Se creează un element div și se atribuie variabilei ad.
Se atribuie proprietății ad.id valoarea ‘AdSense’.
Linia de cod ad.className = ‘AdSense’; setează proprietatea className a obiectului ad la valoarea ‘AdSense’.
Citește șiAeroportul din capitala Arabiei Saudite atacat de Houthi, zeci rănite
Setarea proprietății display a obiectului ad la valoarea ‘block’.
ad.style.position = ‘absolute’;
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3918727″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/cum-se-pregateste-de-razboi-singura-tara-nato-fara-armata-proprie-submarinele-rusesti-provoaca-neliniste-in-nordul-indepartat-3918727″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/mapamond”}
F-16 fighters glide above the Keflavik airbase, Belgian flags fluttering over Iceland’s pale sky. Inside the aircraft hangar, U.S. troops lie beneath the expansive wings of a P-8A Poseidon anti‑submarine aircraft, while on the ocean,
Pe largul mării, fregata canadiană HMCS Ville de Québec navighează pe apele îndepărtate.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428397355-0”); }); Cum ar trebui să se manifeste contribuția Islandei la propria apărare
Islanda nu are armată, marină și forțe aeriene proprii. Este singura țară din NATO fără o armată permanentă. Timp de decenii, insula cu o populație de 400.000 de locuitori s-a bazat pe alianță și pe un acord bilateral de apărare din 1951 cu Statele Unite pentru protecția sa, scrie The Telegraph.
Pe măsură ce Rusia își intensifică acțiunile în Atlanticul de Nord, Islanda se vede nevoită să abordeze o problemă pe care a încercat să o evite: cum să-și definească contribuția la propria apărare?
Situația a crescut în tensiune, întrucât Islanda își pregătește votul de pe 29 august pentru a decide dacă va relua negocierile de aderare la UE. În sprijin, susținătorii afirmă că consolidarea legăturilor cu Europa ar putea asigura un alt nivel de securitate.
„Este clar că, dacă s-ar întâmpla ceva în Islanda, nu suntem capabili să ne apărăm”
a spus Guðrún Hafsteinsdóttir, liderul Partidului Independenței din Islanda, partid de opoziție, în numele publicației The Telegraph.
Exercițiul Northern Viking, desfășurat în această lună, urmărește să demonstreze contrariul. Această simulare bianuală, orchestrată de Statele Unite, adună aliații NATO pentru a exersa protejarea infrastructurii critice și a rutelor maritime ce înconjoară Islanda, evaluând simultan operațiunile antisubmarin și măsurile de neutralizare a minelor.
În momentul în care exercițiul a început, generalul Alexus G. Grynkewich, liderul suprem al forțelor aliate europene ale NATO, a accentuat în mod clar amenințarea în creștere provenită din Atlanticul de Nord.
„Astăzi, presupuse nave de cercetare rusești și chineze efectuează patrule comune, dar știm cu toții că nu sunt aici ca să numere furtunarii (n.r. păsări marine)”, a spus el.
Thorgerdur Katrin Gunnarsdóttir, ministrul de Externe al Islandei, a confirmat avertismentul.
„Rusia și-a sporit semnificativ prezența militară în regiune, iar China demonstrează, de asemenea, un interes strategic tot mai mare. NATO trebuie să adopte această nouă realitate”, a spus ea.
Evidența schimbării în mediul de securitate se manifestă pe tot parcursul bazei aeriene, pe care forțele americane au restituite Island după retragerea din 2006, în timp ce activitățile de construcție și dezvoltare se desfășoară în toate zonele.
Legătura strânsă dintre SUA și Islanda a fost evidentă în cadrul ceremoniei de deschidere, unde ambele imnuri naționale au fost cântate. Această scenă poate părea ironică, având în vedere amenințările lui Donald Trump adresate Groenlandei vecine.
În cadrul discursului său la Davos din ianuarie a acestui an, Trump a confundat de mai multe ori Islanda cu Groenlanda, în același timp amenințând că ar preia controlul asupra teritoriului semiautonom al Danemarcei.
Când a fost întrebată despre tensiuni, Gunnarsdóttir a confirmat susținerea țării sale pentru suveranitatea Groenlandei și a menționat că amenințările au condus la
„evoluții pozitive”
privind creșterea securității în Nordul Îndepărtat.
