Cernobîl, sub amenințarea războiului: risc de nou incident nuclear

În momentul în care părăsești traseul marcat din interiorul centralei nucleare de la Cernobîl, dozimetrul prins de piept începe să emită un semnal sonor accelerat.
Odată ce te reîntorci pe traseul stabilit, ritmul semnalului sonor încetinește din nou, marcând astfel o linie invizibilă care delimitează solul curat de zona contaminată.
Deasupra, se ridică „noul înveliș de protecție” (NSC), cea mai mare structură mobilă din oțel, care depășește în înălțime Statuia Libertății și are o lățime mai mare decât Colosseumul, cu o formă curbată deasupra capului, asemănătoare unui hangar destinat avionelor gigantice, după cum relatează The Guardian.

2019 a fost anul în care s-a finalizat construcția NSC, un proiect cu o valoare de 2,5 miliarde de dolari, finanțat de către un număr de 45 de țări. Obiectivul acestui proiect este de a proteja lumea de pericolele emanate de ceea ce se află sub această construcție. NSC este situat în mijlocul unei imense zone de excludere, o regiune puternic contaminată radioactiv, având o suprafață similară cu cea a Ciprului, și care a fost în mare parte abandonată de populație. În prezent, câinii fără stăpân rătăcesc în haite prin centrală.

În interiorul sitului se află o structură de beton cunoscută sub numele de „sarcofagul”, construită într-un timp record de 206 zile pentru a înveli rămășițele reactorului nr. 4, care a suferit o explozie catastrofală pe 26 aprilie 1986, eveniment considerat cel mai grav accident nuclear din istorie. La o inspecție mai atentă, sarcofagul prezintă un aspect aproape improvisat, fiind compus din plăci masive de beton stivuite una peste alta asemenea unor cuburi uriașe, cu semne evidente de coroziune la jonctiuni. În interiorul acestei structuri rămân 180 de tone de combustibil nuclear și 4-5 tone de praf radioactiv, care sunt încă blocate.

Citește șiUcraina explică situația avioanelor sale F-16 după ce au apărut informații privind probleme de mentenanță. Ce spune Kievul

NSC a fost conceput cu scopul de a crea o perioadă de timp suplimentară, permițând astfel îndepărtarea treptată și în siguranță a structurii instabile inițiale pe durata mai multor decenii, oferind protecție împotriva efectelor unui posibil colaps. Însă, scenariul unui conflict prelungit, cum ar fi cel care a avut loc în Ucraina începând cu 2022, și cu atât mai puțin o lovitură cu drone împotriva centralei nucleare, trei ani mai târziu, nu au fost anticipate de finanțatorii săi.

Un incident neprevăzut a afectat structura nucleară în data de 14 februarie 2025, atunci când o dronă rusească de valoare relativ scăzută, estimată la 20.000 de dolari, a străpuns acoperișul în partea de nord-vest, provocând o gaură care a compromis grav funcționalitatea întregului sistem.

Consecințele unui posibil accident la centrala nucleară sunt alarmante, potrivit lui Serhii Tarakanov, directorul general al centralei.

„Dacă sarcofagul se prăbușește, peste o sută de tone de combustibil nuclear ar fi eliberate în atmosferă”

Repararea completă a sitului nuclear este considerată esențială de către autoritățile ucrainene și experții occidentali, care avertizează că patru ani sunt termenul limită pentru efectuarea acestei operațiuni, după care durata de viață de 100 de ani a învelișului NSC nu va mai putea fi asigurată. Costurile acestei reparații sunt estimate la o sumă de până la 500 de milioane de euro, însă guvernul ucrainean, confruntat cu dificultăți financiare, nu a reușit încă să obțină această sumă.

Conflictul din Ucraina persistă, iar Rusia a efectuat multiple lansări de drone și rachete pe traiectorii care se apropie periculos de centrala nucleară Cernobîl, accentuând astfel posibilitatea unui nou incident nuclear. La 40 de ani de la catastrofa care a avut loc la Cernobîl, unul dintre locurile cele mai expuse la riscuri la nivel global rămâne în continuare sub amenințare.

