
O situație critică a apărut în regiunea Strâmtoarei Ormuz, o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte fiind canalizată prin această zonă strategică. Potrivit unei analize publicate pe kathimerini.gr, atât limitările de trafic, cât și atacurile la adresa infrastructurii energetice din Golful Persic au avut un impact considerabil asupra producției și a lanțului de distribuție a îngrășămintelor.
Impactul conflictului din Iran asupra producției de îngrășăminte este semnificativ, deoarece aceasta depinde în mare măsură de resursele energetice, în special de gazele naturale, care acoperă până la 70% din cheltuielile totale. În urma întreruperilor în alimentarea cu energie, activitatea în multiple fabrici din Orientul Mijlociu a fost fie diminuată, fie complet sistată. Această situație critică se produce exact atunci când fermierii din emisfera nordică sunt în plină pregătire pentru sezonul de semănat de primăvară.
Impactul asupra rețelei de alimentare este resimțit în mod direct. Consecințele se fac deja simțite în sectorul agricol, unde criza de îngrășăminte a devenit o problemă acută.

Producția alimentară la nivel global este profund influențată de disponibilitatea îngrășămintelor, aproximativ jumătate din aceasta fiind condiționată de utilizarea lor. În anumite țări, costurile aferente îngrășămintelor pot atinge 50% din cheltuielile totale pentru producția agricolă. Ureea și alte îngrășăminte pe bază de azot sunt vitale pentru asigurarea unor recolte abundente. O perioadă de deficit, chiar și de numai un sezon, poate duce la diminuări considerabile în ceea ce privește producția agricolă.
În prezent, criza își face simțită prezența, accentuând dificultățile deja existente. Producția europeană a înregistrat deja o scădere din cauza lipsei de gaze naturale la prețuri accesibile din Rusia, iar China a implementat deja restricții privind exporturile, ceea ce a exercitat o presiune considerabilă asupra pieței, chiar înainte de izbucnirea conflictului.
Blocaje în lanțul internațional de aprovizionare
Numeroase țări resimt deja repercusiuni. Qatar se confruntă cu o situație în care funcționarea celei mai mari unități de producție de uree a fost interuptă din pricina disfuncționalităților apărute în procesul de exploatare a gazelor. În India, diminuarea volumului de importuri de gaz natural lichefiat a avut drept rezultat o scădere a capacității de producție la trei fabrici de importanță majoră. În Bangladesh, activitățile la majoritatea fabricilor au fost oprite, în timp ce Egiptul se află în fața unor riscuri asemănătoare, ca urmare a întreruperii furnizării de gaze din partea Israelului.
O situație de vulnerabilitate accentuată se înregistrează în cazul Braziliei, a cărei economie este aproape complet dependentă de bunurile importate, deoarece majoritatea fluxurilor sale comerciale sunt nevoite să traverseze regiunea deja grav afectată.
O creștere rapidă a prețurilor la îngrășăminte a fost observată, prețul ureei în Orientul Mijlociu a ajuns la peste 700 de dolari pe tonă, ceea ce reprezintă o majorare de circa 40%.
În Statele Unite, s-a înregistrat o creștere de până la 32%, iar deficitele semnificative de aprovizionare sunt deja raportate de fermieri.
Conflictul prelungit ar putea duce la o creștere dramatică a prețurilor, avertizează analiștii, care consideră că acestea s-ar putea dubla. În același timp, capacitatea de a compensa pierderile suferite este destul de restrânsă, deoarece chiar și principalii producători globali se luptă cu propriile dificultăți.
COMENTARII / 0