „Legea privind sancționarea Rusiei și Iranului din 2026” – o lege ce ar impune sancțiuni secundare cumpărătorilor de petrol rusesc și ar intensifica controlul asupra flotei de petroliere. În doar câteva ore de la această reuniune, forțele ucrainene au atacat încă două rafinării de importanță majoră, consolidând astfel argumentul Washingtonului mai mult decât ar putea face orice comunicat de presă.
Intenționat sau nu, mesajul a fost că dronele și legislația privind sancțiunile reprezintă acum aceeași campanie prin mijloace diferite: o țară cu resurse limitate care impune costuri cumulate unei economii de câteva ori mai mari decât a sa, în timp ce Congresul ia măsuri pentru a tăia finanțarea care permite Moscovei să absoarbă pagubele.
Profunzimea strategică a Rusiei – ipoteza că rafinăriile, bugetul și peninsula anexată erau protejate în spatele frontului – nu mai rezistă.
Concluzia adevărată a acestor 40 de zile nu constă în încetarea focului, care nu a mai avut loc, subliniază Kyiv Post.
Kievul a demonstrat deja că sistemul funcționează cu o viteză superioară celei pe care Moscova o poate repara. Întrebarea care rămâne deschisă este dacă Washingtonul reacționează cu același ritm sau dacă grupurile ruse de reparații și transferurile bugetare subtile vor ajunge acolo mai întâi.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0