În luna februarie a anului 2025, a avut loc un incident în care a fost implicată o dronă și care s-a soldat cu un atac.

Oleksandr Skomarokhov a fost alertat de un paznic la primele ore ale zilei de 14 februarie 2025.
Subit, s-a confruntat cu o situație alarmantă, a cărei gravitate a realizat-o rapid, având în vedere experiența sa de aproape patru decenii la uzină și fizionomia sa distinctivă, cu o mustață căruntă și ochelari cu rame groase.

„Am mai fost martor la bombardamente și anterior, dar eram conștient că nu m-ar fi trezit decât în cazul unui eveniment deosebit de grav”

,
a relatat el, reflectând asupra circumstanțelor care l-au determinat să fie informat în acea dimineață.

Geran-2, o dronă de origine rusă, a impactat partea nord-vestică a structurii la o înălțime de aproximativ 85 de metri de sol, echivalentă cu aproximativ opt nivele ale unui imobil.

Consecințele unei posibile noi catastrofe sunt din ce în ce mai îngrijorătoare, după ce Ucraina a raportat o explozie care a creat o deschidere de 15 metri pătrați în zidurile exterioare și interioare ale NSC, iar forța sa a fost suficientă pentru a fi detectată chiar și de sistemul de monitorizare a activității seismice al clădirii.

Problemele majore au apărut ulterior, odată cu declanșarea incendiului, potrivit declarațiilor lui Skomarokhov.

„Apoi, adevăratele probleme au început după izbucnirea incendiului”

, a afirmat acesta.

În scurt timp au ajuns la fața locului pompierii, însă un material de etanșare din cauciuc situat pe interiorul acoperișului se află deja într-o ardere lentă și persistentă, greu accesibilă. Pericolul persistă timp de trei săptămâni întregi, perioadă în care echipele de intervenție au practicat 332 de găuri în zidul exterior al construcției pentru a combate incendiul cu ajutorul furtunurilor de apă, procedură menită să localizeze focarele de incendiu.

După lichidarea incendiilor, Cernobîl a raportat distrugerea a două sisteme critice, conform declarațiilor oficialilor.
Compromiterea funcției de izolare a NSC a avut loc, ceea ce înseamnă că nu mai poate reține eficient scurgerile radioactive din sarcofag.
De asemenea, sistemul de gestionare a umidității a fost afectat, acesta fiind esențial pentru prevenirea coroziunii structurii de oțel și implicit pentru protejarea arcului împotriva cedării.

O evaluare a pagubelor, realizată la comanda Greenpeace Ucraina, a scos la iveală că Eric Schmieman, inginerul responsabil cu coordonarea designului conceptual al arcului la sfârșitul anilor 1990, a afirmat că atacul cu drone rusești a avariat grav funcționalitățile critice ale noii structuri de izolare de siguranță.
Impactul distructiv al atacului asupra securității instalației este evident, potrivit declarațiilor lui Schmieman.

„Atacul cu drone rusești a distrus principalele funcții ale noii structuri de izolare de siguranță”

Dacă structura de protecție sarcofagul ar suferi un colaps – fie ca rezultat al unui impact, al unei disfuncționalități structurale sau al degradării datorate timpului (conceput pentru o perioadă de funcționare de 20 de ani, dar care a depășit deja 40 de ani) – specialiștii avertizează că un nou nor de particule radioactive ar putea fi eliberat în atmosferă, fără existența unor mecanisme de protecție adecvate care să prevină acest fenomen în prezent.

Consecințele unui posibil incident la centrala nucleară de la Cernobîl ar putea fi deosebit de grave pentru angajații care lucrează acolo și ar putea prolonga cu numeroși ani eforturile de contenire a dezastrului.

„Prăbușirea sarcofagului ar reprezenta în primul rând un pericol enorm pentru cei care lucrează la centrala de la Cernobîl și ar întârzia cu mulți ani eforturile de gestionare a dezastrului”

, a afirmat Shaun Burnie, specialist nuclear senior la Greenpeace.

În afara cheltuielilor financiare și a conflictului militar, o preocupare majoră este legată de modul de desfășurare a operațiunilor de reparare a învelișului. 20 de ore pe an este perioada maximă în care muncitorii pot lucra în zona avariată fără să depășească limita anuală de expunere la radiații, care sunt extrem de ridicate chiar deasupra secțiunii deteriorate.

