ad este o variabilă care stochează rezultatul apelului document.createElement cu argumentul div.
The property id of the object ad is set to the string ‘AdSense’.
ad.style.display = ‘block’;
Citește șiDiscuții SUA - Ucraina la Miami. Steve Witkoff și Jared Kushner vor prezenta „idei și propuneri noi” pentru a pune capăt războiului
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.top = ‘-1px’;
Linia de cod JavaScript ad.style.height = ‘1px’; setează proprietatea height a stilului obiectului ad la 1px.
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3892583″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/criza-din-ceuta-si-dilema-care-framanta-vestul-un-produs-al-statului-paralel-marocan-sau-o-fuga-in-masa-generata-pe-social-media-3892583″,”fullCatPath”:”/stiri/externe”}
Există numeroase întrebări cu privire la modul în care un număr atât de mare de persoane a reușit să treacă granița teritoriului spaniol, care este păzită cu strictețe. Unii cunoscători ai situației sugerează că era în desfășurare un joc geopolitic mai comple, scrie jurnalistul Isambard Wilkinson, corespondent pentru The Times în Spania.
Rabat este situat la o anumită distanță de medina veche a orașului și de zonele sale moderne, decorate cu plante colorate, iar palatul regal ascunde numeroase secrete ale Marocului. În interiorul acestui complex extins se găsesc unele dintre birourile „makhzenului”, denumite colectiv curtea regelui, unitățile de securitate și alți oficiali de rang înalt.
makhzenul este considerat echivalent cu „statul paralel” (deep state, în original, în limba engleză, n.r.), iar acesta deține răspunsul la întrebarea care îngrijorează diplomații occidentali în legătură cu criza de imigrare din Ceuta: a fost această situație orchestrată de autorități sau a rezultat dintr-o exod în masă alimentat de rețelele sociale?
Întrebarea care apare în contextul incidentului: cum au reușit zeci de mii de oameni să traverseze una dintre cele mai bine supravegheate frontiere ale Europei? Ce a transformat zvonurile digitale în cea mai mare migrație de masă din istoria Ceutei — urmată de întoarcerea voluntară a majorității migranților în doar câteva ore?
Pe măsură ce numărul victimelor umane preia locul de prim plan în titlurile de știri, reacția politică a generat o polarizare rapidă a opiniilor în Europa și Statele Unite, însă cauza principală a crizei rămâne subiect de dezbatere.
Marocul susține că valul de migranți a rezultat din dezinformarea de pe rețelele sociale, activitatea traficanților de persoane și dintr-o interpretare greșită a unei hotărâri recente a Curții Supreme spaniole privind returnarea migranților care sosesc pe mare. Rabat a raportat 11 decese pe partea sa de frontieră, în timp ce Spania afirmă că cel puțin 72 de persoane au murit în timpul traversărilor. Puțini contestă faptul că zvonurile s-au răspândit rapid online sau că disperarea economică a alimentat exodul din nordul Marocului, unde șomajul în rândul tinerilor rămâne ridicat.
Cu toate acestea, acești factori nu pot, de la sine, să justifice dimensiunea și rapiditatea excepționale a traversărilor.
Pedro Sánchez, prim‑ministrul Spaniei, a evitat să adreseze critici Rabatului, în timp ce Juan Jesús Vivas, liderul administrației din Ceuta, a manifestat ceea ce mulți oficiali spanioli au menționat în intimitate.
„Este imposibil ca 60.000 de persoane să intre fără aprobarea guvernului marocan”, a afirmat el.
În 2021, aproximativ 10.000 de migranți au pătruns în Ceuta după ce Marocul a relaxat controalele la frontieră în contextul unui conflict diplomatic legat de decizia Spaniei de a primi pe Brahim Ghali, liderul opoziției la controlul marocan al Saharei Occidentale, teritoriu în dispută.
Relațiile au fost restabilite după ce Sánchez a susținut propunerea Marocului privind autonomia Saharei Occidentale în 2022. Mai mulți analiști consideră că iritarea Rabatului de această dată a provenit din recenta vizită a lui Sánchez în Algeria, principalul rival regional al Marocului și, odată cu criza energetică din Europa, din nou un important furnizor de gaze naturale pentru Spania.
În Maroc, un regim dominat de poliție, unde doar puțini se audă să se opună autorităților, un observator de lungă durată, în legătură cu „makhzenul”, s-a întrebat dacă tinerii săraci, provenind din orașe precum Casablanca, răspundeau cu adevărat la o decizie complexă emisă de o instanță spaniolă.
„Este, în esență, o dispută legată de Algeria”, a spus el. „A fost o mișcare prost gândită, deoarece transmite Europei mesajul că Marocul este un partener nesigur.” Considerat un exemplu de succes în domeniul turismului, Marocul este un bastion al islamului moderat și al stabilității într-o regiune instabilă. Partener de informații foarte apreciat în lupta împotriva terorismului islamic, Rabat este un aliat strategic al SUA, Marii Britanii și Israelului, un important partener comercial pentru Europa și o poartă de acces comercial către Africa.