Islanda, în zona de intersectie strategică din Nordul Îndepărtat
În interiorul hangarului se găsește avionul antisubmarin american P-8A Poseidon, o aeronavă specializată în patrulare și recunoaștere maritimă, iar principalul său rol este vânătoarea de submarine.
Climbând treptele abrupte din interior, un marin american a explicat ziarului The Telegraph modul în care echipajele patrulează oceanul deschis, monitorizând navele și garantând libertatea de mișcare.
„În principal, o mare parte din ceea ce facem este ASW, deci război antisubmarin, urmărirea submarinelor, pur și simplu vedem ce fac”, a spus el.
Avionul dispune de torpile, Harpoon și are posibilitatea de a lansa și de a urmări balize sonar.
The Telegraph a primit acces la o navă de suprafață fără echipaj, denumită Lightfish, care aparține Marinei americane. Această navă are o lungime de 3,6 metri și este echipată cu camere electro-optice, infraroșu și radar, fiind capabilă să rămână la mare aproximativ șase luni.
Obiectivul său constă în a aduna date privind activitatea din ape, stabilind legătura prin Starlink și livrând aceste informații către centrul de operațiuni maritime.
Tehnologia poate părea avansată, însă problema strategică pentru care se aplică este una veche.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, figura politică britanică Winston Churchill a susținut că „oricine posedă Islanda ține un pistol îndreptat ferm spre Anglia, America și Canada”.
„oricine posedă Islanda ține un pistol îndreptat ferm spre Anglia, America și Canada”
Opt decenii mai târziu, această declarație nu putea fi mai adevărată.
Islanda este situată în regiunea de importanță strategică care se întinde între Groenlanda, Islanda și Regatul Unit, fiind parte a corridoarei maritime ce conectează Atlanticul de Nord și Arctica cu apele din jurul Europei și Americii de Nord.
În perspectiva Rusia, această zonă reprezintă o cale de acces către Atlanticul de Nord pentru flota sa de Nord. Din punctul de vedere al NATO, zona constituie un pasaj esențial prin care ar trebui să se deplaseze întăririle și proviziile în cazul unui conflict major.
Navele rusești și chinezești devin din ce în ce mai preponderente în această zonă, în timp ce topirea gheții din Arctic deschide căi maritime noi și amplifică competiția pentru resursele locale.
Fundul mării constituie încă o vulnerabilitate.
În contextul creșterii amenințărilor, Islanda a introdus în februarie prima sa politică oficială privind apărarea și securitatea națională, semnificând un pas istoric pentru țară.
Politica a observat schimbarea mediului de securitate și a subliniat din nou că Icelandia este membră NATO, considerând acordul bilateral de apărare ca fiind principalii săi piloni de apărare.
NATO a redobândit, de asemenea, interesul față de Nordul Îndepărtat prin intermediul programului Arctic Sentry, o inițiativă recentă concepută pentru a întări prezența, monitorizarea și descurajarea în zona arctică.
Belgia a trimis la Keflavík patru aeronave F-16 și 105 de persoane ca parte a misiunii rotative de poliție aeriană a NATO.
The Telegraph a urmărit lansarea avioanelor Fighting Falcon în cadrul unui exercițiu, în timp ce aeronavele belgiene au evidențiat capacitatea de reacție rapidă pe care Islanda nu o deține.
Generalul-maior Bruno Beeckmans, liderul armelor aeriene belgiene, a afirmat că aeronavele pot reacționa în doar 24 de ore și vor fi antrenate împreună cu forțele maritime, forțele speciale și alte capacități aeriene ale NATO.
„Suntem foarte încântați să aducem puterea noastră aeriană profesională ca parte a contribuției NATO la protecție”, a declarat el pentru sursa citată.
Totuși, Islanda nu se sprijină exclusiv pe partenerii săi. Instituțiile sale civile devin din ce în ce mai mult responsabile pentru atribuții care, în mod obișnuit, ar fi atribuite unei armate.
Marvin Ingólfsson, comandantul adjunct al bazei aeriene din Keflavik, a declarat că aceasta reprezintă
ochii și urechile Nordului
și că activitatea de acolo devine din ce în ce mai militarizată.
„Islanda nu are ofițeri permanenți, desigur. Dar avem poliția națională, avem garda de coastă și practic îndeplinim sarcini pe care poți vedea că le-ar face un militar. Și, bineînțeles, mulți dintre noi de aici avem, într-un fel, pregătire militară”, a explicat el.
