Conflictul cu Iranul amenință puterea militară a SUA pentru ani de zile

În cadrul unui discurs, J.D. Vance, care deținea anterior funcția de senator, a afirmat:

„Trăim într-o lume a penuriei”

.
Această declarație a fost făcută în timpul Conferinței de Securitate desfășurate la München în 2024.
El a mai spus că nu se produc suficiente muniții pentru a alimenta simultan un conflict în Europa de Est, un altul în Orientul Mijlociu și, posibil, un al treilea în Asia de Est.

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

Consecințele unui conflict militar se vor face simțite asupra capacităților militare ale SUA pentru o perioadă lungă de timp, posibil ani la rând, potrivit sursei La Vanguardia.
Donald Trump, fostul președinte, a inițiat un conflict în Iran, prin Operațiunea Furia Epică, care va amplifica presiunea asupra forțelor armate americane deja suprasolicitate.
Această situație le va diminua pregătirea pentru un posibil conflict în Asia.
Declarațiile lui Vance, actual vicepreședinte, s-au dovedit a fi îndreptățite în acest context.

Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah, cercetători la Payne Institute of Public Policy din Colorado, au efectuat o analiză care relevă că Statele Unite au lansat probabil peste 5.000 de tipuri de muniții în primele patru zile de conflict și în jur de 11.000 în primele 16 zile. Această operațiune, denumită Furia Epică, ar putea fi considerată „cea mai intensă campanie aeriană inițială din istoria modernă”, potrivit experților, care adaugă că aceasta a depășit chiar și primele trei zile de bombardamente NATO asupra Libiei din 2011.

Capacitățile militare ale SUA ar putea fi grav afectate pentru o perioadă lungă de timp dacă un conflict cu Iranul ar izbucni.
Controlul spațiului aerian iranian a fost asigurat de avioanele americane și israeliene după distrugerea sistemului de apărare antiaeriană a țării, permițându-le să se apropie de obiectivele dorite.
Aceste avioane au utilizat bombe cu rază scurtă de acțiune, care sunt mai puțin costisitoare și disponibile în cantități considerabile.
Se estimează că Statele Unite posedă sute de mii de kituri de ghidare JDAM, care pot fi atașate bombelor convenționale pentru a le conferi o precizie sporită.

Într-o declarație recentă, Pete Hegseth a făcut o afirmație remarcabilă: „Avem o rezervă practic nelimitată”.
La două săptămâni de la debutul conflictului, o evaluare a Pentagonului a arătat că 99 % din munițiile lansate în Iran erau de un anumit tip.

„Avem o rezervă practic nelimitată”

Problema cheie o reprezintă munițiile rare și costisitoare, a căror procurare și utilizare ar putea avea repercusiuni majore. Acestea sunt extrem de valoroase și ar putea juca un rol crucial în viitoarele conflicte armate.

Începutul unui conflict ar putea pune în evidență o problemă deosebită în ceea ce privește 1.000 de muniții de atac la distanță, lansate în primele șase zile de luptă. Acestea au fost folosite de avioanele americane care au operat de la distanță, potrivit estimărilor CSIS.

• Au fost, de asemenea, lansate câteva sute de rachete cu rază medie.
• Rachetele antiradiație, care au capacitatea de a detecta radarele de apărare aeriană, au fost, de asemenea, folosite.

Problema este că stocurile acestor tipuri de muniții sunt mult mai limitate, iar cifrele exacte privind disponibilitatea lor rămân secrete.

O preocupare majoră o constituie capacitățile de apărare împotriva atacurilor aeriene.
Confruntarea cu Iranul a avut un impact semnificativ asupra arsenalului de interceptoare al Statele Unite și al aliaților săi,
deoarece rachetele balistice și dronele lansate de Iran au diminuat rezervele acestora.
În primele zile de conflict, Statele Unite au desfășurat circa 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD.
Trebuie remarcat că stocurile de interceptoare erau deja limitate.
Informații sugerează că în anul precedent, SUA au utilizat aproximativ un sfert din arsenalul de interceptoare THAAD
pentru a proteja Israelul de atacurile iraniene.

Potrivit lui Cancian, de la CSIS, resursele actuale de sisteme Patriot sunt suficiente pentru continuarea operațiunilor.

„Dar fiecare pe care îl folosim este unul mai puțin pe care l-am putea avea pentru Ucraina sau pentru Pacificul de Vest.”

Această declarație subliniază limitările și necesitatea unei planificări strategice pentru gestionarea eficientă a resurselor militare.

Reconstrucția acestor rezerve va necesita ani de timp. Se estimează că cheltuielile pentru înlocuirea muniției consumate în numai patru zile se ridică la o valoare cuprinsă între 20 și 26 de miliarde de dolari. Însă, această problemă nu se rezumă doar la resurse financiare, ci mai ales la capacitatea de producție. Spre exemplu, în primele zile de conflict, Statele Unite au utilizat peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce planurile Pentagonului pentru anul fiscal în curs prevăd achiziționarea a numai 57 astfel de rachete.

