Orientul Mijlociu se intensifică, iar războiul de acolo pune presiune suplimentară asupra unei industrii energetice deja obosite, care a suportat valuri de perturbări și ar putea testa rezistența pieței, susținută de măsuri guvernamentale și private extraordinare, scrie New York Times.
În weekend, forțele houthi, cu sprijinul Irani, au lovit aeroportul internațional din capitala Saudi Arabia, Riyadh, provocând cel puțin 12 victime și rănind sute de persoane. Este considerat cel mai mortal incident într-o națiune din Golful Arabiei de la debutul conflictului dintre SUA/Israel și Iran, în februarie, și a transformat zona de petrol din Orientul Mijlociu într-un front de luptă.
Atacul a forțat suspendarea temporară a operațiunilor de pe aeroport chiar în momentul în care directorii din domeniul energiei și oficialii guvernamentali urmau să sosească la Riad pentru o conferință importantă de afaceri și politici. Evenimentul, Congresul Mondial al Petrolului, s-a desfășurat conform planului, deși unii participanți au fost redirecționați către alte aeroporturi, iar alții, inclusiv secretarul american pentru Energie, Chris Wright, și miniștri din Italia și Japonia, s-au adresat conferinței prin legătură video.
Citește șiTrump promovează motorina lui Putin degeaba. Barilul de petrol s-a scumpit din nou din cauza ultimelor atacuri din Orientul Mijlociu
Mai mulți lideri din sectorul petrolier, printre care directorii executivi ai Exxon Mobil și BP, au renunțat la planurile de vizită în Arabia Saudită, conform a doi oficiali din domeniu care nu aveau autorizație să dezvăluie programul conducătorilor.
Într-o declarație emisă luni, prințul Abdulaziz bin Salman, ministrul saudit al Energiei, a subliniat că atacurile recente au pus la încercare infrastructura, instituțiile, poporul și rezistența.
„ne-au testat infrastructura, instituțiile, poporul și rezistența”
În același timp, navele petroliere se confruntă cu amenințări constante în timp ce încearcă să navigheze Strâmtoarea Ormuz — un pasaj îngust situat între Iran și Oman, care înainte de conflict era relativ sigur. În această lună, cel puțin 16 de nave au suferit atacuri.
Intensificarea luptelor dintre Arabia Saudită și miliția houthi din Yemen, în contextul în care nu există semne publice ale unei rezoluții diplomatice între Statele Unite și Iran, subliniază puternica amenințare pe două fronturi cu care se confruntă infrastructura energetică într-o zonă crucială pentru aprovizionarea globală cu țiței și numeroasele sale produse secundare, cum ar fi motorina și benzina.
În ultima lună, cantitatea de petrol exportată din zona respectivă a început să se apro
Nu este încă clar dacă cele mai recente atacuri asupra petrolierelor din jurul strâmtorii vor provoca o scădere notabilă a exporturilor, pentru că operatorii de nave se feresc de risc. Indiferent de situație, efortul militar american este o întreprindere costisitoare, despre care experții spun că nu poate dura la nesfârșit.
Înainte ca aeroportul din Riad să fie atacat, o miliție susținută de Iran în Irak vizase deja o conductă saudită esențială, pe care regatul o folosea pentru a exporta petrol în loc să treacă prin Strâmtoarea Ormuz.
Iar rezervele de țiței ale lumii sunt secate. Utilizarea rezervelor de petrol nerafinat deținute de producătorii de petrol și de guverne a contribuit la stabilizarea pieței. Zeci de țări s-au reunit în martie pentru cea mai mare eliberare coordonată de stocuri realizată vreodată. Însă aceste rezerve încep să aibă un efect limitat, în parte pentru că capacitatea lumii de a rafina petrolul este întinsă la maximum.
Prețul motorinei a ajuns la un punct de criză la nivel mondial. Motorina reprezintă un element vital pentru comerțul internațional, iar deficitul de rafinării a împins prețurile la niveluri record în numeroase regiuni ale globului, inclusiv în Statele Unite. În fața presiunilor politice, Trump a autorizat importurile de motorină din Rusia, subminând sancțiunile americane, iar experții susțin că această măsură va avea un impact neglijabil asupra prețurilor globale.
În ansamblu, creșterea exporturilor de țiței ascunde provocările care ar putea susține nivelurile înalte ale prețurilor ridicate, subliniază directorii și analiștii din sectorul petrolier. În ziua de luni, prețul de referință al petrolului la nivel mondial se înregistrase în jurul valorii de 104 dolari pe baril, comparativ cu o cotă de puțin sub 70 dolari înainte de izbucnirea conflictului.
