În regiunea Ténéré din Niger, caracterizată printr-un mediu arid extrem de aspru, cunoscut sub numele de „deșert în interiorul unui deșert”, condițiile geografice sunt deosebit de dure, potrivit sursei IFL Science.
Regiunea în cauză este cunoscută sub numele de „locul unde cămilele se tem să meargă” de către legendele nomazilor, denumire care reflectă perfect realitatea.
În regiunea respectivă, 49 °C (120 °F) reprezintă o temperatură extrem de ridicată, care se înregistrează alături de furtuni de nisip care reduc vizibilitatea la zero. Suprafața imensă și aridă este caracterizată printr-o rețea rutieră foarte slab dezvoltată.
Citește șiElefanții Kenya folosesc zeci de plante medicinale pentru autotratare
În contextul pericolelor reprezentate de grupurile de bandiți și rebeli, escortarea este obligatorie pentru vizitatorii contemporani, care sunt însoțiți de soldați înarmați echipați cu mitraliere, ce călătoresc la bordul unor vehicule specializate și dotate tehnic.
Deși prezintă anumite riscuri, cercetătorii au manifestat un interes deosebit pentru Ténéré încă din anii 1950, conștienți fiind că această regiune se află deasupra unui zăcământ excepțional de bogat în rămășițe de dinozauri pe continentul african.
Paul Sereno, un eminent paleontolog de la Universitatea din Chicago, a condus o expediție în anul 2000 pentru a descoperi rămășițe de animale preistorice în zonele cu dune. Anterior, în decursul anilor 1990, Sereno a devenit celebru datorită identificării unei noi serii de specii de dinozauri în aceeași regiune.
Au fost descoperite 200 de schelete într-un loc de înhumare preistoric situat în deșertul Sahara, alături de rămășite umane, fragmente de ceramică și vârfuri de săgeți.
De această dată, descoperirea nu a avut ca protagonsti uriașii din perioada Cretacic.
În locul acestora, echipa a făcut o descoperire remarcabilă: a găsit rămășițe umane, alături de fragmente de ceramică, mărgele, vârfuri de săgeți și numeroase artefacte din piatră.
Gobero este numele sub care a devenit cunoscut acest sit, denumit astfel după termenul local tuareg folosit pentru a descrie regiunea.
Ulterior, odată cu desfășurarea unor noi săpături, s-a stabilit că situl respectiv reprezenta un cimitir preistoric care găzduia în jur de 200 de schelete umane, alături de mii de artefacte.
Descoperirile din acest cimitir preistoric sunt cu adevărat remarcabile, având în vedere că unele dintre cele mai vechi rămășițe au o vechime de aproximativ 8000 î.e.n.. Deși acest loc de înhumare a fost utilizat pe parcursul a mii de ani, primele dovezi ale existenței sale datează din acea perioadă îndepărtată.
În deșertul Ténéré, o zonă extrem de aridă din Sahara, descoperirea unui cimitir pare un eveniment ieșit din comun în era modernă. Însă, această locație neobișnuită devine mai ușor de înțeles atunci când se consideră contextul istoric al perioadei cunoscute sub numele de „Sahara Verde”. În acea perioadă, datorită musonilor, această regiune s-a transformat într-un peisaj bogat, caracterizat prin prezența unor lacuri, hipopotami și crocodili.
În regiunea deșertică Sahara, schimbările climatice au avut loc. Acestea au dus la descoperirea unui sit arheologic remarcabil. Un număr de 200 de schelete au fost găsite într-un cimitir preistoric. Locul este cunoscut sub numele de „Locul unde cămilele se tem să meargă”.
Deșertul Sahara este supus unei metamorfoze periodice, care face ca regiunea să alterneze între condiții aride și umede la fiecare 21.000 de ani.
Această transformare ciclică are un impact profund asupra climatului și ecosistemului zonei.
Sahara a cunoscut o perioadă de verdeață în urmă cu mii de ani, între 15.000 și 5.000 de ani în urmă. Această perioadă a coincis cu epoca în care a luat naștere Gobero, situat exact în mijlocul acestui interval de timp.
În acea perioadă, Gobero era situat în apropierea unui imens lac cu apă dulce, care reprezenta o sursă vitală de apă și hrană, sub formă de pește, pentru locuitorii din acea regiune, permițându-le o existență relativ stabilă în mijlocul deșertului.
Schimbările climatice din regiunea Saharei au avut un impact semnificativ asupra culturilor umane care au locuuit în zona Gobero.
7700 î.e.n. marchează perioada în care vânători-pescari s-au stabilit în această regiune și au creat cel mai vechi cimitir cunoscut până în prezent în Sahara.
Ulterior, între 6200 și 5200 î.e.n., o perioadă de secetă care a durat o mie de ani i-a forțat pe acești oameni să părăsească situl.
După ce un anumit timp a adus ploi, un nou grup a preluat controlul, extinzându-și obiceiurile alimentare prin adăugarea creșterii vitelor. Însă și această perioadă a fost efemeră, deoarece aridificarea a deșertului Sahara a avut loc în urmă cu aproximativ 5.000 de ani.
Este extrem de dificil să-ți formezi o imagine
Se remarcă faptul că cele două grupuri nu numai că posedau culturi unice, ci și trăsăturile lor fizice erau vizibil distincte.
200 de schelete umane, descoperite într-un cimitir preistoric din deșertul Sahara, prezintă caracteristici fizice distincte. În timp ce unii erau mai robusti și mai bine dezvoltați fizic, altora li s-a remarcat zveltețea. Însă, în ciuda acestor diferențe, ambele grupuri au optat pentru același loc pentru a-și îngropa moșii.
În anul 2008, Chris Stojanowski, un bioarheolog de la Universitatea de Stat din Arizona, a făcut o declarație surprinzătoare:
„La prima vedere, este greu de imaginat două grupuri de oameni mai distincte din punct de vedere biologic îngropându-și morții în același loc”
.
El a adăugat că modul în care aceste grupuri par să fi îngropat împreună fără să deranjeze nici un mormânt rămâne un mister și a concluzionat spunând:
„Cel mai mare mister este modul în care se pare că au făcut acest lucru fără a deranja niciun mormânt.”
Descoperirile recente sugerează că povestea lui Gobero ar putea fi doar începutul. Cu o suprafață considerabilă, similară cu cea a Statelor Unite, Sahara este un teritoriu vast de dune în permanentă transformare. Marea parte a acestei regiuni vaste nu a fost supusă vreodată unei cercetări sistematice amănunțite.
În cazul în care un loc remarcabil ca Gobero a rămas necunoscut pentru o perioadă atât de îndelungată, fiind descoperit în mod accidental de către cei care vânau dinozauri, este evident că deșertul Sahara adăpostește probabil și alte taine; o nouă descoperire semnificativă ar putea fi făcută în urma unei simple furtuni de nisip.
COMENTARII / 0