2027 marchează o perioadă cheie pentru livrările de interceptoare THAAD, cu doar 39 de unități planificate, la șase ani de la plasarea comenzii inițiale. Se observă o scădere în ceea ce privește comenzile noi pentru acest an, potrivit informațiilor disponibile. Ultimele livrări de interceptoare THAAD au avut loc în 2023.

Asupra portavioane și a personalului militar se exercită o presiune considerabilă.

Creșterea producției de arme este o prioritate pentru Pentagon, care a elaborat planuri ambițioase în acest sens prin încheierea de contracte pe mai mulți ani.
Producția de Tomahawk ar urma să crească de la 60 la 1.000 de unități anual, în timp ce numărul de PAC-3 MSE produse ar putea ajunge de la 600 la 2.000 pe an.
Însă, o problemă majoră rămâne nefinanțarea acestor proiecte de către Congres.

Lanțul de aprovizionare se confruntă cu dificultăți majore și a fost grav perturbat. Anumite materiale, cum ar fi combustibilul pentru rachete, sunt fabricate de către un număr foarte mic de întreprinderi și au nevoie de perioade lungi de livrare. În plus, anumite componente sunt dependente de minerale critice aflate sub controlul China.

„Congresul poate aproba 26 de miliarde de dolari peste noapte”

, afirmă autorii studiului,

„dar nu poate crea din nimic galiu, neodim sau perclorat de amoniu”

.

Deși numărul de echipamente pierdute a fost limitat, procesul de deteriorare a acestora ridică îngrijorări majore, în special pentru forțele navale ale SUA. Disponibilitatea simultană a unui număr redus de portavioane reprezintă o problemă, având în vedere că Statele Unite dispun de un total de 11 portavioane mari. În prezent, trei dintre acestea sunt implicate în operațiuni: USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford sunt deja în misiune, în timp ce USS George H.W. Bush se află în drum spre regiune.

De aproape 270 de zile, Ford se află în largul mării, fiind pe punctul de a stabili un record istoric pentru cea mai lungă perioadă de desfășurare a unui portavion de la Războiul din Vietnam încoace.

• Nava a cunoscut și un incendiu care a durat 30 de ore, eveniment care a avut drept rezultat faptul că peste 600 de marinari au rămas fără spațiu de cazare.

Aceste informații au fost raportate de către The New York Times.

Consecințele unor desfășurări prelungite vor fi resimțite pe termen lung. Analogia făcută de Costa, fost oficial al Pentagonului, este cea a unui vehicul care rulează la o viteză de 320 km/h timp de mai multe luni, fără efectuarea operațiunii de înlocuire a uleiului: „Este ca și cum ai conduce o mașină cu 320 km/h luni întregi, fără să schimbi uleiul”.

Viitoarele conflicte, în special cu China, sunt însoțite de riscuri semnificative.

Stacie Pettyjohn de la CNAS avertizează că, la ritmul actual al operațiunilor, SUA ar putea intra într-o perioadă de doi sau trei ani în care desfășurarea de portavioane în diverse regiuni globale va fi imposibilă.
În paralel, efectivele militare sunt supuse unei presiuni extreme, iar desfășurarea prelungită în misiuni majorează considerabil nivelul de stres și riscul de a întâmpina dificultăți majore de sănătate mintală, inclusiv riscul de sinucidere.

În acest context, anumite avantaje devin evidente. Michael Horowitz, un fost funcționar de rang înalt la Pentagon, subliniază dezvoltarea unor tehnologii militare mai accesibile ca preț, cum ar fi sistemul LUCAS, acumularea de experiență în operațiuni de luptă și implementarea la scară largă a tehnologiilor de inteligență artificială pentru procesele decizionale.

Deși prezintă anumite beneficii, strategiile actuale ale SUA implică și anumite pericole.

„Ne dezvăluim tacticile Chinei”

, afirmă Costa.
În scenariul în care Beijingul obține cunoștințe detaliate despre operațiunile SUA, aceste informații ar putea fi exploatate într-un posibil conflict viitor, spre exemplu, în cazul unei eventuale invazii a Taiwanului.

Se vehicula că Vance și susținătorii săi fideli lui Trump considerau că Statele Unite ar trebui să păstreze resursele pentru un potențial conflict cu China.
Însă, un posibil război cu Iranul i-ar diminua capacitățile militare în regiunea asiatică, unde deja au fost relocate trupe și sisteme de apărare.

Consecințele unui posibil conflict cu Iranul ar putea avea repercusiuni semnificative asupra capacităților militare ale SUA, potrivit lui Tom Karako, expert la CSIS.

„Nu există o modalitate de a prezenta această situație într-o lumină mai bună”

, a declarat el.
Anume, volumul uriaș de muniții care ar putea fi consumate și slăbirea apărării antirachetă ar putea avea un impact asupra descurajării în Pacific pentru restul acestui deceniu.