Se creează un element div și se atribuie la variabila ad.
Se atribuie AdSense proprietății ad.id.
Obiectul ad primește proprietatea className cu valoarea AdSense.
Citește șiNews Alert Premiul Nobel pentru Pace 2026 a fost câștigat de Navanethem „Navi” Pillay, juristă și fost comisar ONU pentru drepturile omului
ad.style.display = ‘block’;
ad este un element al cărui proprietate position din stil este setată la ‘absolute’ prin linia de cod.
ad.style.top = ‘-1px’;
Linia de cod ad.style.height = ‘1px’; setează înălțimea elementului ad la 1px.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3894399″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/criza-din-ceuta-scoate-la-iveala-paradoxul-migratiei-din-europa-frontiere-mai-stricte-desi-nevoie-de-forta-de-munca-este-tot-mai-mare-3894399″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/ue”}
Aproximativ 72.000 de migranți au intrat în enclava spaniolă de pe coasta nord-africană, ajungând astfel pe teritoriul Uniunii Europene. Circa 70.000 s-au întors ulterior în Maroc, voluntar sau după ce au fost expulzați. În același timp, guvernul lui Pedro Sánchez procesa 1,17 milioane de cereri depuse de migranți care locuiau deja ilegal în Spania și acordase peste 609.000 de permise de muncă temporare solicitanților, pe durata examinării dosarelor lor.
Același guvern închide o cale de intrare în Spania, în același timp deschide o altă cale către forța sa de muncă. Spania manifestă această paradox mai deschis
Ceuta a clarificat scena politică din spatele acestei crize. Partidele de centru au adoptat discursul extremei drepte în domeniul securității, descurajării și controlului, deoarece migrația poate influența rezultatele alegerilor. Ele utilizează această retorică aspră pentru a-și impune autoritatea la frontieră, iar apoi o aplică în selecția forței de muncă necesare economiilor lor.
Europa își închide ușa vizibilă
Linia strictă în ceea ce privește migrația nereglementată se extinde acum peste toate curbele politice din Europa. Guvernele conservatoare, liberale și de centru-stânga au implementat proceduri de azil mai riguroase, deportări mai rapide și au intensificat colaborarea cu țările terțe.
Scriptul googletag adaugă la coadă o funcție care afișează anunțul identificat prin div-gpt-ad-1534428441003-0.
Observația remarcabilă din acest caz constă în faptul că extrema dreaptă a generat o porțiune majoră a acestei schimbări fără a deține puterea de guvernare. Partidele de centru, din ce în ce mai mult, cred că pot recupera alegătorii preocupați de migrație prin demonstrarea că centrul democratic poate controla frontierile cu o eficiență sporită.
În Germania, Friedrich Merz a plasat migrația în centrul campaniei sale din 2025 pentru a recâștiga alegătorii de la AfD. În Polonia, Donald Tusk a anunțat suspendarea procedurilor de azil pe măsură ce migrația a devenit o temă centrală în cursa prezidențială de anul trecut. În Austria, guvernul de centru a înghețat reunificarea familială după ce Partidul Libertății, anti-imigrație, a ieșit pe primul loc la alegerile parlamentare din 2024.
În cadrul
Italia a construit centre pentru migranți în Albania. Polonia a suspendat în repetate rânduri cererile de azil în anumite zone ale frontierei sale cu Belarus. Danemarca ilustrează cât de mult s-a schimbat centrul politic. Social-democrații lui Mette Frederiksen au adoptat una dintre cele mai dure politici de azil din Europa pentru a recâștiga votanții din clasa muncitoare de la dreapta anti-imigrație. Partidele din jurul ei au urmat acest exemplu, iar Danemarca a acordat azil doar unui număr de 839 de persoane în primele unsprezece luni ale anului 2025.
178.000 de traversări ilegale ale frontierelor UE au fost înregistrate în 2025, reprezentând o scădere de 26% față de anul precedent. În același timp, cererile de azil depuse pentru prima dată au scăzut cu 27%, ajungând la aproximativ 670.000.
În ciuda altor factori, migrația continuă să fie printre cele mai importante teme electorale din Europa. Acest fenomen reprezintă o trădare la care partidele de centru trebuie să facă față. Întărirea reglementărilor ar putea diminua fluxul de noi veniți, însă ar păstra migrația în epicentrul discuțiilor politice, unde forțele de extrema dreaptă de obicei dețin cea mai mare credibilitate.
Ce aspect remarcabil se evidențiază aici este că această linie aspră și zgomotoasă privind frontierele avansează în același timp cu o extindere mult mai discretă a migrației legale.
Accesul la piața de muncă nu se închide.
UE a eliberat un număr record de 4,61 milioane de autorizații de ședere și muncă în 2024, incluzând permise noi, reînnoiri și schimbări de statut. Aceasta a reprezentat o creștere de 13,6% față de 2023. Autorizațiile pentru lucrătorii sezonieri au crescut cu 43%, în timp ce numărul permiselor legate de muncă aflate în vigoare s-a dublat față de 2015.
În fiecare țară, detaliile evidențiază amploarea transformării. Guvernul Giorgiei Meloni din Italia, recunoscut pentru retorica sa aspră în legătură cu migrația și pentru centrele dedicate albanezilor, a permis aproape 500.000 de intrări în scop de muncă pentru cetățeni non-UE în intervalul 2026–2028.
Polonia a suspendat procedura de azil la granița cu Belarus, în timp ce numărul lucrătorilor străini a ajuns la 1,14 milioane în decembrie 2025, în creștere cu 7,2% față de anul precedent. Printre aceștia se numărau 772.000 de ucraineni, alături de un număr tot mai mare de persoane din Belarus, Georgia, India, Columbia și Filipine.