Forța de apărare a coastelor Islandei numără 280 de ofițeri și deține două nave de patrulare în larg. În plus, administrează sistemul de apărare aeriană al Islandei, care include 4 complexe radar amplasate înconjurând insula pentru a supraveghea spațiul aerian al națiunii.
Jónas G. Allanson, șeful biroului de apărare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, acționează practic ca ministru al Apărării. El a afirmat că se îngrijorează tot mai mult de activitatea submarinelor rusești.
Tabuul unei Armate islandeze
Când i s-a pus întrebarea dacă soluția la aceste amenințări în creștere ar fi constituirea unei Armata islandeze, el a dat un gest de neagere și a izbucnit într-un zâmbet.
Trebuie să examinăm impactul generat de forțele armate și să realizăm acest demers prin instrumente civile.
a afirmat el.
Consider că activitatea noastră este destul de satisfăcătoare.
a completat oficialul
Această poziție nu este susținută de doi indivizi care se consideră Gardienii Islandei. Arnór Sigurjónsson și Daði Freyr Ólafsson au fondat o mișcare de dimensiune redusă, dar în expansiune, care solicită ca Islanda să stabilească o forță de apărare națională proprie.
Propunerea implică o trăgărie permanentă de 2.000 de militari, cu o rezervă suplimentară de încă 2.000, iar în perioade de conflict se poate mobiliza un număr de 40.000 de oameni, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din totalul populației țării.
Această forță ar acționa ca primă linie de apărare până la sosirea întăririlor NATO, a declarat Sigurjónsson, fost ofițer în forțele armate norvegiene și fost director general al direcției de apărare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Ei susțin că recrutarea nu se va efectua prin conscripție, ci se va forma dintr-o forță voluntară inspirată de perspectiva instruirii și de un salariu bun.
„De ce ar trebui Islanda, o națiune independentă și suverană, să fie singura națiune occidentală care nu are propriile forțe militare naționale?”, a întrebat retoric Sigurjónsson.
El a adăugat:
„De ce ar trebui să fie acceptabil pentru populație sau pentru aliații noștri faptul că ne așteptăm ca toți ceilalți să poarte povara apărării Islandei, iar noi nu vom face nimic?”
Acești doi indivizi afirmă că fondurile ar putea fi obținute prin reordonarea priorităților bugetare ale Islandei, în loc de a introduce o taxă majoră. Ei susțin că până la 64 de miliarde de coroane islandeze (aproximativ 450 de milioane de euro) ar putea fi găsite în bugetul actual, inclusiv prin eliminarea „cheltuielilor superflue”, cum ar fi cele legate de politicile de mediu.
„La fel ca fondurile pentru schimbările climatice, avem 20 de miliarde de coroane acolo. Avem multe alte zone care implică risipă”,
a spus Ólafsson.
Totuși, această atitudine nu găsește susținere în rândul cetățenilor islandezi.
„Este un subiect tabu”, a declarat Ólafsson, menționând că au întâmpinat critici nu numai pe internet, ci și din partea prietenilor și a familiei, și că guvernul i-a respins.
Sigurjónsson estimează că postura ar putea necesita ajustare în timp, însă se teme că schimbarea ar putea fi prea tardivă.
„Nimic nu se va schimba aici până când nu se va întâmpla ceva cu adevărat rău”
a subliniat el.
O altă posibilă soluție la problema de securitate a Islandei constă în consolidarea legăturilor cu Europa.
„Cred că este o combinație bună să fim în NATO, cât și în UE”, a declarat ministrul de Externe.
Totuși, campania „Nu” susține că UE nu este o alianță defensivă, indicând că Finlanda și Suedia au aderat la NATO după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Pentru Haraldur Ólafsson, liderul campaniei islandeze „Nu UE”, care se opune formării unei Armate islandeze, „militarizarea” UE este unul dintre motivele pentru care Islanda nu ar trebui să adere.
„Islanda nu cheltuiește nimic pe armată acum și, dacă ne alăturăm, vom fi implicați în orice război în care Europa dorește să intre”, a spus el.
Islanda în prezent se păzește, așteaptă și se sprijină pe prietenii săi pentru protecție.
ANALIZĂ Topirea gheții și schimbările de putere. Oportunitate strategică pentru Europa și Canada în Arctica, după o decizie controversată a SUA
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0