De ce își mută țările europene rezervele de aur din America de Nord? Noua strategie a băncilor centrale

Banca centrală a Țărilor de Jos a confirmat în această săptămână că a transferat cantități de aur din rezervele sale din America de Nord. În...

Banca centrală a Țărilor de Jos a confirmat în această săptămână că a transferat cantități de aur din rezervele sale din America de Nord. În comunicatul său, instituția a subliniat că această mutare îi va permite să fie

„mai bine pregătită pentru crize grave”

. (BBC)

Citește șiEmmanuel Macron anunţă reţinerea unui petrolier suspectat că aparține flotei-fantomă a Rusiei

Banca a declarat că, din totalul de aproximativ 313 tone de aur deținute în SUA și Canada, 86 tone au fost mutate în Londra,

„având în vedere tensiunile geopolitice în creștere”

, pentru ca aurul să fie

„ușor accesibil pentru a fi utilizat într-o situație de criză”

.

Întrebările erau inevitabile. Ce motive au avut olandeni pentru această acțiune? Se pregăteau pentru un potențial șoc economic major pe orizont?

Se pare că nu, însă această mișcare a fost, fără îndoială, un răspuns la condițiile instabile și incertă ale lumei, la conflictele comerciale și militare, care obligă statele să adopte măsuri de precauție și să-și aducă aurul mai aproape de casă.

La începutul acestui an, Franța a anunțat că și-a retras rezervele de aur din SUA și le-a adus pe teritoriul național. Între timp, Bundesbank din Germania a transferat peste 216 de tone de aur din depozitele din străinătate – 111 tone din New York și 105 tone din Paris – pe parcursul câtorva ani, proces finalizat în 2016.

Această abordare a fost utilizată și în trecut, în incertitudine la nivel mondial.

„Unele bănci centrale europene și-au mutat o parte din rezervele de aur la New York în timpul Războiului Rece”, au declarat analiștii de cercetare Lina Thomas și Daan Struyven de la Goldman Sachs.

Joseph Cavatoni, strateg senior de piață la World Gold Council, a explicat pentru BBC că, deși războaiele și tensiunile comerciale

„au jucat un rol în unele dintre aceste decizii”

, acestea nu se aflau

„în fruntea listei”

factorilor care au determinat acțiunile.

Inflația, ratele dobânzilor și simpla realitate că aurul este păstrat într-un loc unde poate fi negociat rapid au avut, de asemenea, un rol semnificativ.

„Nu am impresia că se apropie un dezastru iminent”, a spus Cavatoni, „dar ceea ce cred este că oamenii sunt din ce în ce mai bine informați cu privire la modul de gestionare a activelor lor de rezervă, la creșterea acestora și, de fapt, gândesc mai eficient cu privire la modul de a valorifica la maximum aceste active.”

Care motive au condus la alegerea Londra?

De Nederlandsche Bank a anunțat că aurul, prelevat din SUA și Canada în perioada martie–august a acestui an, este acum depozitat în seifurile Băncii Angliei.

„Ne așteptăm să nu fie niciodată nevoie să le folosim, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și pregătirea”, a declarat guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen.

Londra a fost identificată ca cea mai potrivită opțiune datorită poziției sale dominante pe scena internațională, acționând ca un nucleu comercial de rang mondial. Pentru cei care doresc să achiziționeze sau să vândă aur rapid în perioade de criză, capitala britanică reprezintă destinația ideală, motiv pentru care Banca Angliei devine un punct de referință preferat pentru depozitare.

Banca reprezintă unul dintre cei mai importanți depozitori de aur la nivel mondial. În subteranul acestei instituții, cu 300 de ani de istorie, situată în inima Londrei, se găsesc în jur de 400.000 de lingouri, evaluându‑se la peste 200 miliarde de lire sterline.

Potrivit studiilor sectoriale efectuate de World Gold Council, Banca Angliei continuă să fie destinația preferată pentru depozitarea aurului, însă băncile centrale își extind tot mai mult gama de locații pentru stocarea metalului prețios.

Locul în care se păstrează aurul națiunii respective devine

„o preocupare din ce în ce mai importantă pentru administratorii rezervelor”

, afirmă Thomas și Struyven de

În ce fel se transferă aur între continente?

