var ad = document.createElement(‘div’);
ad.id este setat la ‘AdSense’.
ad.className = ‘AdSense’;
Citește șiPrimarul Kievului le recomandă unor locuitori să plece temporar din Capitală: „Este o chestiune de supraviețuire”
ad.style.display = ‘block’;
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.top = ‘-1px’;
acest fragment de cod setează ad.style.height la ‘1px’.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3889585″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/cine-a-fost-nirmal-purja-alpinistul-cu-o-relatia-neortodoxa-cu-frica-nascut-intr-un-sat-nepalez-si-ajuns-membru-al-trupelor-speciale-3889585″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}
Edmund Hillary a realizat prima ascensiune pe Everest în 1953 și a fotografiat șerpașul Tenzing Norgay, dar nu l-a întrebat
Purja, născut în Nepal, care a luptat alături de gurkha în Afganistan (soldați nativi din Nepal, cunoscuți la nivel mondial pentru vitejia lor feroce, disciplina exemplară și o istorie militară remarcabilă, care de peste două secole, au servit în Armata Britanică, Armata Indiană, Armata Nepaleză și în Poliția din Singapore) și a servit în cadrul Forțelor speciale ale Marinei regale britanice (SBS), și-a dat seama că lucrurile ar putea lua o întorsătură catastrofală pe acest tronson extrem de expus al Everestului. Pe măsură ce oamenii așteptau, le era din ce în ce mai frig și deveneau tot mai nerăbdători, consumându-și rezervele de oxigen; era, literalmente, cel mai prost loc în care te-ai putea afla blocat într-o coadă. Timp de două ore, el a preluat conducerea, „ca un polițist rutier”, acordând prioritate celor mai înghețați și celor care așteptaseră cel mai mult timp, încercând în același timp să-i calmeze pe ceilalți. „În loc ca oamenii să se certe pe tema cine ar trebui să urce primul, este mai bine ca totul să fie gestionat în mod sistematic”, a declarat el mai tâzriu pentru The Guardian.
Purja se afla pe Everest în cadrul proiectului „Project Possible”, care avea ca obiectiv escaladarea celor 14 vârfuri cele mai înalte din lume, fiecare cu o altitudine de peste 8.000 de metri și situate în așa-numita „zonă a morții”. El și echipa sa de șerpași și-au atins obiectivul în 189 de zile, doborând recordul anterior de șapte ani, zece luni și șase zile, stabilit în 2013. Realizarea lor remarcabilă poate fi urmărită în documentarul Netflix „14 Peaks: Nothing is Impossible” (2021). Pe parcurs, el a salvat alți trei alpiniști, inclusiv coborând de pe frânghia unui elicopter pe Annapurna, în Himalaya, pentru a-l recupera pe Chin Wui Kin, un anestezist care a decedat ulterior la spital.
Nirmal Purja – fotografie de la Profimedia
Criticii au sugerat că utilizarea oxigenului suplimentar de către Purja a diminuat valoarea realizării sale. „Nu este chiar alpinism așa cum îl înțeleg eu”, a declarat Stephen Venables, primul britanic care a escaladat Everestul fără oxigen, adăugând că „în istoria alpinismului, aceasta va rămâne doar o notă de subsol”. Chris Bonington a adăugat că Purja a dat dovadă de „o condiție fizică excepțională”, dar nu a deschis noi orizonturi, precizând: „Nu consider acest lucru un eveniment major.” Ulterior, Purja a escaladat toate vârfurile fără oxigen.
În urmă cu 3 ani, Purja și grupul său au reușit să fie primii care au atins vârful K2 în sezonul de iarnă. Vârful este considerat atât de periculos încât se numește „Muntele Sălbatic”; numeroase dintre cele 11 victime ale unei avalanșe din 2008 rămân încă în „Gâtul Sticlei”, o râpă lungă, abruptă și îngustă, peste care se
„Trecând pe lângă cadavre, îți dai seama că unele lucruri depășesc planificarea și priceperea. Uneori e ziua ta norocoasă, iar alteori nu”, a observat el.
Amintindu-și de cozile de pe Everest din 2019, Purja și-a exprimat îngrijorarea atât cu privire la daunele aduse mediului montan, cât și la numărul tot mai mare de alpiniști, care sunt adesea nepregătiți. „Ai putea fi cel mai bun alpinist din lume, omul cel mai bine adaptat la altitudini mari”, a declarat el pentru The Times. „[Dar] dacă te afli la coada rândului, acolo îți este locul. Viața ta este în mâinile celor din față și depinde de capacitatea lor de a urca și de a coborî.”
