Nu sunt oferite declarații directe
nu are loc deci pune doar paragraful:
Închiderea Strâmtorii Ormuz a generat deja pierderi substanțiale de petrol, echivalente cu aproximativ 2% din producția anului precedent. În urma acestei închideri, consecințele economice vor escalada rapid dacă ruta maritimă nu va fi restabilită, ceea ce ar putea da naștere unei crize majore în sistemul global de alimentare cu combustibil. O analiză realizată de The Economist avertizează că lumea se află într-un moment critic, la un pas de o catastrofă energetică.
Citește șiDonald Trump amenință Iranul cu „lovituri foarte puternice” după atacul FlyDubai, dacă se va dovedi o implicare a Teheranului
La 17 aprilie, o declarație a venit de la ministrul iranian de externe, referitoare la „deschiderea completă” a Strâmtorii Ormuz, eveniment care a avut un impact imediat asupra prețului țițeiului Brent, reducându-l cu 10% la o valoare de 90 de dolari pe baril.
La scurt timp după aceea, Iranul a efectuat o schimbare radicală de direcție și a lansat un atac asupra unei nave petroliere aparținând Indiei.
A doua zi, costurile combustibilului lichid au înregistrat o nouă creștere, cu toate că acestea sunt încă inferioare nivelului record înregistrat la sfârșitul lunii martie, în pofida restricțiilor impuse de către SUA asupra resurselor petroliere iraniene.
De la izbucnirea conflictului, în aproximativ 50 de zile, au fost pierdute 550 de milioane de barili de țiței din regiunea Golfului Persic. În fiecare lună de blocare a strâmturii, impactul asupra producției de gaze naturale este semnificativ: 7 milioane de tone de gaz natural lichefiat (GNL) sunt pierdute, ceea ce reprezintă 2% din producția anuală.
În ciuda acestui fapt, efectele devastatoare în țările occidentale sunt deocamdată conținute. Prețul benzinei a înregistrat o creștere modestă, însă marea majoritate a gospodăriilor este încă în măsură să suporte costurile pentru a-și menține mobilitatea neschimbată.
iar rezervele de combustibili se mențin la un nivel similar cu cel de dinainte de izbucnirea războiului.
O impresie recomfortantă se disipează rapid, fiindcă realitatea este mult mai critică.
Navele petroliere care au străbătut cu succes Strâmtoarea Ormuz înainte de izbucnirea războiului au sosit la destinațiile lor, și anume în Malaysia și California.
În prezent, nu există rezerve suplimentare care să acționeze ca o protecție împotriva potențialului șoc energetic, mai ales într-un sezon în care necesarul de combustibil crește considerabil odată cu începerea vacanțelor.
Un singur eveniment semnificativ ar putea restabili echilibrul în sectoarele energetice globale.
În cazul în care Strâmtoarea Ormuz ar fi redeschisă în acest moment, s-ar putea preveni un dezastru complet, însă anumite consecințe nu pot fi evitate.
Scenariul unui dezastru iminent se conturează pe piețele energetice globale din cauza a trei factori cheie.
Penuria iminentă de stocuri de petrol destinate vânzării reprezintă un semnal de alarmă.
În același timp, producția de combustibil este în scădere în urma deciziilor luate de rafinării.
Cererea de combustibil rămâne surprinzător de crescută, mai ales în regiunea Europei, ceea ce accentuează presiunile asupra sistemului.
Pentru ca echilibrul piețelor energetice să fie restabilit, un eveniment semnificativ trebuie să se producă într-o locație cheie.
La izbucnirea conflictului, o cantitate fără precedent de petrol era deja în tranzit pe mare, ceea ce a împiedicat până în prezent o criză la nivel mondial în urma celui mai puternic șoc al ofertei înregistrat vreodată în comerțul petrolier.
Recordul absolut de petrol în tranzit a fost un factor cheie care a amortizat impactul acestui șoc major asupra pieței globale.
Nu este cazul unei crize majore
în acest moment, datorită în special volumului ridicat de petrol deja transportat pe mare la momentul declanșării războiului.
Pe măsură ce situația se agrava, flotele militare ale Statelor Unite au făcut deplasarea înspre Golful Persic în luna februarie. Paralel, exporturile de petrol ale statelor producătoare din respectiva regiune au înregistrat o creștere semnificativă.
Rezervele de petrol transportate pe mare au fost epuizate în urma recentelor livrări care au ajuns la destinație.
În același timp, cea mai mare parte a petrolului iranian și rusească transportat prin intermediul petrolierelor a fost achiziționat ulterior deciziei lui Trump de a suspendă temporar anumite sancțiuni impuse Moscovei și Teheranului.
Transportul maritim de petrol a înregistrat o scădere fără precedent în ceea ce privește volumul total.
În ceea ce privește kerosenul și benzina, rezervele sunt extrem de scăzute, aflându-se aproape de limitele minime necesare pentru asigurarea continuității comerțului maritim, mult sub pragurile istorice înregistrate anterior.