Conditiile de lucru sunt extrem de dificile, potrivit lui Tarakanov, care a precizat că 100 de muncitori calificați în construcții vor fi necesari pentru efectuarea lucrărilor.

„Muncitorii vor putea să-și îndeplinească sarcinile acolo timp de câteva ore, dacă nu chiar câteva minute pe rând”

, a adăugat el, menționând că echipele vor lucra în ture scurte la înălțime, pe o suprafață curbată și contaminată.

Skomarokhov, care a ajuns la Cernobîl în 1987, la un an după catastrofă, a avut o reflecție dificil de completat.

„Știam ce s-a întâmplat aici și voiam să mă asigur că nu se va repeta niciodată”

,
a declarat el, în timp ce se afla în rămășițele camerei de control nr. 4, locul unde, la ora 1:23 dimineața, pe 26 aprilie 1986,
operatorii au activat butonul de urgență AZ-5 într-o încercare finală de a sista reactorul.

O succesiune de erori fundamentale în proiectare și o reacție incontrolabilă a nucleului au culminat într-o catastrofă explozivă.

În interiorul încăperii, echipamentele de control și vechile întrerupătoare de tip sovietic stau inactive, cu vopseaua care se dezlipăște în benzi lungi.
O gaură întunecată rămâne acolo unde a fost cândva butonul de comandă.

Umanitatea a suportat consecințe tragice în perioada imediat următoare, cu un număr de 28 de persoane care au decedat ca urmare a sindromului de radiații acute. În același timp, un număr de aproximativ 116.000 de persoane au fost relocate. De asemenea, efectele radioactive dăunătoare s-au propagat în direcția nord-vest, acoperind o arie extinsă care includea țări europene. În mod surprinzător, primele semne ale dezastrului nu au fost semnalate în Uniunea Sovietică, ci în Suedia, abia după câteva zile, când un lucrător la o centrală nucleară a declanșat alarmele de radiații în drumul său spre serviciu.

Evenimentul din Cernobîl a jucat un rol crucial în cristalizarea conștiinței naționale a Ucrainei moderne, potrivit istoricului Serhii Plokhy în lucrarea sa dedicată acestui subiect.
În opinia sa, dezastrul a scos în evidență ineficiența și slăbiciunile sistemului sovietic, marcând un punct de cotitură pentru numeroși oameni, care au dobândit, brusc, o înțelegere profundă a realității în care trăiau.

Uimirea și frica par să fie starea de spirit a celor care s-au confruntat cu posibilitatea unui nou incident la centrala nucleară Cernobîl, odată cu escaladarea conflictului în Ucraina.

„Nu mi-aș fi imaginat că războiul va ajunge până aici”

În urma unei noi escaladări, forțele militare ruse au declanșat o operațiune la scară largă în anul 2022, moment în care Cernobîl s-a aflat din nou într-o poziție strategică. La 24 februarie 2022, trupele rusești au traversat frontiera și au avansat în direcția centralei nucleare, alegând o rută care străbate Belarus și se află la o distanță de doar câțiva kilometri de zona de excludere.

Transformarea a avut loc într-un timp extrem de scurt, când zona de lângă Cernobîl s-a schimbat radical.
Soldații ruși au creat fortificații defensive prin săparea de tranșee în imediata apropiere a pădurii roșii, o regiune puternic contaminată în urma accidentului din 1986, situată la vest de centrala nucleară, care rămâne una dintre cele mai radioactive zone din zona de excludere.

În urma agresiunii rusești, salariații care s-au prezentat la posturile lor înainte de atacul rusesc au fost forțați să rămână și să lucreze în regim continuu aproape patru săptămâni întregi, fiind efectiv blocați la locul de muncă.

O femeie cu o experiență îndelungată a exprimat șocul său, afirmând:

„Am văzut multe lucruri în viața mea, dar nu mi-aș fi imaginat că războiul va ajunge până aici”

.
Natalia, o angajată din 1980 la Cernobîl, și-a împărtășit gândurile, fiind una dintre persoanele cu cea mai lungă vechime în cadrul instituției.

