Pe parcursul domniei sale, împăratul retras al Japoniei, Akihito, acum în vârstă de 92 de ani, și-a creat o poziție unică: moștenitorul unei monarhii vechi de 2.000 de ani și fiul unui conducător din timpul războiului, care a reușit să proiecteze o imagine de simplitate personală, modestie și toleranță liberală. Acum, împăratul emerit, așa cum este cunoscut, a făcut cunoscut faptul că intenționează să moară așa cum a trăit, scrie The Times.
Akihito a semnalat că preferă un înmormântare în cel mai umil mod dintre toți monarhii din perioada modernă, o alegere ce va lăsa fără speranță conservatorii de dreapta. În loc de ritualurile lungi și de durată a suferinței colective care au urmat după moartea predecesorilor săi, el a cerut o ceremonie destul de simplă și accesibilă, menită să interfereze cât mai puțin cu rutina zilnică.
În locul ceremoniilor care se desfășoară în clădiri special construite în parc public, curtenii intenționează ca înmormântarea să se realizeze în interiorul Palatului Imperial din Tokyo. O scurgere de informații atent orchestrată a fost raportată de postul național de televiziune al Japoniei, NHK, care a spus că Akihito
Citește șiIncendiile de vegetație ar putea fi anticipate înainte să scape de sub control. Noua metodă a cercetătorilor
„le-a transmis înalților funcționari ai Agenției Casei Imperiale dorința sa de a minimiza impactul asupra vieții oamenilor în ceea ce privește viitoarea sa înmormântare”.
Acest comunicat reprezintă cea mai recentă componentă a planului de viață al lui Akihito — de a separa familia imperială de cultul militarist și cvasi-religios care îl înconjura pe Hirohito, împăratul din perioada celui de-al Do
După promulgarea Constituției japoneze postbelice, legea interzice împăratului să-și facă declarații politice, provocând nemulțumirea ultranaționaliștilor care aspiră la epoca în care monarhul era venerat ca divin.
Totuși, în spatele textului discursurilor oficiale și al conferințelor de presă, Akihito a arătat că este o persoană cu tendințe liberale, îngrijorat de suferința cauzată de război și hotărât să readucă la bună imaginea Japoniei în fața vecinilor asiatici nemulțumiți.
El i-a înfuriat pe naționaliști făcând referire la sângele coreean care curge prin linia imperială japoneză și vorbind în detaliu despre zilele întunecate ale anilor 1930, când mașinațiunile japoneze din China au fost folosite ca justificare pentru invadarea și anexarea Manciuriei.
În ultimele luni ale războiului, insula Saipan din Pacific, insula japoneză Okinawa și Filipine au servit ca zone de conflict, unde zeci de mii de civili, soldați japonezi și americani, și-au pierdut viața.
Lunga boală terminală a lui Hirohito a pus Japonia într-o stare de „reținere” colectivă, în care s-au anulat evenimentele de divertisment de amploare, festivalurile și competițiile sportive. În februarie 1989, el a fost înmormântat în Grădina Națională Shinjuku Gyoen, unul dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri din Tokyo, care a rămas închisă pentru două luni și jumătate.
O structură ceremonială realizată din lemn de chiparos a fost ridicată; pentru o perioadă de cincizeci de zile de ritualuri, la înmormântarea publică și la o ceremonie de stat distinctă, aproximativ 10.000 de persoane, printre care șefi de stat străini, au participat.
Cheltuielile totale aferente ceremoniei de înmormântare, incluzând și costurile de securitate, au ajuns la 10 miliarde de yeni, echivalentul la acea vreme a 44 de milioane de lire sterline.
Funeraliile bunicului lui Hirohito, împăratul Meiji, din 1912, au fost și mai fastuoase. Au fost construite șaptezeci de clădiri pe un teren de peste 80 de acri. În dimineața zilei înmormântării, cel mai faimos general al lui Meiji, Nogi Maresuke, s-a eviscerat ritualic pentru a „îl urma pe împăratul său în moarte”.
Conform unor informații anonime preluate de NHK, aparent provenind din cercuri de curteni de rang înalt, Agenția Casei Imperiale a Japoniei plănuiește să desfășoare ceremonia de înmormântare a lui Akihito în Matsu no Ma, denumită Sala Pinilor, situată în Palatul Imperial, și să limiteze prezența la 2.500 persoane.
2013, în perioada în care Akihito încă deținea tronul, a făcut declarații similare. Agenția a raportat că
„Majestățile Lor consideră că trebuie acordată atenție impactului asupra vieții publice și asupra mediului — cum ar fi evitarea ocupării pe termen lung a spațiilor publice sau a tăierii pe scară largă a copacilor”
În consecință, se subliniază importanța de a nu ocupa pe termen lung spațiile publice și de a nu efectua tăieri masive de arbori.
„În plus, Majestățile Lor sunt profund îngrijorate de schimbările meteorologice extreme și bruște din ultimii ani. Pentru a asigura siguranța participanților din țară și din străinătate împotriva căldurii intense, a frigului, a ploilor torențiale sau a tornadelor, Majestățile Lor au solicitat alegerea unui loc sigur.”
Akihito și soția sa, împărăteasa emerită Michiko, au comunicat că vor fi incinerați, marcând o deviație față de obiceiul recent. De la Go-Yozei, începând cu anul 1617, toți împărații au fost înmormântați.
Akihito nu există dovezi că preocuparea sa pentru aranjamentele funerare ar fi legată de starea actuală de sănătate precară. Totuși, în 2012 a suferit o intervenție de bypass coronarian și continuă să consume medicamente ca urmare a unei operații pentru cancer de prostată. De asemenea, a avut osteoporoză, angină pectorală și pneumonie.
Isao Tokoro, profesor emerit la Universitatea Sangyo din Kyoto și istoric al familiei imperiale, a afirmat că modificările aduse aranjamentelor funerare consacrate reprezintă „o chestiune de mare importanță”.
El a declarat pentru ziarul Asahi: „Este posibil ca Akihito să fi dorit să adapteze ritualurile curtenești splendide și fastuoase, care au fost modelate după cele ale familiilor regale europene începând cu era Meiji, la o formă mai potrivită vremurilor moderne.”
COMENTARII / 0