În era contemporană, există numeroase modalități de a transfera averea de la un loc la altul. Olandezii au vândut în jur de 59 de tone în New York și, ulterior, au achiziționat stocuri suplimentare în Londra, această cantitate nu a trebuit să fie transportată peste Atlantic.

Însă peste 27 de tone au fost „transferate fizic” din SUA și Canada către orașul olandez Zeist. O cantitate similară a fost trimisă, de asemenea, de la Zeist la Londra.

Firmele care oferă astfel de servicii păstrează confidențialitatea privind desfășurarea operațiunilor, însă fără îndoială se poate afirma că măsurile de securitate și planificarea sunt extinse, pentru a preveni un scenariu asemănător cu cel din filmul „The Italian Job” în realitate.

Cavatoni, reprezentant al World Gold Council, a explicat că modalitatea obișnuită de a muta stocurile de aur presupune vânzarea acestora într-un loc și achiziționarea lor în altul.

„Să spunem că vreau să-mi am aurul în New York, dar îl am în Londra. L-aș putea vinde în Londra și cumpăra în New York, în aceeași zi, la aceeași oră, realizând efectiv un transfer contabil fără a fi nevoie să-l supun vreunei alte schimbări logistice.”

Există doar câteva companii specializate în transportul transfrontalier al aurului; printre acestea se numără Brink’s Global Services, care a comunicat pentru BBC că a observat în ultima perioadă o

creștere a cererii

din partea unor instituții, printre care se găsesc băncile centrale.

Nader Antar, vicepreședinte executiv al Brink’s, a declarat că

„Incertitudinea geopolitică și economică sporită, alături de rolul tot mai important al aurului ca activ strategic de rezervă, par să contribuie la această tendință”

Băncile centrale achiziționează din ce în ce mai mult aur.

Motivul principal pentru care stocarea aurului devine un subiect deosebit de semnificativ pentru băncile centrale constă în creșterea continuă a achizițiilor lor de aur. Totuși, păstrarea acestei materii prețioase la nivel național presupune cheltuieli, au subliniat Thomas și Struyven de la Goldman Sachs.

„Depozitarea la nivel național necesită investiții în securitate fizică, infrastructură de audit și asigurări; costuri care pot fi disproporționate pentru băncile centrale mai mici”, au spus aceștia.

În ultimele patru ani, băncile centrale au adunat, în medie, 1.000 de tone de aur pe an, ceea ce reprezintă o creștere considerabilă față de media de 500 de tone observată în deceniul anterior, World Gold Council.

Acest fenomen a rămas prezent încă din criza financiară globală și se preconizează că va continua să se amplifice în anul viitor.

Aurul, la niveluri record din istorie

În ultimii ani, aurul a trăit o perioadă de excepție. Valoarea sa a escaladat rapid, stabilind noi recorduri, trecând pragul de 5.000 de dolari pe uncie în ianuarie.

Mai multe motive explică această apreciere a prețului, însă un factor esențial a fost recunoașterea acestui metal valoros ca activ de refugiu în care se alocă fonduri în perioade de incertitudine financiară și geopolitică, declanșate de conflicte comerciale și militare.

inflatie și ratele dobânzilor afectează, în același timp, atractivitatea aurului. Prin cauza rarității sale și a valorii atribuite de-a lungul mileniilor, aurul prezintă o rezistență moderată la creșterile de preț, motiv pentru care este perceput ca o opțiune de investiție solidă.

„În ultima jumătate de secol, prețurile aurului au crescut mult mai rapid decât Indicele Prețurilor de Consum (IPC) – cel mai atent monitorizat indicator al inflației”, potrivit băncii de investiții Charles Schwab.

Chiar dacă valoarea aurului a scăzut comparativ cu maximul istoric înregistrat la începutul acestui an, aceasta rămâne totuși la un nivel considerat înalt din punct de vedere istoric.

Conform experților de la Goldman, se estimează că valoarea va atinge 4.900 USD (3.624 GBP) pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, reprezentând o creștere de 300 USD față de luna august.

Potrivit lui Thomas și Struyven, cererea de aur din partea băncilor centrale constituie unul dintre factorii cheie care explică creșterea prețurilor.

COMENTARII / 0