La scurt timp după ce Statele Unite ale Americii și Israel au inițiat operațiuni militare împotriva Iranului, au apărut mai multe explicații publice privind rațiunile din spatele acestui atac. Printre acestea, două ipoteze au avut o atenție deosebită: pe de o parte, pericolul nuclear pe care Iranul îl ar fi reprezentat, fiind foarte aproape de a dezvolta o armă nucleară, și, pe de altă parte, susținerea protestelor antiguvernamentale și dorința de a schimba regimul teocratic condus de mullahii din Iran.
În perioada de conflict care a durat câteva săptămâni, Iranul fiind vizat de atacuri și răspunsurile Teheranului la operațiunile conjugate americano-israeliene, se pare că obiectivul principal al acțiunii militare, după cum reiese din declarațiile lui Trump și ale colaboratorilor săi, s-a cristalizat în jurul înlăturării regimului de la putere.
Într-o conferință de presă recentă, Donald Trump a sugerat posibilitatea de a eradica complet ceea ce a mai rămas din „statul terorist iranian”, lăsând altor națiuni NATO sarcina de a gestiona situația din Strâmtoarea Ormuz.
Citește șiSUA aprobă derogare pentru zboruri Iran-Najaf: ce înseamnă conexiunea?
Nu a oferit detalii suplimentare.
Schimbarea conducerii din Iran pare a fi un obiectiv dificil de realizat pentru guvernul SUA, care dorea să înlocuiască actuala conducere cu una mai apropiată de interesele americane și israeliene. Prin a reproduce scenariul schimbării de regim din Irak, care a avut un cost de miliarde de dolari și a curmat sute de mii de vieți, Donald Trump a inițiat o operațiune care încă pare a fi departe de a fi definitivată.
Potrivit Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, mai multe rațiuni stau la baza faptului că războiul declanșat de Trump nu se desfășoară conform scenariului preconceput, de la greșeli de ordin logic comise de administrația Washington și până la caracteristici specifice Iranului, care nu au fost luate în considerare de către aceasta, a declarat el într-o discuție acordată Ziare.com.
Potrivit unui analist politic, schimbarea regimului din Iran este posibilă, însă capacitățile militare disponibile în prezent sunt extrem de limitate. A fost anunțată formarea unei armate de eliberare, însă există o distanță considerabilă între o astfel de declarație și acțiunile concrete care ar putea să submineze stabilitatea regimului, a declarat acesta într-un interviu acordat Ziare.com.
Potrivit profesorului Pîrvulescu, abordarea adoptată de administrația din Washington se bazează pe o perspectivă excesiv de simplă, autoritățile considerând că regimul are o structură ierarhică și că eliminarea liderilor va duce la prăbușirea sa.
Potrivit analistului politic, dezorganizarea militară nu s-a materializat până în prezent, chiar dacă conducerea politico-religioasă și creierul serviciului de securitate au fost eliminate. Cu toate acestea, regimul persistă datorită ipotezelor avute în vedere și structurii sale bine organizate. O dificultate majoră o reprezintă rădăcina socială care nu poate fi negată, adaugă expertul.
Potrivit decanului Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, așteptările privind o transformare, fie ea și de natură politică, nu neapărat democratică, pot fi extrem de periculoase.
În cele din urmă, ne aflăm într-o situație similară cu războiul din Irak din 2003. Cu alte cuvinte, se discută despre o amenințare nucleară care nu pare să existe. Toate acestea se bazează pe afirmații care au fost făcute mai mult în scopul negocierii și obținerii unor concesii de la americanii, dar care trebuie să fie susținute și de informațiile furnizate de serviciile de informații. Însă aici, situația este destul de complexă, după cum afirmă un expert în științe politice.
„Până la urmă, suntem într-o situație apropiată războiului din Irak, din 2003. Altfel spus, se vorbește de un pericol nuclear inexistent. Totul pleacă de la declarații, dar întotdeauna aceste declarații care țineau mai degrabă de condițiile de negociere, de încercare de a obține cât mai multe compromisuri din partea americanilor, trebuie coroborate cu informațiile care vin din partea serviciului de informații. Ori aici situația este cea puțin complicată”
Potrivit spuselor lui Cristian Pîrvulescu, prăbușirea unui regim politic are loc atunci când își pierde sprijinul popular. Iranul este un exemplu în care nu există suficiente indicii care să demonstreze că fundamentul revoluției islamice a încetat să mai fie credibil în rândul populației. Încrederea este un factor crucial în acest context.
Se vehiculează adesea ideea că regimul iranian ar putea fi ușor răsturnat, însă Consiliul Gardienilor Revoluției joacă un rol esențial în societatea iraniană, fiind o entitate paralelă ce a dezvoltat rețele clientelare puternice. Acestea din urmă sunt profund înrădăcinate într-o țară unde clientelismul reprezintă o tradiție în organizarea politică. Oricine face parte din aceste rețele nu este dispus să părăsească sistemul, în lipsa unei alternative viabile. Li se promite, în schimb, un dezastru. Prin urmare, este nevoie de o reevaluare a ideii de schimbare a regimului pentru a se evita această iluzie periculoasă.
Schimbarea regimului politic din Iran reprezintă o iluzie, deoarece experiența din Irak a arătat că intervenția terestră a fost factorul decisiv, însă o astfel de strategie în Iran depășește cu mult capacitățile administrației Trump.
În plus, faptul că ne aflăm în fața unui eșec militar și strategic, presiunea pusă asupra aliaților pentru a-l sprijini, ne dovedesc cât se poate de clar că n-au luat în calcul capacitatea regimului de a crea tensiuni internaționale.
Această concluzie subliniază limitele unei abordări similare în contextul iranian.
În timp ce guvernul Israelului se bucură de susținerea populației și a partidelor politice în acest conflict, situația este diferită în SUA, unde războiul nu beneficiază de sprijin popular, iar în cadrul mișcării MAGA, susținerea nu este unanimă.
Potrivit expertului universitar, Iranul are capacitatea de a se reconstitui în timp, chiar dacă puterea rămâne în țară. În prezent, nu se poate vorbi despre o evoluție similară cu cea din Venezuela, unde o tranziție către un regim mai liberal ar fi posibilă. Regimul militar nu este o opțiune viabilă în Iran. Situația este mult mai complexă decât atât. Vorbim despre un regim fanatic și teocratic, dar este esențial să nu uităm că a fost instaurat cu sprijinul unei mari părți a populației. De altfel, baza de susținere a șahului era destul de restrânsă și, în mare parte, nu erau democrați. Profesorul universitar subliniază:
Știți că în Iran un regim militar nu este posibil. Deci nu există alternativa asta. Situația este mult mai complicată. Vorbim despre un regim fanatic și teocratic, dar uităm că acest regim a fost instaurat cu sprijinul unei largi părți a populației. Sprijinitorii șahului erau foarte puțini și, oricum, nu toți sprijinitorii șahului erau democrați
Potrivit spuselor lui Cristian Pîrvulescu, un cunoscut politolog, sistemul democratic liberal se dovedește a fi incompatibil cu realitățile politice din țările cu populație majoritar musulmana; drept urmare, sunt vehiculate alternative ale acestui sistem, menite să fie mai ușor de aplicat în astfel de contexte politice în care liberalismul clasic nu pare a fi o soluție viabilă.
COMENTARII / 0