Cuba: Bicicletele, o nouă pasiune națională, în lipsă de combustibil

În fața unei crize energetice severe, care amintește de „Perioada Specială” din anii 1990, perioadă care a succedat destrămării Uniunii Sovietice, locuitorii din Cuba își redescoperă pasiunea pentru bicicletă ca soluție alternativă pentru mobilitate, potrivit unei investigații publicate de către jurnaliștii de la El Pais.

Cuba a fost cuprinsă de o criză economică profundă după destrămarea Uniunii Sovietice în 1989, eveniment pe care Fidel Castro l-a descris drept „Perioada Specială”. În urma prăbușirii blocului socialist, insula a devenit puternic dependentă de resursele energetice, comerciale și financiare externe, ceea ce a generat o scădere dramatică a produsului intern brut cu peste 40% în numai trei ani, precum și o lipsă acută de combustibil, alimente și materii prime.

Continuarea articolului este prezentată mai jos.

Citește șiPanica se extinde în Bulgaria: sute de instituții evacuate după amenințări cu bombă, autoritățile încă investighează

În prezent, numeroși locuitori care au cunoscut perioada anilor ’90 din Cuba observă paralelisme cu criza curentă, care a luat o turnură mai gravă după schimbarea de putere în Statele Unite în ceea ce privește Venezuela, principalul furnizor de combustibil pentru insulă.

Cuba se confruntă cu o realitate dură, exprimată printr-o sintagmă devenită trist celebră: „nu există petrol”. Această lipsă se repercutează în toate aspectele cotidianiene, de la pene de curent la dificultăți în procurarea de bunuri de strictă necesitate și la o scădere drastică a capacităților de transport. În prezent, străzile Havanei sunt vizibil lipsite de autobuze și mașini, cu excepția câtorva vehicule americane de epocă, viu colorate, care încă mai asigură transportul turiștilor care aleg să o viziteze pe insula.

În paralel, se observă o creștere a numărului de motociclete electrice, dar și trotinete și ricșe care circulă alături de biciclete.

Yoan, un pescar în vârstă de 52 de ani, afirmă că în Cuba, bicicleta reprezintă un mod de transport extrem de popular.

„Bicicleta este mijlocul de transport al cubanezilor”

,
declară el, în timp ce se sprijină pe bicicleta sa, situată pe Malecón, o promenadă care se întinde de-a lungul coastei din Havana.

Crizele din țară au drept rezultat invariabil epuizarea resurselor de combustibil, care devine apoi extrem de costisitoare. În asemenea situații, deplasarea cu bicicleta reprezintă o soluție mai economică și mai eficientă în timp, oferind în plus beneficii pentru sănătate. Individul respectiv evocă perioada dinainte de anii ’90, când bicicletele de proveniență rusă erau obișnuite. Odată cu debutul Perioadei Speciale, importurile de biciclete chinezești au crescut semnificativ, rezultând o țară în care bicicletele erau omniprezente.

„De fiecare dată când apare o criză în țara asta, primul lucru care dispare este combustibilul. Apoi, totul devine foarte scump… așa că e mai bine să mergi cu bicicleta. E mai ieftin, mai rapid și, în plus, faci și mișcare.”

În scopul de a atenua deficitul de mijloace de transport cu motor, guvernul a achiziționat peste un milion de biciclete de la China, fie oferindu-le la prețuri foarte accesibile, fie redistribuindu-le în rândul angajaților guvernamentali. Printre acești beneficiari s-a numărat Isabel, care în 1993 ocupa funcția de director al departamentului de sport din Santiago de Cuba, cel de-al doilea oraș ca mărime din estul îndepărtat al țării. În acea perioadă, Isabel se deplasa cu o bicicletă Forever ’26, pe care o utiliza atât în scop profesional, cât și pentru naveta zilnică către localitățile învecinate, precum El Cobre, situat la o distanță de aproximativ 24 km de Santiago.

Cuba a cunoscut o transformare profundă a peisajului său urban în timpul unei perioade dificile, după cum relatează aceasta.
Străzile s-au umplut de mijloace de transport alternative, în timp ce automobilele au devenit o prezență rară.
Ea își amintește că au fost create suporturi pentru aceste vehicule neconvenționale, fabricate din materiale diverse precum fier beton și fier, orice era la îndemână pentru a le construi.
Aceste adăposturi au ajuns să fie considerate prelungiri ale instituțiilor de învățământ, unităților industriale și a locurilor de muncă.
În timp, toate acestea au devenit demode, odată cu ieșirea din acea perioadă dificilă, iar populația a început să utilizeze mai puțin aceste vehicule cu pedale.

Asociarea dintre biciclete și penurie este încă puternic înrădăcinată în mintea multor cubanezi, fiind o consecință directă a momentului în care boom-ul bicicletelor a avut loc.
Yasser González Cabrera, cel care conduce proiectul Citykleta din Havana, descrie acest episod ca fiind o „traumă” pe care încearcă să o vindece.
Din 2015, acest informatician plin de energie, originar din Isla de la Juventud, organizează evenimente dedicate ciclismului, cum ar fi „Bicicletear La Habana”, care are loc în prima duminică a fiecărei luni.
În perioada de vârf, aceste evenimente reușeau să adune până la 200 de cicliști.
Obiectivul lui este acela de a disemina avantajele acestui mijloc de transport și de a transforma mentalitățile profund înrădăcinate în societatea cubaneză.

„Bicicleta înseamnă autonomie și libertate”

, afirmă el, adăugând că

„mersul pe bicicletă mi-a oferit foarte mult”

.

Citatul provine de la El Pais.