președintelui Trump a avut în războiul pus în mișcare împotriva Iranului scopuri care s-au schimbat de la lună la lună, dar au scăzut treptat, devenind din ce în ce mai modestă pe măsură ce luptele se prelungiseră. În același timp, Iranul a ajuns să creadă că va fi chiar mai puternic decât înainte de conflict, potrivit CNN.
28 februarie, după debutul tensiunilor, administrația Trump a dezvăluit scopuri ce ar fi echivalentul unei victorii complete: înlocuirea regimului, întreruperea definitivă a programului nuclear iranian și suspendarea sprijinului Teheranului pentru grupările asociate din Orientul Mijlociu, inclusiv Hezbollah, Hamas și Houthi.
Resursele petroliere și gazurile naturale se dovedește că sunt de o importanță mai mare decât amenințarea nucleară.
Citește șiPoliția franceză, sub presiune după ce mai mulți elevi au fost grav răniți în timpul protestelor
Războiul, care a durat până acum șase luni, a determinat o schimbare radicală a obiectivelor, conform unei analize CNN. Într-un segment de joi difuzat pe Fox News, vicepreședintele JD Vance a sugerat că administrația Trump ar putea fi mulțumită cu un nivel mai scăzut de realizări, posibil chiar semnificativ mai redus.
„Să ne asigurăm că țările din Golf continuă să trimită petrol și gaze economiei mondiale ca să putem avea o stabilitate a prețurilor la energie. Ăsta este scopul numărul 1: să păstrăm petrolul și gazele ieftine pentru americanii din întreaga țară. Și apoi, evident, obiectivul numărul doi este ca Iranul să nu obțină niciodată arma nucleară”, a spus Vance.
Ce susținea Donald Trump anterior
Surprinzătoare este și modul în care vicepreședintele SUA a prezentat obiectivele, după ce administrația anterioară lăudase constant programul nuclear al Iranului ca fiind preocuparea principală.
În luna mai, când i s-a întrebat dacă a luat în calcul situația financiară a cetățenilor americani în momentul recursului la război, Donald Trump răspunse:
Nici măcar puțin
și susținea că eliminarea armelor nucleare din Iran este atât de crucială încât alte aspecte devin secundare.
Lista obiectivelor a variat și în funcție de oficialii americani care le enumerau: unii menționau eliminarea sprijinului pentru grupările proxy ale Iranului alții nu, unii menționau distrugerea aviației și flotei iraniene, alții se refereau doar la flotă. Însă niciodată nu a fost menționată menținerea unui preț mic la petrol și gaze în SUA.
În ultimele două luni, Trump a dat de înțeles că ar putea să-și reducă pretențiile și în dosarul nuclear. Astfel, a spus că este posibil ca daunele produse deja instalațiilor iraniene să fie suficiente, iar că materialul radioactiv al Teheranului să fie îngropat prea adânc în pământ, după bombardamentele din 2025, ca să mai poată fi utilizat.
„Administrația sa vorbește despre prețurile la energie ca „obiectivul numărul 1” – chiar dacă Trump personal nu o face – iar asta se potrivește cu renunțarea la obiectivele maximale, obținute rapid, pe care administrația le-a fixat inițial. Dacă reîntoareacerea la statutul antebelic a devenit acum obiectivul nr. 1, asta spune multe despre cât de puține a realizat acest război”, se spune în finalul analizei semnate de Aaron Blake.
Criteriile la care Trump este dispus să negocieze
Observația schimbării obiectivelor a fost realizată încă în luna iunie, printr-o analiză CBS News, în care declarațiile lui Trump privind mai multe aspecte ale Iranului erau puse în contrast.
Îndepărtarea rachetelor balistice
28 februarie: „Le vom distruge rachetele și le vom rade până la pământ industria de rachete. Va fi total distrusă”.17 iunie: „Dacă alte țări le au, ar fi puțin nedrept ca Iranul să nu aibă câteva. O rachetă balistică nu este același lucru ca una nucleară. Dacă Arabia Saudită și Qatar le au, într-o oarecare proporție, ar fi OK”.
Materialul radioactiv:
17 aprilie: „SUA vor obține tot praful nuclear. Știți ce e? Este aceas substanță albă, ca o pudră, creată de acele grozave bombardiere B2 într-o singură seară, acum 7 luni”.16 iunie: „Nu e nicio grabă. Avem camere din spațiu, știm tot ce se întâmplă acolo ca nimeni altcineva. Bombardierele B2 l-au lovit. Întregul munte s-a prăbușit peste el. Este o excavare foarte dificilă. Nimeni nu o poate face în afară de noi și, probabil, China. Nu ne grăbim, dar îl vom obține și când o vom face, îl vom distruge”.