Criza din regiunea Golfului Persic a avut un impact deosebit de puternic asupra Asia, unde efectele acesteia au fost resimțite în cel mai înalt grad. Consecințele acestei crize se fac simțite mai puternic în această parte a lumii.
O consecință alarmantă este că 80% din exporturile de petrol din regiunea Golfului Persic către Asia îi pun pe cumpărătorii din această regiune într-o poziție critică.
În prezent, rezervele comerciale de petrol ale unor națiuni asiatice se află într-o stare de aproape epuizare.
În următoarele zile, Coreea de Sud va diminua rezervele strategice, în timp ce Japonia se confruntă cu epuizarea stocurilor în luna mai.
în perioada cuprinsă între 19 martie și 19 aprilie, după cum relevă Kayrros.
Producția rafinăriilor asiatice a înregistrat o scădere drastică din cauza deficitului de materii prime, fiind nevoite să-și reducă producția cu peste 3 milioane de barili zilnic, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din capacitatea lor totală.
În condițiile în care situația rămâne critică, aceste cifre ar putea crește semnificativ la 5 milioane de barili în luna mai și chiar 10 milioane în iulie, dacă Strâmtoarea Ormuz continuă să rămână închisă.
Creșterea prețurilor în piețele asiatice pentru benzină, motorină și kerosen a înregistrat valori de 120 de dolari pe baril, 175 de dolari, respectiv 200 de dolari, după ce anterior erau 80 de dolari, 93 de dolari și 94 de dolari pe baril. Aceste schimbări sunt atribuite războiului din Iran.
În urma crizei, șapte națiuni au decis să impună telemunca drept soluție obligatorie, în timp ce cel puțin cincizeci de state au implementat deja raționalizarea carburanților, închiderea anumitor instituții de învățământ și o serie de alte strategii menite să atenueze situația.
Pentru o perioadă limitată de timp, Europa va putea încă evita un scenariu catastrofal, însă această posibilitate se va încheia în curând.
În pofida presiunilor, Europa a reușit să evite până în prezent o criză majoră determinată de cererea ridicată de combustibil.
În efortul de a proteja populația de scumpiri, 16 din cele 27 de state membre ale UE au recurs la utilizarea fondurilor publice sau la reducerea taxelor pe combustibili.
În același timp, rafinăriile europene au realizat doar reduceri minime ale producției lor.
Țările europene, la fel ca și omologii lor asiatici, se confruntă cu o provocare majoră din cauza creșterii prețurilor la țiței, care au ajuns la niveluri considerabil mai mari decât cele obișnuite. Această situație va avea probabil un impact direct asupra rafinăriilor, care vor fi obligate să îmițească producția în perioada următoare.
Rezerva de kerosen a Europei este suficientă pentru o perioadă de 50 de zile, conform nivelului obișnuit, însă această cantitate va suferi o scădere considerabilă în cazul în care Strâmtoarea Ormuz nu va fi complet funcțională
până în iunie
.
În cazul în care Statele Unite vor decide să urmeze aceeași strategie ca și China, situația se va înrăutăți și mai mult, deoarece SUA ar putea impune o interdicție asupra exporturilor de produse petroliere rafinate.
Nu se specifică vreo declarație oficială
Creșterea acestor exporturi a înregistrat deja o creștere de aproape 50% de la debutul conflictului, scopul fiind acela de a tempera creșterea prețurilor pe piața internă.
Este extrem de probabil ca lumea să se confrunte în curând cu o pierzare masivă de resurse petroliere. Consecințele acestui fenomen ar putea fi deosebit de grave. O scădere drastică a oferei de petrol este pe punctul de a se materializa.
În cazul în care strâmtoarea ar fi complet operațională astăzi, ar fi nevoie de o perioadă de luni întregi pentru ca atât producția de țiței și petrol, cât și transportul de combustibil să atingă din nou nivelul înregistrat înainte de război.
Potrivit estimărilor, o scădere semnificativă a producției de petrol, și anume 1,5 miliarde de barili, este pe punctul de a se materializa în regiunea Golfului Persic, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din producția anuală la nivel global.
Este aproape inevitabilă
, a declarat Saad Rahim de la Trafigura.
În cazul în care strâmtoarea rămâne închisă pe termen scurt, consecințele catastrofale s-ar putea dubla în intensitate.
Impactul ar putea fi și mai grav dacă nu se va găsi o soluție rapidă.
În urmă cu puțin timp, scăderea cererii de petrol cu 10% a avut loc într-un interval extrem de scurt, și anume în timpul pandemiei de COVID-19 și a perioadelor de izolare obligatorie care au avut loc atunci, evenimente care au generat o contracție a PIB-ului global cu peste 3%. Timpul care ne rămâne pentru a preveni o criză de aceeași anvergură este aproape inexistent.
COMENTARII / 0