În perioada de început a anilor 2000, probabilitatea de a fi victima unei agresiuni în Scoția era de trei ori superioară celei înregistrate în SUA.
De atunci, tratamentul aplicat de autoritățile scoțiene infracțiunilor violente s-a schimbat, acestea fiind abordate acum ca o problemă de sănătate publică.
Ca rezultat, numărul incidentelor violente a înregistrat o scădere semnificativă, potrivit BBC.
În prezent, Scoția figurează printre cele mai sigure locații la nivel global.
La data de 24 octombrie 2008, un număr de 85 de indivizi afiliați unor grupuri rivale au participat la o procedură judiciară în cel de-al doilea oraș ca mărime din Scoția, Glasgow.
În cadrul ședinței, nu au fost prezenți membri ai juriului, martori sau inculpați, ci doar judecătorul și o serie de persoane care au ținut discursuri.
13 ani este vârsta la care un băiat a devenit victimă a unui brutal atac cu maceta, iar mama sa a avut parte de un șoc cumplit văzându-l în starea în care era după incident.
Un baschetbalist din America a fost martorul unui eveniment tragic în care un frate al său a căzut victimă unui schimb de focuri.
Uneori, doctori și chirurgi au fost nevoiți să trateze răni îngrozitoare și să corecteze desfigurări permanente la pacienții care au avut de suferit în urma acestor incidente.
Glasgow a cunoscut o perioadă de creștere a violenței care a durat decenii întregi în cartierul său estic. Acolo, găști rivale se luptau continuu, fapt ce a generat o criminalitate organizată masivă, asociată cu traficul de droguri și arme. Frecvent, se înregistrau înjunghieriri zilnice.
Evenimentul neobișnuit din 2008 a fost organizat de către Unitatea Scoțiană de Reducere a Violenței (SVRU) din cadrul poliției, care ulterior s-a transformat într-o inițiativă la nivel național un an mai târziu.
Schimbarea a început cu un număr de telefon special pus la dispoziție pentru membrii acelor grupări care au luat parte la program, număr la care puteau să sune în cazul în care doreau să părăsească această spirală a violenței. Ulterior, în cadrul altor 10 întâlniri asemănătoare, 473 de tineri au participat, iar aproape 400 dintre aceștia au optat să utilizeze numărul respectiv pentru a obține sprijin.
În anul 2005, Organizația Națiunilor Unite a emis o declarație conform căreia Scoția era considerată cea mai violentă țară dintre cele dezvoltate la nivel global.
Glasgow a cunoscut un vârf al ratei infracționale în perioada 2003-2005, fiind considerat atunci cel mai afectat oraș din Europa sub acest aspect. În același timp, Organizația Națiunilor Unite a emis o declarație prin care Scoția era catalogată drept statul cu cea mai mare rată a violenței din rândul țărilor dezvoltate. În acea perioadă, presa scrisă din Scoția era dominată de reportaje despre crime îngrozitoare și confruntări violente între grupuri rivale.
Scăderea dramatică a ratei omuciderilor a avut loc în Glasgow și în întreaga Scoție într-un interval de 10 ani, cu o reducere de 56% în primul oraș și de 38% la nivel național.
În perioada cuprinsă între anii 2006 și 2015, numărul infracțiunilor violente a înregistrat o scădere considerabilă, de aproape o treime, la nivel de țară.
În Scoția, ultimii 20 de ani au înregistrat cel mai scăzut număr de crime comise până în prezent. Declinul fenomenului infracțional se reflectă și în scăderea numărului de agresiuni grave și tentative de crimă, care au cunoscut o reducere similară.
În prezent, Scoția se situează în jurul locului de mijloc într-un clasament european care evaluează numărul de crime comise, înregistrând rate de criminalitate mai mici în comparație cu Anglia și Țara Galilor, precum și cu alte națiuni europene precum Suedia și Franța.
Transformarea radicală a unei națiuni care a înregistrat un nivel ridicat de violență în trecut, dominată de bandele infracționale și crimele, ridică întrebarea: care a fost catalizatorul acestei schimbări profunde?
Schimbarea de paradigmă a avut loc în Scoția, unde abordarea violenței a fost reconsiderată, nemaifiind considerată doar o chestiune de justiție penală, ci și o problemă de sănătate publică.
Abordarea inovatoare a forțelor de ordine din Scoția a constat în tratarea violenței ca o afcțiune medicală, mai degrabă decât ca un act infracțional. Această perspectivă a condus la implementarea unor strategii proactive de prevenire și intervenție.
Nu s-a mai insistat doar pe pedepsirea infractorilor
, ci s-a încercat să se înțeleagă și să se trateze cauzele de bază ale violenței. Această schimbare de paradigmă a avut drept rezultat îmbunătățirea semnificativă a siguranței publice. Rezultatele acestui plan au fost remarcabile și au transformat Scoția într-unul dintre cele mai sigure locuri din lume.
