Julian Negulesco, în vârstă de 80 de ani, s-a stabilit în Paris, în apropiere de Place Saint-Sulpice. Acum 57 de ani, el a părăsit România pentru Franța și a colaborat cu Jeanne Moreau, Jean-Paul Belmondo și Jean Reno. Din perspectiva sa, pe „firul ierbii”, el descrie situația din Franța, unde protestele elevilor au adus în stradă peste 250.000 de oameni.
Negulescu începe conversația
„Situația este provocată de partidul de extremă stângă a lui Jean-Luc Mélenchon în vederea a ceea ce va urma după alegerile prezidențiale din mai 2027. Dacă ei nu vor veni la putere, vor paraliza țara cu sindicate fie de adulți, fie de elevi. Foarte multe dintre lucrurile pe care le vedeți la televizor au izbucnit pe un motiv extrem de simplu, în banlieue, în periferii, la Creteil, din cauză că nu aveau profesori care să îi locuiască pe profesorii absenți. Și guvernul, ca de fiecare dată, a spus «da, da, da, da» ne vom ocupa. Și din 17 septembrie până acum nu s-a ocupat absolut deloc. Și a fost de ajuns de o scânteie. Membrii acestui partid a lui Mélenchon, La France Insoumise (LFI – Franța Nesupusă) au fost chiar în mijlocul manifestanților”, explică actorul, care a fugit din țară în 1969, la Festivalul Mondial al Teatrului de la Nancy, unde prezenta un spectacol inspirat de o piesă scrisă de Ion Coja „ciopârțit, însă, de cenzură, fără 4 actori care nu primiseră pașaport”.
Citește șiMarina franceză confiscă peste 8,6 tone de droguri pe vasul de pescuit
În Franța a rămas cu 13 franci în buzunar, cunoaște cinci cuvinte franceze, posedând doar hainele sale și o adresă unde i se acceptase cazare pentru doar 7 zile.
„La proteste am văzut elemente care vin de din afară, care nu au nimic de a face nici cu școala, nici cu universitatea, ci mai curând cu obiectivul de a provoca. Sparg stațiile de autobuz, ard pubele imense, în mijlocul străzile, fac un un soi de baricadă”, adaugă Negulesco.
Eu stau lângă un liceu profesional privat, care îi pregătește pe cei care vor să lucreze în Horeca. Cursurile continuă, e liniște, nu e nicio problemă. Azi dimineața mi-a dus prietena la aeroport, pe Fumi, are un convert în Italia. Și e străzi nu era absolut nimic
„În anumite puncte, da, se adună în fața unui liceu sau în tradiționale Place de la Nacion, Place de la Republique, unde se strâng în general pentru oamenii, sunt confruntări cu poliția sau brigăzile de intervenție. La Lens a fost un elev care a ridicat o grenadă lacrimogenă, a vrut să o arunce înapoi spre agenți, a explodat în mâna și nu mai are membrul. De fapt, poliția nu mai are voie să arunce cu nu cu grenade lacrimogene, se cheamă grenade de «désencerclement». Până acum sunt vreo 400 de polițiști din toată țara care au fost răniți, elevi și ei au fost răniți”, explică artistul.
Poți circula, mergi la magazin, mâine seară eu mă duc la teatru, nu-i nicio problemă, în bistrouri e tot atâta lume ca înainte, în restaurante idem, este ca și cum, ar fi un soi de răzmeriță în fața liceului Caragiale in Ploiești. Ploiești, locul unde m-a născut
„Se estimează pierderi de 50 de milioane de euro. Cine plătește? Contribuabilul, bineînțeles. Sunt unii care urlă, spunem, dar să îi pedepsească pe părinții, să plătească părinții. Nu se va face nimic. Franța este o țară care în momentul de față a fost adusă nu departe de sapa de lemn. Doar Macron a adăugat datorii țării încă… 1350 de milioane de miliarde. Ați înțeles bine, nu? Datoria țării a ajuns la 118 sau 120%. Deci orice ar produce o țară ca Franța, îi mai rămân 18 sau 20% care nu sunt acoperiți, chiar dacă ar da totul înapoi. Iar această revoltă a izbucnit mai ales în localități care au primit sumedenie de bani”, observă Negulesco.
Ce se întâmplă este un an pre-electoral, iar acțiunile de destabilizare vor fi numeroase, campania electorală va fi de o cruzime teribilă.
Actorul, care a apărut în
În Franța, Negulesco a colaborat cu trupe de actori, printre care Jeanne Moreau, Alida Vali, Geraldine Chaplin, Marie‑Christine Barrault, Klaus Kinski, Francisco Rabal, Bernard Giraudeau, Gerard Desarthe, Marie Dubois, Marc Porel și Jean Reno, și a avut ocazia să se întâlnească cu Cioran și Ionesco.
„Manifestații au loc mai ales la banlieue pariziană. Din când în când, câte un drapel și acel drapel este ori algerian, ori marocan, ori palestinian. N
„Aș putea să vă dau o sumedenie de exemple, dar nu are niciun rost. Două lucruri care îmi vin în minte, care s-au întâmplat în primele zile și s-au repetat, dând foc la diferite obiecte în mijlocul străzilor. La un moment dat vine un camion de pompieri. Ei bine, pompierii vin ca să salveze, să stingă focul, nu ca să-i atace. Ce s-a întâmplat? A fost atacat de liceeni și i-au dat foc. După asta ne plângem că nu sunt mijloace și ai un stat care a care e de o lașitate îngrozitoare. În seara asta, a venit ministrul educației și a spus, gata, scoatem din pălărie 3.000 de profesori înlocuitori. De unde? De unde, dintr-o dată? Poate profesori care sunt la pensie. De ce nu au făcut-o înainte?”, conchide Negulesco.
1971: Bof… Anatomie d’un livreur de Claude Faraldo;
În 1972, a fost publicată lucrarea Chère Louise de Philippe de Broca.
1973: În acea perioadă, un ofițer de poliție a fost descris ca fără relevanță.
În 1975, Robert Pouret a realizat filmul „La Soupe froide”.
1976: Frank Cassenti a realizat lucrarea intitulată L’Affiche rouge;
1976: În anul acesta, L’Arriviste de Samy Pavel a fost lansată.
În anul 1978, René Richon a publicat opera intitulată La Barricade du point du jour.
În 1987, a fost lansată cartea Le Jupon rouge de Geneviève Lefebvre.
1991 – a fost pus în circulație filmul L’Autre, realizat de Bernard Giraudeau.
2009 – Le Premier Cercle, autor Laurent Tuel;
2010: Le Voyage du directeur des ressources humaines.
COMENTARII / 0