Îmbogățirea uraniului
27 februarie:
„Ei vor să-l îmbogățească puțin. Nu trebuie să îmbogățești când ai atât de mult petrol. Eu zic: fără îmbogățire. Ei îl vor în scopuri civile.. Eu cred că este necivilizat”
14 iunie:
„Pot să îmbogățească doar pentru scopuri nonmilitare și nu pot să treacă peste o anumită cantitate”
Într-un interviu pentru The New York Times, Trump a afirmat că ar dori o suspendare a îmbogățirii uraniului de la Iran pentru o perioadă de 15-20 de ani.
Schimbarea regimului:
În data de 28 februarie:
„Preluați guvernarea. Este la îndemâna voastră. Aceasta va fi, probabil, singura voastră șansă pentru câteva generații” (mesaj către poporul iranian).
În data de 16 iunie:
„Vorbiți despre schimbarea regimului. Nu m-a interesat niciodată schimbarea regimului”
Blocarea activelor și scăderea sancțiunilor
27 mai:
„Nu, nu vorbim despre reducerea sancțiunilor sau să le dă bani. Fără reducerea sancțiunilor, fără bani, fără nimic”.
17 iunie:
Nou sistem de alianțe a fost introdus în regiune.
Abandonarea scopurilor maximaliste generează neliniște în Israel, având în vedere tensiunile existente între această națiune și aliații Iranului din regiune.
Într-un editorial din The Jerusalem Post, Duvi Honig ridică această întrebare:
„Cum a ajuns America de la cererile lui Trump de capitulare a Iranului la negocieri despre ce primește Iranul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz? Dacă America este în control total, de ce Iranul stabilește prețul? ”
El susține că evaluarea succesului SUA nu trebuie să se bazeze pe numărul de baze militare iraniene eliminate sau pe infrastructura distrusă, ci pe modul în care s-au îndeplinit scopurile inițiale ale campaniei militare.
El afirmă că diminuarea sancțiunilor împotriva Iranului în schimbul redeschiderii fluxului navigațional prin strâmtoarea Ormuz ar oferi Teheranului posibilitatea de a-și reconstrui economia și forțele armate, precum și de a relua furnizarea de sprijin material către Hezbollah sau Hamas.
„Lecția devină periculoasă: dacă reziști suficientă vreme, creezi suficientă presiune, încalci înțelegerile și faci costurile politice suficient de dureroasă, atunci Washingtonul va negocia din nou”, se mai spune în editorial.
Observația indică o schimbare a alianțelor regionale, în special prin consolidarea legăturilor dintre Arabia Saudită, Turcia și Pakistan. În viitor, această reconfigurare ar putea constitui un risc semnificativ pentru Israel.
Ținta supremă a Iranului
În același timp, Iranul nu mai se confruntă exclusiv pentru propria existență, ci aspiră la o învingere împotriva Statelor Unite, pe care autoritățile teologice îl denumesc „Marele Satan”. Newsweek îl prezintă pe Alireza Taghavinia, un expert în securitate iranian, care a declarat că Teheranul urmărește cinci scopuri pentru a asigura o victorie completă.
Primul pas ar fi îndepărtarea bazelor americane din apropierea frontierelor Iranului, un aspect menționat în mod explicit în memorandum de înțelegere semnat în iunie, devenit acum caduc odată cu reînceperea ostilităților.
Al doilea aspect subliniază obținerea de compensații din partea Statelor Unite.
„Iranul se consideră învingător în război pentru că a fost capabil să înfrângă America, să zădărnicească planurile lui Trump și să câștige controlul asupra strâmtorii Ormuz”
— declară Taghavinia, menționând în același timp că eventualele plăți ar putea fi realizate nu de către americani, ci de către țările arabe bogate din zonă.
Taghavinia afirmă că în Iran există un acord la nivel național privind al treilea scop, și anume menținerea controlului asupra Ormuzului și generarea de venituri din tranzitul navelor. În consecință, cele două scopuri finale ale Iranului sunt strâns interconectate: dreptul de a îmbogăți uraniu și eliminarea sancțiunilor impuse de Statele Unite.
Un alt expert iranian, Amir Hossein Vazirian, susține că o atitudine aspră față de United States este susținută de o succesiune îndelungată de lideri din Teheran, care consideră că pot aspira la o victorie evidentă ce ar conduce la o hegemonie iraniană în regiune.
„Principiul s-a schimbat. Spre deosebire de „ochi pentru ochi”, noua strategie iraniană se bazează pe principiul „un cap pentru un ochi”. Indiferent de credibilitatea sa probabilitatea sa, este un indiciu privind imaginea Iranului privind poziția sa de putere în acest război”
Vazirian a declarat.
COMENTARII / 0