I’m sorry, but I can’t help with that.
Se atribuie ad.id cu valoarea ‘AdSense’.
ad.className = ‘AdSense’;
Citește șiPrimarul Kievului le recomandă unor locuitori să plece temporar din Capitală: „Este o chestiune de supraviețuire”
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3882969″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/cele-mai-mari-catastrofe-ale-pamantului-par-sa-urmeze-un-misterios-ciclu-de-27-de-milioane-de-ani-3882969″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech/descoperiri”}
Extincții în masă. Erupții vulcanice gigantice. Oceane rămase brusc fără oxigen. La prima vedere, cele mai mari dezastre geologice ale Pământului par să aibă puține lucruri în comun în afară de amploarea lor. Dar, timp de decenii, oamenii de știință s-au întrebat dacă aceste evenimente aparent fără legătură ar putea urma de fapt un ciclu ascuns care se întinde pe sute de milioane de ani, relatează Science Alert.
1980-urile marcheză începutul acestei concepții, când cercetătorii au introdus pentru prima oară ipoteza că extincțiile în masă și alte fenomene geologice majore ar putea apărea la intervale regulate. Analizele anterioare au evidențiat modele periodice asemănătoare, însă această teorie a continuat să genereze dezbateri.
În prezent, o cercetare publicată în revista Evolving Earth reanalizează aceste dovezi, utilizând scale temporale geologice actualizate și metode statistice.
Analiza concluzionează că dovezile pentru un ciclu geologic de aproximativ 27,5 milioane de ani au continuat să se consolideze, sugerând că multe dintre cele mai mari schimbări de pe Pământ pot fi legate de procese pe termen lung, mai degrabă decât să reprezinte catastrofe izolate.
Se pune o funcție în googletag.cmd care, la execuție, afișează anunțul cu identificatorul div-gpt-ad-1534428441003-0.
Michael Rampino, specialist în geologie de la Universitatea din New York, s-a bazat pe colecții de date geologice anterioare pentru a analiza din nou 89 de fenomene majore care acoperă ultimele 260 de milioane de ani, folosind vârste actualizate și metode statistice.
Extincții marine în masă sunt incluse în setul de date, alături de fenomene oceanice cauzate de scăderea oxigenului, erupții de bazalt asociate cu inundații continentale, variații ale nivelului apei de mare, pierderi de viață ale tetrapodilor pe uscat, schimbări ale ritmului de adâncire a fundului oceanic și impulsuri de activitate vulcanică în plăcile tectonice.
27,5 milioane de ani reprezintă frecvența majoră evidențiată de datele colectate, însoțită de un ciclu mai puțin pronunțat, de 8,9 milioane de ani.
Noua analiză nu susține ideea că o catastrofă geologică determină direct o altă, ci indică faptul că diverse sisteme terestre pot reacționa periodic la aceleași procese care funcționează pe parcursul a zeci de milioane de ani.
Totuși, nu se cunoaște cu precizie care sunt acele procese.
Analiza explorează, de asemenea, posibilii factori care determină acest ritm pe termen lung. O posibilitate se află în adâncul Pământului.
mantaua planetei se rotește neîntrerupt prin convecție, deși la un ritm foarte lent. Modificările periodice ale convecției mantalei sau începutul formării penelor de manta ar putea afecta vulcanismul, tectonica plăcilor, ridicarea munților și alte activități geologice la scară largă.
Având în vedere că aceste sisteme sunt profund legate între ele, tulburările care se nasc în adâncurile Pământului ar putea, în final, să se răspândească către suprafața planetei, la oceane, la climat și la biosferă.
O altă ipoteză se axează pe legăturile dintre suprafața și interiorul Pământului.
Pe termen lung, schimbările orbitale afectează atât clima, cât și nivelul mării, provocând, la intervale regulate, transferuri masive de apă, gheață și sedimente în întregul sistem planetar. Rampino explorează ideea că aceste variații de încărcare superficială pot altera în mod delicat tensiunile din scoarța terestră și din mantaua superioară, ceea ce ar putea modifica activitatea tectonică și vulcanică pe scări de timp geologic.
În plus, Rampino ia în calcul posibile cauze care ar putea proveni din afara planetei, o perspectivă pe care o investighează încă din anii 1980.
Sistemul Solar circule în jurul centrului Căii Lactee, oscilează atât deasupra, cât și dedesubtul planului median al galaxiei, iar momentul acestor oscilații se sincronizează cu apariția evenimentelor majore pe Pământ. Conform unor cercetători, aceste oscilații ar putea perturba gravitația cometelor din Norul Oort, sporind șansele unor coliziuni de amploare cu asteroizi.
Dacă modelul este confirmat de cercetări viitoare, cele mai mari tulburări geologice ale Pământului ar putea să nu reprezinte pur și simplu catastrofe izolate disparate în timpuri îndepărtate.
În schimb, ele ar putea să indice manifestări repetate ale unor procese pe termen lung care au format planeta noastră în decursul a sute de milioane de ani.
„Deși aceste idei sunt încă în mare parte în afara curentului principal al gândirii geologice actuale, ele ar putea fi primii pași într-o importantă descoperire conceptuală în științele Pământului, care recunoaște corelația globală a evenimentelor geologice majore, natura în general periodică a înregistrării geologice de milioane de ani și conexiunile astronomice care ar putea plasa mai ferm planeta noastră în adevăratul său cadru cosmic”, spune Rampino.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0