China, trei misiuni fără precedent dacă invadează Taiwanul

Operațiunea amfibie din Normandia, desfășurată pe 6 iunie 1944, rămâne cea mai mare și complexă de acest fel din istorie.
În cazul unei invazii a Chinei în Taiwan, o problemă complet diferită se va pune în evidență: obstacolele operaționale vor fi cele care vor face diferența, spre deosebire de amploarea operațiunii din Normandia.
Potrivit unei analize publicate în War on the Rocks, pentru a reuși ocuparea insulei, armata Chinei va trebui să îndeplinească trei obiective strategice care nu au mai fost atinse cu succes în cadrul unui conflict modern.

Nu este vorba despre mărimea operațiunii, ci despre obstacolele operaționale

, arată sursa citată.

Citește șiCum a surprins un satelit polonez cel mai nou portavion nuclear al Chinei: imagini rare din Dalian

China va trebui să realizeze trei operațiuni militare extrem de dificile în același timp, dacă va decide să invadeze Taiwanul.
Prima provocare o reprezintă efectuarea unei debarcări periculoase pe o coastă puternic fortificată, unde apărătorii sunt echipați cu un număr considerabil de rachete anti-navă.
În același timp, armata chineză va trebui să desfășoare o operațiune de parașutare la scară largă a trupelor, în ciuda prezenței unor sisteme moderne de apărare antiaeriană.
În plus, va fi necesar un asalt aerian masiv, lansat de la o distanță considerabilă.

Executarea unor astfel de operațiuni împotriva unui adversar echipat cu sisteme de apărare moderne nu a mai avut loc până în prezent, însă acest lucru nu implică neapărat că ar fi o sarcină imposibil de îndeplinit, afirmă Jay McVann, consilier în marina SUA și cadru didactic la Universitatea Națională de Informații.

Deși au existat unele operațiuni combinate terestre și aeriene de anvergură, numărul acestora a fost extrem de limitat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în special odată cu apariția tehnologiei rachetelor. Acest fenomen demonstrează o schimbare semnificativă în strategiile militare moderne.

O invazie a Taiwanului ar fi mult mai complicată, deoarece capitala Taipei nu ar fi obligată să învingă în mod decisiv forțele armate chineze. Singurul lucru necesar ar fi ca aceasta să reziste o perioadă suficientă de timp pentru a perturbă strategiile Beijingului.

Operațiunile militare chineze ar necesita încărcarea și debarcarea de trupe, care ulterior ar trebui să primească sprijin, toate acestea fiind executate sub focul continuu al apărătorilor taiwanezi.

În cazul unei invazii, primul contingent de militari chinezi va fi extrem de expus la apărarea taiwaneză într-o posibilă debarcare. Pericolul este iminent pentru aceste trupe, care se vor afla într-o poziție delicată în fața apărătorilor taiwanezi.

Pentru a evita izolarea înainte de sosirea celui de-al doilea contingent de forțe, Armata chineză trebuie să mobilizeze un număr considerabil de trupe pe litoralul taiwanez în intervalul de timp cel mai scurt posibil de la începerea operațiunii.
Prima debarcare va fi un moment crucial pentru Armata chineză în desfășurarea strategiei sale de invadare a Taiwanului.

În cazul în care Beijingul nu reușește să desfășoare o forță suficient de numeroasă de la începutul operațiunilor de debarcare, va fi obligat să ia în considerare limitele capacităților sale de a proiecta putere pe insulă sau să accelezeze compensarea deficitului de trupe prin asalturi aeriene.

21.000 de trupe și echipamentele aferente unei singure brigăzi amfibii grele pot fi transportate de armata chineză în fiecare etapă a unei potențiale invazii, conform estimărilor realizate de cercetătorul Thomas Shugart de la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană (CNAS).

China ar putea transporta, probabil, un număr considerabil de trupe, aproximativ trei brigăzi, utilizând atât nave militare, cât și vase civile specializate în transportul de vehicule. Odată ce armata chineză va avea acces la porturi și alte infrastructuri temporare, această cifră ar putea înregistra o creștere semnificativă; cu toate acestea, astfel de facilități nu ar fi disponibile în cadrul primei faze a operațiunii de invazie.

În cazul unei invazii, un grup inițial de asalt compus din trei brigăzi ar fi extrem de expus vulnerabilităților create de forțele militare terestre ale Taiwanului, care dispun de șapte brigăzi interarme și un număr considerabil de forțe de rezervă, cuprinzând 20 de brigăzi de infanterie de rezervă.

Deoarece numărul de puncte de debarcare potențiale pentru forțele chineze în Taiwan este extrem de restrâns, forțele de apărare vor putea să-și concentreze eforturile pe un număr limitat de sectoare litorale.

Forțele armate din Taipei dispun de capacități de lovire a navelor inamice, care pot fi îndreptate împotriva oricărei ținte aflate în Strâmtoarea Taiwan.

La sosirea lor în Normandia, forțele aliate s-au confruntat cu o armă de distanță considerabilă, și anume artileria de coastă, capabilă să atingă ținte situate la o distanță de până la 25 de kilometri.

Armata Taiwanului dispune de rachete anti-navă de ultimă generație capabile să atingă ținte situate la o distanță de 150 de kilometri. În plus, anumite versiuni cu rază de acțiune extinsă pot acoperi o distanță de până la 400 de kilometri. Prin urmare, operațiunile de debarcare ale Chinei ar fi expuse la riscul acestor rachete în aproape orice locație din Strâmtoarea Taiwan, fiind astfel puternic vulnerabile.

Forțele de apărare ale Taiwanului dispun de o gamă variată de arme, dincolo de rachetele de croazieră anti-navă, printre care se numără drone aeriene, mult mai accesibile ca preț decât navele pe care sunt proiectate să le atace.
Aceste drone includ modele navale și submarine, care sunt din ce în ce mai integrate în arsenalul taiwanez.

Nu sunt singurele mijloace

de care dispune Taiwanul pentru apărarea sa, existând și alte soluții în dezvoltare.

• drone aeriene;
• drone navale;
• drone submarine.

dinlocuieste cu urmatorul cod

Forțele de apărare ale Taiwanului dispun de o gamă variată de arme, dincolo de rachetele de croazieră anti-navă, printre care se numără drone aeriene, navale și submarine , toate fiind mult mai ieftine decât vasele pe care le țintesc.

Înarmarea Taiwanului include un sistem de protecție antiaeriană integrat și modern, alcătuit din radare de avertizare timpurie, avioane de vânătoare și rachete sol-aer.
De asemenea, sistemele portabile livrate de SUA sunt foarte greu de detectat, fiind ideale pentru atacarea aeronavelor care se deplasează cu viteze reduse și la altitudini joase.

O distanță de cel puțin 160 de kilometri trebuie parcursă de forțele de asalt aerian chineze pentru a ajunge la zonele desemnate de aterizare din Taiwan.

În cazul unei invazii în Taiwan, forțele armate chineze sunt obligate să desfășoare mai multe operațiuni complicate în același timp, operațiuni care nu au fost niciodată testate până în prezent. Toate aceste provocări se reduc la aceeași dificultate: capacitatea de a acumula suficientă forță de luptă în zonele de debarcare înainte ca forțele taiwaneze să poată bloc și învinge invadatorii.