Conflictul din Transnistria, o bombă cu ceas la granița estică a Europei

Regiunea transnistreană nu se confruntă cu o situaţie de „conflict îngheţat”, ci mai degrabă cu o problemă complexă generată de Rusia, care a transformat această zonă într-un factor de instabilitate menţinut cu resurse minime şi cu efecte maxime pentru o perioadă care depăşeşte trei decenii.
Această opinie a fost exprimată de către Björn Söder, un parlamentar din Suedia, care a publicat un editorial pe portalul IPN, relatează Deschide.md, citat de Agerpres, luni.

Continuarea articolului este prezentată mai jos.

Vladimir Putin a emis un decret pe 15 mai care prevede acordarea rapidă a cetățeniei ruse locuitorilor din Transnistria, fapt care a atras atenția unui deputat suedez. Acesta subliniază că un decret similar, din 24 aprilie 2019, a fost introdus pentru locuitorii din regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina, cu un mecanism identic și aceeași structură juridică.

Citește șiVideo: Cele mai zgomotoase păsări, comparate cu ciocan pneumatic

„aceleași excepții, aceeași arhitectură juridică”

220.000 de locuitori din regiunea transnistreană, adică aproximativ jumătate din populație, au deja pașapoarte rusești, ca rezultat al eforturilor susținute din ultimii douăzeci de ani, care au inclus acordarea cetățeniei, oferirea de plăți sociale și cote educaționale, stabilirea de legături economice și menținerea unei prezențe militare constante prin intermediul Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a caracterizat această nouă decizie drept o modalitate prin care Rusia își face revendicări teritoriale.

Simultan, la Moscova au fost adoptate amendamente care au lărgit cadrul legal pentru desfășurarea militară rusă în afara granițelor, cu scopul de a proteja cetățenii ruși – inclusiv de deciziile instanțelor străine sau internaționale.
Deputatul suedez subliniază că mecanismul de „pașaportizare” și proiecția puterii militare sunt legate printr-un cadru juridic clar.

Paşaportizarea şi proiecţia forţei militare sunt conectate printr-o arhitectură juridică explicită.

Acest scenariu este familiar Europei, însă întrebarea esențială rămâne dacă aceasta va lua măsuri înainte de escaladarea situației, avertizează deputatul suedez.

Björn Söder avertizează că, de fapt, situația din Transnistria nu este un conflict înghețat, ci mai degrabă o armă încărcată și îndreptată spre flancul estic al Europei.
Regiunea transnistreană a funcționat, timp de mai multe decenii, ca o „zonă gri” care a servit o coaliție largă de interese – multe dintre acestea fiind mult mai aproape de casă decât Moscova.
În perioada anterioară anului 2022, rețelele din Ucraina au exploatat granițele regiunii pentru activități ilicite, precum trafic de arme, vehicule furate și contrabandă.

Toţi condamnau public status quo-ul. Destui au beneficiat de el în privat pentru a se asigura că nu va fi niciodată desfiinţat serios.

În realitate, structuri oligarhice din interiorul Republicii Moldova considerau economia nereglementată a enclavei un canal paralel util, care se află în afara jurisdicției instanțelor din Chişinău și a cadrului de conformitate al UE.
Anumiți actori europeni din domeniul financiar, logistic și comercial nu erau complet deranjați de existența unei jurisdicții care nu pune întrebări.

Continuarea acestui conflict a favorizat nu numai Moscova. Orice abordare de rezolvare care trece cu vederea această realitate este sortită eșecului – nu din cauză că Rusia ar fi împotrivă, ci fiindcă numeroși alți factori vor descoperi rațiuni subtile pentru a o împiedica.

Mesajul este clar: Uniunea Europeană este obligată să impună sancțiuni uniforme și riguroase celor care contribuie la funcționarea regimului transnistrean, inclusiv atunci când operațiunile acestora se desfășoară prin intermediul rețelelor financiare și logistice europene.

Instrumentele există. Voinţa politică, nu.

În situația în care companii europene au profitat de economia grise a regiunii transnistrene – iar probe sugerează că unele au făcut-o – atunci izolarea enclavei presupune și blocarea acestor căi.
O presiune direcționată doar împotriva actorilor ruși, fără să afecteze rețelele conexe, nu constituie o strategie, ci doar o imagine publică, remarcă autorul articolului din IPN.

Republica Moldova și instituțiile sale, împreună cu clasa politică și societatea civilă, sunt chemate să finalizeze procesul anevoios de a sigila căile prin care economia informală a enclavei s-a integrat în mod tradițional în economia și societatea moldoveană. Procesul de aderare la UE reprezintă mai mult decât o simplă aspirație geopolitică; el constituie o pârghie structurală care face această reformă internă nu numai necesară, ci și posibilă, potrivit opiniei acestuia.

Björn Söder consideră că Ucraina, România şi partenerii NATO ar trebui să abordeze chestiunea transnistreană ca o componentă a unei infrastructuri de securitate unice, în care Statele Unite au un rol esenţial pe termen lung, nu doar în perioadele de criză.

Atâta timp cât Ucraina continuă să blocheze proiectarea forţei ruse spre vest, către Odesa, există o fereastră îngustă, dar reală, pentru presiune coordonată

. În opinia sa, a aştepta ca situaţia să se rezolve de la sine este un scenariu care ar putea duce la o deteriorare a mediului strategic, avertizează el, adăugând că Ucraina are un rol crucial în a împiedica avansarea Rusiei în direcţia Odesa.