Potrivit unei analize detaliate, s-a observat că majoritatea crimelor cu victime umane au avut loc fără vreun motiv aparent.
„Când ne-am uitat la date, am realizat că cele mai multe omucideri erau aproape întâmplătoare”
,
a declarat Will Linden, director adjunct al SVRU.
Aceste incidente nu aveau o planificare prealabilă și nici nu erau legate de activități ale crimei organizate, potrivit spuselor lui Linden.
Linden a descris situații în care conflictele dintre două persoane se încheiau cu unul dintre ele fiind înjungheat cu un cuțit.
„Nu erau planificate dinainte sau asociate cu crima organizată. Era vorba, de obicei, de doi oameni implicați într-o luptă în timpul căreia unul din ei scotea un cuțit și îl înjunghia pe celălalt”
, a adăugat Linden.
De la înființare, SVRU a abordat fenomenul violenței dintr-o perspectivă medicală, considerându-l o afcțiune socială mai degrabă decât un act infracțional. În loc de a se limita la reacții post facto, organizația a optat pentru o strategie centrată pe prevenție și intervenție timpurie, vizând cauzele și mecanismele care conduc la astfel de acte.
Strategia de prevenire a violenței a fost asemănată de Karyn McCluskey, cofondatoare și fostă directoare a SVRU, cu metoda de combatere a rujeolei: persoanelor afectate li se administrează tratament, categoriile cele mai expuse sunt protejate prin vaccinare și se iau verificări pentru a stopa extinderea fenomenului în societatea în ansamblu.
Succesul înregistrat în perioada următoare a fost profund legat de implementarea acestei strategii. Procesul a debutat cu colectarea de probe menite să definească și să clarifice natura problemei, pentru a trece ulterior la analiza factorilor de risc și a celor care contribuie la protecția populației.
Zonele cu probleme din Scoția, unde 1% din populație rezidă, sunt afectate de aproape două treimi din totalul incidentelor violente înregistrate în țară. În aceste regiuni, bărbații tineri sunt cei mai expuși, fiind caracterizați de obicei prin șomaj, sărăcie și mediul familial destabilizat.
Protecția împotriva violenței poate fi atribuită, în parte, unor factori precum continuarea educației și o conexiune pozitivă cu părinții.
Un plan de acțiune conceput în SUA, dar adaptat la realitățile locale scoțiene, a fost implementat cu succes în regiune. Scoția a înregistrat o scădere semnificativă a ratei criminalității, transformându-se într-unul dintre cele mai sigure locuri din lume. Această schimbare pozitivă a fost rezultatul direct al strategiei respective, care a fost ajustată pentru a se potrivi mediului scoțian. Rezultatele au fost remarcabile, confirmând eficiența abordării.
În cadrul eforturilor de prevenire a violenței, au fost lansate 2008 la tribunalul din Glasgow inițiative care au implicat crearea unor grupuri de suport specializate, implementarea de programe educaționale și stabilirea de parteneriate strategice cu asistenți sociali, medici și profesori.
Au fost întreprinse acțiuni menite să acorde sprijin și să prevină recidiva, printre care și colaborarea strânsă cu diverse instituții și profesioniști din domeniul sănătății și educației.
Rezultatele pozitive obținute prin aceste metode eficiente conduc la implementarea și extinderea lor în zonele în care se înregistrează succes, după care procesul începe din nou.
Strategia de combatere a violenței a fost alimentată de concepte preluate din diverse țări. Abordarea violenței ca o problemă de sănătate publică a luat naștere în SUA în deceniul al șaptelea, ulterior fiind adoptată de Organizația Mondială a Sănătății care, în 1996, a calificat-o drept o problemă majoră de sănătate publică la nivel global.
Abordarea scoțiană a fost una de succes, după cum afirmă Linden.
„Am devenit foarte buni la implementarea altor idei în contextul specific al Scoției”
,
a adăugat el.
În opinia sa, nu este posibilă exportarea directă a unor soluții de succes din Chicago sau Finlanda pentru a fi aplicate în Glasgow,
după cum nici soluțiile eficiente în Glasgow nu pot fi impuse fără modificări în Edinburgh.
„Trebuie să înțelegi amploarea și natura problemei tale ca să găsești soluția care funcționează”
.
2019 a marcat începutul unei noi etape în combaterea violenței în Marea Britanie, odată cu crearea a încă 20 de unități specializate în reducerea violenței, parte a forțelor de ordine și sprijinite de SVRU. Printre noile unități se numără și cea din Londra, oraș care a înregistrat aproape o treime din totalitatea atacurilor cu cuțitul consemnate în Anglia și Țara Galilor.
Rezultatele inițiale au indicat o scădere a numărului de incidente legate de cele mai grave forme de violență în regiunile în care VRU este activă.
COMENTARII / 0