Rezervele mondiale au atins niveluri „înfricoșător de mici”, a declarat Amin Nasser, directorul executiv al Aramco, compania națională de petrol a Arabiei Saudite, la Forumul de Informații Energetice din Londra, săptămâna trecută.
Pe piața energetică, un alt factor de tensiune ar putea fi indicat de semnale că China, cel mai mare cumpărător de petrol din lume, reîncepe să achiziționeze în cantități crescânde. În faza inițială a conflictului, importurile chinezești de petrol au scăzut la un nivel record, de aproximativ 7,1 milioane de barili zilnic, comparativ cu circa 11,6 milioane de barili anterior.
Țițeiul iranian — care a reprezentat 90% din exporturile sale către China — a dispărut aproape complet de pe piață odată cu impunerea de către Statele Unite a unei blocaje navale asupra exporturilor țării.
Directorii din industria petrolieră declară că instabilitatea pieței petrolului va persista până în anul viitor, posibil și mai departe.
„Cred că va fi haos pentru cea mai mare parte a sfârșitului de an și poate pentru 2027”, a declarat, săptămâna trecută, Tengku Muhammad Taufik, directorul executiv al Petronas, compania de petrol și gaze de stat din Malaysia.
De-a lungul mai multor decenii, Strâmtoarea Ormuz a constituit cea mai eficientă arteră de transport a țițeiului către est, traversând Oceanul Indian pentru a ajunge pe piețele asiatice. Țări precum Kuweit și Iraq au folosit-o pentru aproape toate exporturile lor de petrol, în timp ce Arabia Saudită a recurs la această rută pentru aproximativ 80%.
În martie, odată ce Iranul a închis complet strâmtoarea, Arabia Saudită, producătorul predominant al zonei, a apelat intens la altă cale de acces: Marea Roșie. Zilnic, compania expedia între 4 și 5 milioane de barili de petrol printr-o conductă est‑vest de 1.125 kilometri, pentru a transporta țiței din câmpurile petroliere din est către portul Yanbu, situat pe Marea Roșie. De acolo, navele preiau petrolul și îl conduc prin strâmtoarea Bab al-Mandab spre Asia.
În perioada estivală, forțele houthi au creat un pericol major, amenințând că va bloca în mod efectiv orice navă care transporta petrol saudit. În luna septembrie, aceștia au atacat conductă Est‑Vest, forțând închiderea ei temporară.
„În cele din urmă, rezistența sistemului internațional se poate suține doar o perioadă limitată de timp, iar noi ne îndreptăm rapid spre acest obiectiv”
a spus Shaikh Nawaf S. Al-Sabah, vicepreședinte și director executiv la Kuwait Petroleum Corporation.
Al-Sabah a afirmat că, înainte de conflict, Kuweitul exporta în jur de 2,6 milioane de barili pe zi. În prezent, producția a ajuns la aproximativ două milioane de barili pe zi, ceea ce corespunde la circa 75% din nivelurile anterioare războiului, din cauza creșterii numărului de companii petroliere care își asumă riscul de a traversa Strâmtoarea Ormuz.
De asemenea, remarcabilă a fost viteza vertiginoasă cu care Arabia Saudită a lucrat pentru a repara conducta Est-Vest după ce aceasta a fost avariată. Nasser a declarat că Aramco a avut peste 10 echipe, fiecare cu mii de contractori și ingineri, care au reparat stațiile de pompare în câteva zile.
Totuși, regiunea persistă ca fiind evident extrem de expusă.
În cadrul unui briefing S&P dedicat energiei, organizat în această lună în Londra, Aaron Brady, vicepreședinte al serviciilor de piață energetică a petrolului la S&P Global, o firmă de cercetare, a spus:
„Producătorii au nevoie în continuare de o rută mai sigură, au nevoie de petroliere, au nevoie în continuare de cumpărători care sunt dispuși să accepte riscul”
Brady a menționat:
„Se extrage mult petrol din Orientul Mijlociu, dar nu mai există o soluție sigură.”
Concluzia exprimată de Brady este că, chiar dacă petrolul reușește să ajungă în țările care îl solicită, traseele devin mai complicate și cheltuielile continuă să se intensifice. El a caracterizat sistemul ca fiind „improvizat”.
„Fluxurile se îmbunătăţesc, dar nu aș caracteriza asta ca fiind un sistem care funcționează normal”,
El a subliniat acest aspect.
COMENTARII / 0