Cina de 3.000.000 de mărci: Krupp, Opel și Siemens pariază pe Hitler

Până în 20 februarie, Wilhelm von Opel își curățase uleiul de motor de sub unghii, își pusese bicicleta deoparte, lăsase în urmă mașina de cusut și acum era îmbrăcat la patru ace și aștepta. De la cei 62 de ani ai săi, se uita din minut în minut la ceas. Stătea la o masă la care se mai aflau Gustav Krupp, șeful grupului german „Friedrich Krupp AG” și președinte al Federației Industriilor Germane, alături de alți 22 cei mai mari industriași nemți.

Eric Vuillard, în „Ordinea de zi”, descrie un fel de Nirvana pentru industria și finanțele germane. În acel spațiu, cei 24 de mari industriași au stat tăcuți și așteptând timp de 20 de minute. Într-un moment, ușile au scârțâit, podelele au gemut, iar din spatele porții se auzeau diverse zgomote. În acel clip, toți cei 24 de mari industriași s-au ridicat simultan.

Președintele Reichstagului, Hermann Göring, pășea în sală cu un zâmbet. El a înconjurat masa, adresând un cuvânt tuturor participanților și strânzând fiecare mână cu o prindere fermă. Însă nu a venit doar pentru a oferi un salut. Înainte de a vorbi, a murmurat câteva cuvinte de bun venit, după care a discutat despre alegerile programate pentru 5 martie. Cei douăzeci și patru de sfincși au ascultat cu atenție.

Citește șiAtenţionare de călătorie a ministerului de Externe pentru Belgia: Posibile perturbări ale transportului public şi aerian în contextul unor acţiuni sindicale

Campania electorală va fi crucială, a anunțat președintele Reichstagului. Activitatea economică cerea calm și stabilitate. Cei douăzeci și patru de domni au dat din cap solemn. Lumânările electrice ale candelabrului clipeau; marele soare pictat pe tavan strălucea mai tare decât înainte. Și dacă Partidul Nazist ar câștiga majoritatea, a adăugat Göring, acestea ar fi ultimele alegeri din ultimii zece ani – chiar, a adăugat el râzând, din ultimii o sută de ani.

În fiecare joi de dimineață, scriitorul jurnalist Dan Popa trimite ediția săptămânală a newsletterului Economix. Pentru cei interesați de domeniile economiei, finanțelor personale sau comportamentale, există posibilitatea de a vă înscrie la acest newsletter.

Înscrie-te

Fii la curent cu evoluțiile economice și dobândește cunoștințe despre finanțe personale prin sugestii și diagrame relevante.

Înscrie-te

Felicitări! Ai devenit abonat la „EconoMix”.

Verifică înscrierea prin e-mail.

Dați clic pe linkul din e‑mail pentru a primi edițiile.

Adolf Hitler a pătruns în încăpere la momentul în care un val de aprobări se împletea cu scaunele. În acel moment, se auzea zgomotul unor uși deschise, iar noul cancelar, numit Adolf Hitler, a intrat. Persoanele care nu l-aveau întâlnit până atunci erau nerăbdătoare să-l observe în realitate. Hitler zâmbea,

Fiecare participant a primit un cuvânt de apreciere și o strângere de mână energică. Odată finalizate prezentările, toți s-au întors la locurile lor confortabile. În primul rând, Krupp își mângâia mustața mică cu gesturi nervoase.

Avea și de ce să fie nervos: cu doar câteva luni în urmă, pe când nu era cancelar, Hitler îl căutase la fabrică, iar Krupp a dat ordin să nu fie primit nici măcar în curtea fabricii. Pe atunci Adolf era un nimeni cu care Krupp nu avea ce discuta. Acum, Hitler avea nevoie de arme pentru scopurile sale, iar Krupp știa că, lucrând îndeaproape cu regimul nazist, acesta se putea îmbogăți.

Partidul Nazist aspira la adoptarea Legii de Abilitare și la acumularea a 3 milioane de mărci. Obiectivul a fost realizat.

20 februarie, o întâlnire care ar putea părea un eveniment de excepție în istoria companiilor, nu a însemnat pentru Krupp, Opel și Siemens decât o simplă afacere de zi cu zi, o strângere obișnuită de fonduri.

Geheimtreffen vom 20. Februar – o reuniune secretă din 20 februarie – a avut loc în 1933, la doar câteva săptămâni după ce Adolf Hitler a fost numit cancelar. În cadrul evenimentului, noul conducător a întâmpinat cei 24 industriași cei mai bogați din Germania la reședința oficială a președintelui Reichstagului, Hermann Göring, situată în Berlin.

Joseph Goebbels, care în jurnalul său arătase pesimist în legătură cu rezultatul întâlnirii de ieri, a scris în ziua următoare:

„Goering aduce vestea bună că sunt disponibile trei milioane pentru alegeri. Un lucru minunat! Anunț imediat întregul departament de propagandă. Și o oră mai târziu, mașinile zornăie. Acum vom activa campania electorală… Astăzi munca e distractivă. Banii sunt acolo.”

Hitler, cu sprijinul industriei și al Legii de abilitare din 23 martie 1933, a devenit omnipotent: guvernul său putea adopta legi fără aprobarea Reichstagului.

Krupp arată o pasiune pentru bani și pentru Hitler.

„Povestea de dragoste” bruscă a lui Krupp, care conducea cea mai puternică industrie de fabricat muniții din lume, s-a transformat într-o „căsătorie” cu regimul nazist. Peste noapte, Gustav Krupp a devenit principalul finanțator și susținător al lui Hitler. „Imediat ce Hitler a fost numit cancelar, Herr von Krupp a devenit un super-nazist”, spusese în mod caracteristic industriașul Fritz Thyssen.

Krupp a primit prima comandă pentru 135 tancuri Panzer I în 1933, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fabricat tancuri, muniție și tunuri pentru artilerie și marină. Șantierul naval Friedrich Krupp Germaniawerft a lansat crucișătorul Prinz Eugen și a construit numeroase submarine germane (130 între 1934 și 1945) cu ajutorul componentelor preasamblate.

Krupp a conceput în anii 1930 două obuziere de 800 mm, denumite Schwerer Gustav și Dora. Acestea au reprezentat cele mai mari arme de calibru utilizate vreodată de o forță militară în timpul unui conflict. Pentru operațiunile armatei germane, cea mai semnificativă realizare a fost, însă, crearea de către companie a celebrului tun antiaerian de 88 mm.

Adolf Hitler a afirmat, în timpul unei adrese către tineri:

„În ochii noștri, tineretul german al viitorului trebuie să fie suplu, rapid ca un ogar și dur ca oțelul Krupp”.

Krupp Industries angaja muncitori recrutați de regimul nazist din toată Europa. Acești muncitori erau inițial plătiți, dar apoi au fost ținuți ca sclavi. Mii de oameni au murit de foame, așa cum se arată și în cartea „Armele lui Krupp”. Germania nazistă a ținut două milioane de prizonieri de război francezi în 1940 ca muncitori forțați pe tot parcursul războiului. Cel mai mare număr a lucrat la gigantica oțelărie Krupp din Essen.

Pe data de 29 iulie 1921, Adolf Hitler a preluat poziția de lider al Partidului Național-Socialist German al Muncitorilor.