Potrivit South China Morning Post (SCMP), analiza capacităților și vulnerabilităților Statelor Unite în războiul din Iran servește drept reper strategic pentru Beijing, însă anumite discrepanțe esențiale restrâng aplicabilitatea experiențelor din conflictul din Orientul Mijlociu la viitoarea strategie militară chineză în ceea ce privește Taiwanul.
Dezvoltările conflictului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, fie că se încheie repede, fie că se prelungește, vor lăsa o amprentă de durată pentru anii care vin, restructurând complet fața războiului, a geopoliticii, securității energetice și a impresiei mondiale despre forța tactică și strategică a SUA.
Într-o lucrare recentă, alcătuită din trei volume, Mark Magnier examinează aprofundat repercusiunile unui posibil conflict în Iran asupra strategiei Chinei în ceea ce privește problema Taiwanului și confruntarea cu Statele Unite, inclusiv prin prisma armamentului neconvențional.
Citește și„O listă de ţinte”. Garry Kasparov a fost avertizat de serviciile lituaniene și americane de securitate că viața sa este în pericol
Forțele armate ale SUA sunt extrem de puternice și disciplinate, capabile să mobilizeze rapid o forță letală și să impresioneze prin tactică. Însă, operațiunile militare desfășurate cu ajutorul dronelor au întâmpinat dificultăți, chiar dacă temerile legate de inflație și pierderi umane reduc sprijinul pentru un conflict prelungit care ar putea avantaja un regim autoritar care nu răspunde la presiunile electorale.
Probabil că Armata Populară de Eliberare va ține cont de aceste aspecte în analiza sa privind abordările tactice și strategice ale Pentagonului în conflictul din Iran, în contextul posibilelor tensiuni între Washington și Beijing pe tema Taiwanului, susțin analiștii și foștii oficiali ai Pentagonului și CIA.
De la conflictul cu Vietnam din 1979, China nu și-a mai reînnoit experiența sângeroasă. Ultima confruntare care i-a lăsat o urmă a fost atunci.
Dennis Wilder, fost funcționar al Agenției Centrale de Informații a SUA și al Consiliului Național de Securitate, a afirmat:
„Armata chineză va învăța din asta”
.
El a adăugat că pentru chinezi, chestiunea esențială este dacă această abordare va da rezultate și dacă este viabilă pentru ei.
Astfel, Wilder a subliniat interesul Chinei în evaluarea eficienței și aplicabilității acestei strategii.
La încheierea acestei investigații, rămân aspecte încă neclarificate, după cum afirmă Wilder, cercetător principal în cadrul Universității Georgetown.
„Și nu suntem la finalul acestei povești”
a remarcat el.
Deși unele aspecte ale acestui conflict rămân neclare, se observă că Donald Trump, președintele Statelor Unite, a adoptat o abordare oarecum izolată, nefăcând schimb de opinii cu partenerii americani decât cu Israelul. În cazul unei posibile confruntări în Taiwan, este probabil ca aceasta să implice o arie geografică mai extinsă, incluzând Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia și, posibil, chiar și țări europene.
În contextul conflictului, o șansă deosebit de valoroasă se prezintă pentru studierea avantajelor și dezavantajelor SUA, ținând cont că de la războiul cu Vietnamul din 1979, Armata Populară de Eliberare nu și-a mai reînnoit experiența de luptă, nema cunoscând gustul sângelui.
COMENTARII / 0