Observatorul a observat că trecerile la graniță s-au sincronizat cu ceremonia de jurământ de loialitate care a urmat discursului regului Mohammed cu ocazia Zilei Tronului, în care acesta a comemorat realizările Marocului, exprimând în același timp frustrarea tinerilor marocani și „aducând prejudicii reputației regatului”. El a menționat că decizia ar fi putut fi rezultatul rivalităților interne din cadrul makhzenului, pe măsură ce curtenii se luptă pentru putere, în timp ce regele, vizibil slăbit în timpul discursului său, suferă de o boală cronică.
Moulay Hassan, prințul moștenitor de 23 de ani, se scoate din umbra regelui tot mai mult, într-un cadru pe care comentatorii marocani l-au numit
„o atmosferă de sfârșit de domnie”
.
Tatăl său a fost criticat în ultimii ani pentru absențele prelungite și pentru relația sa strânsă cu Abubakr Abu Azaitar, un campion de arte marțiale mixte în vârstă de 40 de ani, care a fost condamnat în Germania pentru o serie de infracțiuni, inclusiv agresiune.
Sărăcia Marocului rămâne provocarea principală. În anul precedent, generația Z a declanșat proteste după ce au decedat cel puțin opt mame într-o maternitate din Agadir. Participanții au ridicat vocea împotriva cheltuielilor pentru stadioanele de fotbal destinate Cupei Mondiale 2030, solicitând în schimb locuri de muncă, o educație superioară și servicii medicale îmbunătățite.
Observatorul a subliniat, de asemenea, relația din ce în ce mai strânsă a Marocului cu președintele Trump, care, cu doar câteva zile înainte de criză, a anunțat că o autostradă care traversează Sahara Occidentală, controlată de Maroc, a fost numită după el, salutând gestul ca fiind „o mare onoare”.
Această temperatură extremă se opune în mod clar relației tot mai tensionate dintre Trump și Sánchez, pe care a ridicat în mod public reproșe privind cheltuielile de apărare ale NATO, fluxurile migratorii și pozițiile Spaniei referitoare la conflictul din Iran, Israel și Gaza. Ulterior, Trump a exploatat traversările din Ceuta, încurajând cetățenii americani să
„își amintească acea imagine”
ca exemplu al eșecului politicilor europene privind frontierile.
Observatorul a afirmat că Marocul ar fi putut estima că legăturile sale strânse cu Washingtonul îi oferă acoperire diplomatică pentru o poziție regională mai fermă.
Profesorul de științe politice José Ciro Martínez de la King’s College London afirmă că comportamentul forțelor de securitate marocane nu poate fi redus la un simplu eșec operațional.
„Forțele de ordine marocane, de obicei eficiente și nemiloase, au permis, dacă nu chiar au facilitat, deplasarea masivă a marocanilor către granița cu Ceuta”, a spus el. „Nu este posibil ca acest lucru să se întâmple fără cunoștința și autorizarea guvernului.”
El a susținut că prezența Rabat‑i amintise Madridului de consecința politică a readucerii legăturilor cu Algeria.
Riccardo Fabiani, directorul de proiect pentru Africa de Nord la International Crisis Group, a oferit o evaluare mai prudentă. „Marocul a facilitat sau a permis ceea ce s-a întâmplat în Ceuta”, a spus el. „Nu au orchestrat neapărat criza.” Deși a susținut că autoritățile marocane nu ar fi putut, în mod plauzibil, să nu fie la curent cu mobilizarea online sau cu deplasarea a mii de persoane către frontieră, el a afirmat că nu există dovezi că operațiunea a fost planificată meticulos sau dirijată personal de Mohammed.
“Această acțiune ar fi putut fi decisă la un nivel destul de înalt în cadrul forțelor de securitate, fără a fi necesară implicarea celor mai înalte autorități”, a spus el.
Conform unor oficiali menționați de El País, agențiile de informații din Spania susțin că exodul nu a fost orchestrat de Rabat, ci a reprezentat un act de oportunism. Știrele au alimentat mișcarea, însă autoritățile marocane ar fi decis să nu intervină, folosindu‑se ulterior de criza pentru a întări revendicările pe termen lung ale Marocului față de Ceuta și Melilla.
Un înalt oficial spaniol, însă, care a vorbit sub anonimat pentru The Times, a descris trecerile de frontieră drept „o operațiune hibridă” care a fost „instigată și permisă” de regimul marocan. El a susținut că Rabatul a exploatat diviziunile politice din Spania și reticența acesteia de a se confrunta cu Marocul.
„Responsabilitatea nu revine Ceutei, Melillei sau instanțelor spaniole”, a spus el. „Responsabilitatea revine unui regim incapabil să ofere propriului popor un viitor demn și care apoi instrumentalizează disperarea acestuia ca armă de presiune împotriva Spaniei.”
El a cerut guvernului condus de Sanchez să permită regelui Felipe să viziteze Ceuta și Melilla, pentru a reafirma suveranitatea țării.
Fabiani afirmă că acest incident evidențiază dependența strategică a Europei față de Maroc.
„A fost o acțiune hibridă care poate fi negată în mod plauzibil”, a spus el.
„Costurile și riscurile sunt foarte mici, iar astfel poți transmite un mesaj criptic celeilalte părți.” În termeni mai generali, el a avertizat că dependența Europei de statele vecine în gestionarea migrației a creat o vulnerabilitate profundă. „Dacă migrația este singurul lucru care te interesează”, a spus el, „atunci devii vulnerabil în ceea ce privește migrația.”
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0