Nirmal Purja, cunoscut sub numele de Nimsdai sau Nims, a fost al patrulea dintre cei cinci copii ai unei familii din satul montan Dana, din vestul Nepalului, născut în 1983. Tatăl său, Nanda Bahadur Purja, a servit în rândurile gurkha; mama sa, Purna Kumari, era o muncitoare agricolă fără studii, care adesea muncea din greu cu un copil legat la spate. „Proveneam dintr-o familie foarte săracă”, a declarat el pentru National Geographic. „Îmi amintesc că, în copilărie, nici măcar nu aveam șlapi.”
Avea patru ani când s-au mutat mai jos, la Ramnagar, un sat din junglă situat lângă Kathmandu, în cea mai caldă și mai plată zonă a țării. „Aveam o mulțime de aventuri de trăit: pe străzi, în pădure, lângă apă; potențialul de explorare era imens”, a scris el. La zece ani a contractat tuberculoză și, mai târziu, a fost diagnosticat cu astm, dar a trecut cu ușurință peste ambele posibile limitări.
Doi dintre frații săi, Ganga și Kamal, au ales să se alăture trupele gurkha, inspirându‑se de exemplul tatălui, și au trimis fonduri către casă pentru a susține studiile lui Nirmal la Small Heaven Higher Secondary, o instituție de învățământ secundar cu predare în limba engleză din Chitwan. În acea școală, el s-a confruntat cu bătăușii, antrenându‑se în kickboxing și obținând titlul de campion regional. Mai avea un frate, Jit, și o soră mai mică, Anita.
Purja a crescut cu aspirația de a deveni fie un Gurkha, la fel ca tatăl și frații săi, fie un funcționar public.
„Dar voiam să fiu versiunea nepaleză a lui Robin Hood, furând de la bogați și dând săracilor”, a spus el.
A optat pentru prima variantă, a fost ales la a doua încercare și, în 2003, s-a înscris la Compania de Instruire Gurkha din Catterick Garrison, North Yorkshire, unde a primit doar întrebări legate de Everest.
Alpinistul nepalez Nirmal Purja a fost surprins la sosirea în aeroport, în compania echipei sale, după
„Nu păreau deloc impresionați când le-am mărturisit că nici măcar nu văzusem tabăra de bază, darămite să fi urcat mai sus de ea”,
a declarat el. În 2006 s-a căsătorit cu Suchi, care lucrează în stomatologie și este fiica unui Gurkha. Trăiau în Eastleigh, lângă Southampton, iar ea supraviețuiește alături de Himani, fiica lor mică.
2007 a fost anul în care a fost trimis în Afganistan, unde a colaborat cu comandourile Marinei regale pentru a curăța zone extinse de teren în căutarea dispozitivelor explozive improvizate. În aceleași operațiuni, a participat la schimburi de focuri și a instalat mine de bară L9 pe ușile complexelor inamice.
„Treaba mea era să mă furișez până la o ușă, să fixez mina, să fug și… bum”,
își amintește el.
Unitatea sa patrula prin văile deșertice deschise, sub o căldură toridă, făcându-și prezența cunoscută oricui îi urmărea și „menținând legătura cu localnicii prietenoși, în timp ce primeam focuri sporadice din partea celor mai puțin prietenoși”. Munca era stresantă, dar plină de satisfacții, a spus el, adăugând: „Când armele se declanșau, adrenalina îmi curgea prin vene.”
Aflând despre operațiuni desfășurate în alte zone, printre care misiuni de eliberare a ostaticilor, detenții severe ale unor lideri talibani și incursiuni forțând uși, toate realizate de Serviciul Aerian Special (SAS) sau de SBS, a exprimat dorința de a fi unul dintre acei tipi.
„să fie unul dintre acei tipi”.
În anul 2009, a devenit primul gurkha care a trecut cu succes selecția SBS, integrându-se prin studierea umor
El a dobândit, de asemenea, o metodă de a elimina gândurile negative, pe care a aplicat-o ulterior în peisajele montane.
„Dacă ai degerături sau diaree, concentrează-te în schimb pe genunchiul tău bolnav. Sună nebunesc, nu-i așa? Dar asta e, gândește-te la ceva mai rău.”
În cadrul SBS, Purja s-a specializat ca medic de urgență și, în iulie 2010, a fost trimis la o misiune activă, traversând case și complexuri ostile, confruntându-se direct cu forțe inamice periculoase sau cu capcane explozive improvizate (IED).
„Să sparg ușile cu piciorul era palpitant, dar înfricoșător”, își amintește el.
