Cum a apărut mitul că Maria Magdalena era prostituată și cine a transformat-o în „păcătoasa pocăită”

Maria Magdalena a fost, în perioada creștinismului timpuriu, considerată centrală, însă de mult timp a fost asociată incorect cu imaginea unei „păcătoase pocăite”, un mit...

Maria Magdalena a fost, în perioada creștinismului timpuriu, considerată centrală, însă de mult timp a fost asociată incorect cu imaginea unei „păcătoase pocăite”, un mit vechi de secole, alimentat de creații artistice, de opere literare și de predici religioase. Cum s-a născut ideea că Maria Magdalena ar fi fost prostituată și cine a fost cu adevărat autorul acestei transformări? Conform unei analize publicată de National Geographic, răspunsul ne conduce înapoi la secolul al VI-lea.

Maria Magdalena nu este asociată în textele biblice cu activități de prostituție. Evangheliile canonice o prezintă ca o femeie dedicată, provenind din Magdala, un oraș prosper situat pe malul Mării Galileii. Denumirea „Magdalena” derivă din numele localității, fiind utilizată pentru a o diferenția de celelalte femei purtătoare de numele Maria.

Evanghelia după Luca (8:1-3) o prezintă pe Maria ca o femeie din care Iisus a scos „șapte demoni”. În contextul biblic, demonii simbolizau mai degrabă boli mintale sau fizice, nicidecum imoralitate sexuală. După ce a fost vindecată, Maria Magdalena a devenit o susținătoare fidelă a lui Iisus, contribuind financiar la misiunea acestuia, alături de alte femei precum Ioana și Suzana, notează sursa citată mai sus. Acest aspect sugerează că era o femeie independentă, cu un statut social și economic ridicat.

Citește șiArabia Saudită redeschide parțial aeroportul din Riad, după atacurile rebelilor Houthi. Avertismentul transmis de yemeniți

Maria Magdalena a asistat la instantul răstignirii și a rămas alături de Iisus în cele mai dificile momente, în timp ce apostolii masculi au fugit.

În pasajul din Evanghelia după Ioan, secțiunea 20.11-18, se afirmă că Maria Magdalena a fost prima persoană care a văzut pe Iisus după înviere, iar El i-a încredințat misiunea de a transmite vestea Învierii celorlalți apostoli. Prin această atribuție, ea a primit titlul de Apostola Apostolilor în primele zile ale creștinismului.

Chiar dacă Biblia îl prezintă în mod favorabil, în 591 d.Hr. reputația Mariei Magdalena a suferit un daune, odată cu un discurs celebru susținut de Papa Grigore I, denumit și Grigore cel Mare, intitulat „Omilia 33”. Conform unei analize realizate de National Geographic, în cadrul acestui discurs a fost realizată o combinație incorectă a trei personaje biblice diferite, rezultând ceea ce experții istorici identifică astăzi sub denumirea „Magdalena Combinată”.

Papa Grigore a identificat-o pe Maria Magdalena cu „păcătoasa” anonimă din Evanghelia după Luca (cap. 7), care i-a spălat picioarele lui Iisus cu lacrimile ei, și cu Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, care l-a uns pe Iisus cu mir. Mai mult, a interpretat cei „șapte demoni” din Maria Magdalena ca fiind cele șapte păcate capitale, insinuând că aceasta ar fi avut un trecut de prostituție. Astfel, liderul Bisericii Catolice a transformat-o pe prima martoră a Învierii într-un simbol al păcatului și al pocăinței.

Istoricii și teologii au discutat îndelung motivele din spatele interpretării lui Grigore cel Mare. Majoritatea susțin că nu a constituat o eroare neintenționată. În primele secole ale creștinismului, documente precum Evanghelia gnostică a Mariei îl prezintă pe Maria Magdalena ca o personalitate influentă, un lider spiritual ce concură cu apostol

Pe măsură ce Biserica a început să adopte structuri patriarhale inspirate de Imperiul Roman, rolurile de conducere ale femeilor au devenit incomode. Imaginea unei femei bogate, independente și cu autoritate apostolică contrazicea ierarhia exclusiv masculină a Bisericii. În schimb, o „păcătoasă pocăită” reprezenta o figură mult mai ușor de controlat.

Mitul Mariei Magdalena „prostituată” sau „păcătoasă” a fost întărit de arta medievală și renascentistă. Tiziano și alți pictori din acea perioadă au ilustrat-o adesea ca o femeie cu părul despletit, în lacrimi, ținând un vas de alabastru cu mir – un simbol care a perpetuat această imagine greșită. Expresii precum „a plâns ca o Magdalena” își au originea în aceste reprezentări.

În 1969, la aproximativ 1.400 de ani de la predicile lui Grigore cel Mare, Vaticanul a recunoscut greșeala. După Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a definit oficial diferența dintre Maria Magdalena, femeia neidentificată ca păcătoasă, și Maria din Betania, subliniind lipsa oricăror dovezi care să le conecteze.

În anul 2016, Papa Francisc a promovat celebrarea liturgică a Mariei Magdalena la statut de „sărbătoare”, echivalând-o cu cele ale apostolilor masculini.

COMENTARII / 0