La ceva timp după evenimente, Natalia, femeia care a dorit să păstreze anonimatul în ceea ce privește numele său de familie, și-a schimbat domiciliul în Slavutîci, un oraș construit în 1987 pentru a fi locuit de angajații centralei nucleare, după ce Pripiat, localitatea inițială a companiei, aflată la o distanță de 4 km de reactor, a fost evacuată brusc.

În perioada de ocupație a localității, ea și colegii ei au suportat izolarea de restul țării, fără acces la internet și fără posibilitatea de a primi ajutoare de aprovizionare.

„Fermierii locali au fost nevoiți să introducă lapte pe ascuns”

, a declarat ea.

După o perioadă de 35 de zile, retragerea trupelor rusești din zona Cernobîl a lăsat în urmă un peisaj dezolant, cu birouri devastate și numeroase bunuri personale sustrase – printre care computere, cuptoare cu microunde și frigidere, care anterior echipau spațiile de lucru ale personalului angajat acolo de-a lungul zecilor de ani. În interiorul incintei, mai multe afișe încă atârnă, marcând numele a șase muncitori de la centrala nucleară Cernobîl, care au fost răpiți în timpul perioadei de ocupație și despre care se estimează că ar fi încă în Rusia.

Zona de excludere prezintă o imagine impresionantă la intrarea în perimetrul său, unde prezența militară este evidentă prin puncte de control și soldați, precum și vehicule blindate diseminate ici și colo. Pe măsură ce se avansează, pădurea devine din ce în ce mai densă, cu pini care se înalță de o parte și de alta, iar mici sate sunt vizibile printre trunchiurile copacilor. Casele din aceste sate sunt părăsite, iar pe unele uși sunt lipite mici plăcuțe care indică numărul de locuitori care au trăit acolo în trecut.

În regiunea Cernobîl, unde viața umană a încetat să mai existe, alte creaturi au găsit un nou habitat. În zonele care odinioară erau terenuri agricole, acum păduri înalte și-au făcut apariția, oferind un mediu propice pentru dezvoltarea unor specii precum lupii și râșii, care vânează în aceste zone. În același timp, caii Przewalski, cunoscuți pentru silueta lor robustă, se hrănesc cu vegetația din aceste noi păduri. În bazinul de răcire situat lângă reactorul de la Cernobîl, o altă specie a cunoscut o creștere remarcabilă – somnii, care au atins dimensiuni extraordinare.

Războiul din Ucraina însăși amenință zona de excludere de la Cernobîl, unde protecțiile actuale nu sunt suficiente pentru a preveni consecințele unui posibil conflict. Nu există garanții că această zonă rămâne în siguranță.

Începând din octombrie 2024, instalația a înregistrat patru evenimente de oprire completă a energiei electrice, generate de agresiunile rusești împotriva infrastructurii energetice, situații care au necesitat activarea grupurilor diesel de urgență pentru a asigura funcționarea continuă a mecanismelor de răcire a materialului combustibil epuizat.

Vadim Slipukha, directorul general adjunct pentru securitate al complexului, a informat că au fost desfășurate întăriri ale sistemelor de apărare aeriană și trupe militare suplimentare.

Chiar și o lovitură accidentală provocată de o dronă deviată de pe traiectorie de mijloace de război electronic ar putea provoca prăbușirea sarcofagului.

Cu toate acestea, Vadim Slipukha a subliniat că amenințarea încă persistă.

Un apel către comunitatea globală a fost lansat de Tarakanov, care a avertizat că situația este extrem de gravă.

„Rugăm comunitatea internațională să înțeleagă”

, a declarat el, sublinind urgența situației.
Riscul unui nou incident este foarte real și nu poate fi exclus că un astfel de eveniment să aibă loc în orice noapte, în orice zi.

La 40 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, în anumite zone ale unei anumite țări, nivelul de radioactivitate rămâne mai ridicat decât în alte regiuni.

O situație alarmantă se conturează în Ucraina, unde zona de securitate a centralei nucleare de la Cernobîl este amenințată de rachetelor rusești care survolează această regiune, potrivit Reuters.