Odată, a fost împușcat în timpul unui schimb de focuri. „După ce mi-am ocupat poziția pe acoperișul unei clădiri, trăgând cu arma în timp ce stăteam întins pe burtă, am fost lovit de ceva. La început nu eram sigur de ce anume, dar lovitura a fost suficient de puternică încât să mă arunce de pe clădire”, a spus el. Din fericire, glonțul i-a zgâriat doar fața, provocând mai multe daune patului puștii sale. A reluat focul cu un pistol până la încheierea operațiunii și până când rana i-a putut fi pansată.
Nirmal Purja a început să practice alpinismul, efectuând o drumeție până la tabăra de bază a Everestului în 2012. În ciuda experienței reduse, a escaladat vârful Lobuche East, înălțat la 6.119 m. În 2014, a obținut o diplomă în managementul securității la Universitatea din Loughborough.
Doi ani mai târziu, a profitat de o perioadă de concediu pentru a face prima dintre cele șase ascensiuni ale sale pe Everest, acoperind costul de 50.000 de lire sterline spunând băncii că avea nevoie să împrumute 15.000 de lire sterline „pentru a cumpăra o mașină” și epuizându-și economiile pentru restul sumei. Lipsa aclimatizării a făcut ca el să dezvolte un edem pulmonar, adică un exces de lichid în plămâni. Rușinat, a coborât pentru a-și reveni înainte de a se întoarce și a ajunge pe vârf. Pe drumul de coborâre, a salvat un alpinist indian abandonat și aflat în pericol, fapt pentru care a fost recompensat cu titlul de Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE).
Nirmal Purja,Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE), după ceremonia de înmânare a distincției, desfășurată la Castelul Windsor pe 8 iunie 2022 Foto: Profimedia
În 2017, el a urcat din nou Everestul alături de o echipă de Gurkha, în cadrul inițiativei G200E, care a marcat întârzierea comemorării a două sute de ani de activitate în slujba Coroanei Britanice, eveniment inițial planificat pentru 2015. În timp ce ceilalți se recuperau, el a escaladat Muntele Lhotse (8.516 m) și Muntele Makalu (8.485 m), respectiv al patrulea și al cincilea vârf ca înălțime din lume.
În urma dorinței sale de a se dedica alpinismului pe deplin, SBS l-a numit instructor de luptă în condiții de frig extrem, în timp ce SAS a încercat să-l convingă să participe la un program de alpinism la altitudini înalte, cu o durată de un an.
Cu toate acestea, în 2018, el a renunțat la pensia sa militară integrală, „o sumă de bani care i-ar fi schimbat viața”, pentru a se concentra pe „Project Possible”, finanțându-se prin sponsorizări, în special din partea producătorului de ceasuri Bremont, și prin reipotecarea casei familiei. „A renunța la o carieră atât de prestigioasă mi s-a părut riscant, dar eram pregătit să pariez totul pentru ambiția mea”, a scris el în memoriile sale, „Beyond Possible” (2020), în care demonstrează o relație oarecum neortodoxă cu frica.
Stilul de „mascul alfa” al lui Purja a fost uneori obiectul unor critici acerbe. Unii considerau că își lua propriile discursuri motivaționale prea ad litteram; alții, că îi forța prea mult pe colegii săi alpiniști. Un prieten din Tibet l-a avertizat cu privire la rivalii invidioși, adăugând: „E de ajuns o singură împingere ca tu să dispari definitiv de pe munte.”
New York Times a difuzat, acum doi ani, acuzații scandalioase împotriva lui și a unor alpiniști masculini, susținute de mai multe alpiniste, printre care Lotta Hintsa, ex‑Miss Finlanda. Purja a ales să nu participe la o interviu, însă a respins acuzațiile, declarându‑le
„false și defăimătoare”
.
Pe 21 iulie 2026, Purja a escaladat vârful Gasherbrum II din Pakistan, de 8.035 m, fără oxigen suplimentar, înregistrând cea de-a 57-a ascensiune a unui vârf de peste 8.000 de metri. Nouă zile mai târziu, a început o ascensiune spontană pe Broad Peak, tot în Pakistan, alături de un grup de colegi alpinisti. „Nu a fost ceva planificat. Dar oportunitățile nu strigă: ele șoptesc celor care lucrează deja în tăcere”, a scris el în stilul său caracteristic, plin de optimism. Câteva ore mai târziu, au fost prinși într-o avalanșă care a măturat vârful Broad Peak. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el.
Nirmal Purja, soldat din forțele speciale și pasionat de alpinism, a luat naștere la 25 iulie 1983. În data de 1 august 2026, s-a confirmat că a pierdut viața în urma unei avalanșe. În momentul decesului, avea 43 de ani.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0