77% reprezintă creșterea migrației forței de muncă calificate din Germania comparativ cu anul 2021. Începând cu 2024, întregul impuls al ocupării forței de muncă în cea mai mare economie europeană a provenit exclusiv de la lucrătorii străini. În același timp, Danemarca a extins listele de recrutare pentru a acoperi 164 ocupații destinate absolvenților și 63 profesii specializate.
Acest târgul tacit constituie fundamentul politicii europene de migrație. Guvernele arată la frontieră că pot respinge, apoi valorifică acea putere politică pentru a aproba pe piața muncii. Controlul la frontieră îndeplinește, așadar, un al doilea obiectiv politic. Acest lucru le oferă alegătorilor impresia că migrația forței de muncă este o decizie națională, nu o pierdere de control în favoarea UE și a pactului său privind migrația. Astfel, guvernele pot eticheta un migrant ca fiind nedorit, în timp ce altul poate fi prezentat ca asistentă medicală, inginer, constructor sau lucrător agricol, recrutat pentru a satisface o nevoie națională.
Cei care ajung în afara traseelor aprobate sunt închisați și, de regulă, trimisi înapoi după ce petrec o perioadă de detenție, în timp ce forțele de muncă alese de angajatori și ministere pătrund prin sistemul de cote și permise.
Strategia evidențiază un pericol clar. Prin adoptarea discursului extremist din dreapta, partidele de centru pot face ca alegătorii să creadă că extremismul din dreapta a fost mereu corect. Merz a promis să reducă la jumătate sprijinul pentru AfD, însă partidul și-a dublat voturile între alegerile din 2021 și 2025.
Danemarcei a adoptat inițial o poziție fermă care a slăbit Partidul Popular Danez, însă susținătorii anti-imigrație s-au readaptat ulterior. O abordare strictă la frontieră poate crea un interval de timp politică fără a asigura un câștig permanent de voturi.
Europa se confruntă cu o generație absentă.
Motivul acestei situații constă în faptul că Europa nu se confruntă exclusiv cu lipsa de populație, ci și cu deficitul de tineri.
În Uniunea Europeană, indicele de fertilitate a scăzut de la 1,46 copii per femeie în 2022 la 1,38 în 2023 și la 1,34 în 2024. În 2024, numărul total de nașteri în întregul bloc a ajuns la doar 3,55 milioane. În Spania, fertilitatea a fost de 1,10, în Polonia 1,14, în Italia 1,18 și în Germania 1,36. Chiar și Franța, considerată de lungă durată cea mai puternică în materie de fertilitate europeană, a înregistrat 1,61. Fiecare stat membru se află în prezent sub pragul de înlocuire, estimat la aproximativ 2,1 copii pe femeie.
Eurostat estimează că numărul total de cetățeni ai UE va scădea de la aproximativ 452 milioane în prezent la 399 milioane în anul 2100. În spatele acestor cifre se află pericol real. Populația activă ar putea scădea de la 263 de milioane la 198 de milioane, în timp ce numărul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste ar crește de la 99 de milioane la 134 de milioane.
În consecință, pentru fiecare adult în vârstă ar fi în jur de 1,5 rezidenți activi, față de 2,7 în prezent. O forță de muncă redusă ar trebui să susțină un număr crescut de pensii, servicii medicale și îngrijire pe termen lung, în timp ce angajatorii vor fi confruntați cu o scădere constantă a ofertei de muncă.
Chiar și această estimare presupune că fluxul net de migranți ar compensa în jur de 104 milioane din scăderea naturală a populației UE, care se ridică la 157 de milioane. În lipsa unei imigrații constante, scăderea ar fi mult mai pronunțată.
Guvernele au investit miliarde în încercarea de a gestiona această problemă. În Polonia, inițiativa „Familia 800+” (anterior numită „500+” și care acordă în prezent aproximativ 180 de euro pe copil lunar) a diminuat sărăcia copiilor și a stimulat anumite familii să-și accelereze planurile de naștere, însă rata fertilității a scăzut ulterior la 1,14. În Ungaria, autoritățile au implementat scutiri fiscale, împrumuturi subvenționate și alocații familiale substanțiale. Rata fertilității a urmat o creștere, trecând de la 1,23 în 2011 la aproximativ 1,6 la sfârșitul decadelor, înainte de a reveni la circa 1,41.
Pe măsură ce ne adaptăm la scăderea condițiilor, învățăm să trăim în această realitate.
Astfel, Europa trebuie să se pregătească în fața unei populații mai mici și mai în vârstă.
Europa poate prelungi vârsta de pensionare, poate integra mai multe femei și persoane în vârstă în forța de muncă și poate recurge la automatizare pentru a suplimenta deficitul de lucrători. Niciuna dintre aceste acțiuni nu oferă guvernelor același ritm rapid ca migrația. Un migrant de 28 de ani poate începe activitatea profesională în acest an, în timp ce un copil născut în urma unui program de fertilitate de succes va pătrunde pe piața muncii în jurul anului 2045.
Acest fapt determină ca disputa politică să devină din ce în ce mai inevitabilă. Guvernele preconizează diminuarea fluxului migrator nereglementat, în timp ce extind migrația selectivă indispensabilă angajatorilor și sistemelor de asistență socială. Astfel, viitoarele alegeri vor pune accent mai puțin pe întrebarea dacă Europa are migrație și mai mult pe cine aleg migranții, numărul de sosiri și dacă alegătorii consideră că autoritatea menține controlul.
În Ceuta, s-a ilustrat modul în care migrația europeană se desfășoară în două faz
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0