Descoperire după 40 de ani: fosilă uitată, primul os de dinozaur din Antarctica

Un exemplar fosilizat găsit în 1985 și lăsat în umbră timp de patruzeci de ani într-un compartiment al colecției geologice deținută de British Antarctic Survey a fost recent recunoscut a fi primul os de dinozaur descoperit pe Antarctica. Cercetătorii de paleontologie au stabilit, nu de mult, că acest fossíl reprezintă o parte a vertebrelor din regiunea caudală a unui Titanosaur, un dinozaur ierbivor care aparține grupului celor mai mari ființe terestre care au existat vreodată și care a locuit acest continent în urmă cu aproximativ 82 milioane de ani, după cum relatează BBC.

Descoperirea a avut loc în 1985, însă cercetătorii care au dat peste el nu au putut să-i determine cu exactitate natura, drept urmare a fost arhivat în cadrul colecției geologice a British Antarctic Survey din Cambridge.

Rezultatele analizei efectuate de paleontologi au arătat că fosila respectivă reprezintă o vertebră din regiunea caudală a unui exemplar de Titanosaur, o categorie de dinozauri care înglobează cele mai mari reptile care au existat vreodată pe Pământ.

Citește șiSUA au retras 12 bombardiere B-1 din Marea Britanie, de teama unui atac iranian inspirat de Ucraina. Ce ar fi planuit Teheranul

Noi descoperiri aruncă lumină asupra stilului de viață al acestor creaturi uriașe într-o parte a globului Antarctica, unde rămășițele fosilizate sunt extrem de rare.

Recent, Mark Evans, cel care are în grijă colecțiile de la British Antarctic Survey, a dat peste această fosilă, cercetând printre numeroasele specimene recuperate de-a lungul deceniilor din expedițiile organizate în Antarctica, care numără mii la număr.

Într-o căutare întâmplătoare, a dat peste un obiect necunoscut și a remarcat:

„Abia când începi să te întrebi «ce este în acest sertar?» dai peste ceva și îți spui: «Asta pare interesant»”

.
El a relatat această experiență fără nume.

Un exemplar fosil a fost inițial strâns de pe insula James Ross, după care informația despre găsirea lui a fost înregistrată cu grijă de către geologul Mike Thomson într-un jurnal de observații de teren.

În apropierea unei ilustrații reduse și detaliate a fosilei, care poartă data de 9 decembrie 1985, a fost consemnat un comentariu:

„vertebră de reptilă mare”

,
fiind menționat totodată că aceasta prezenta o lățime de aproximativ 10 centimetri.

Descoperirea a avut loc cu mult timp în urmă, însă abia acum a fost corect identificată.
Evans a declarat că echipa inițială care a găsit fosila a considerat probabil că aceasta aparține unui reptil marin.
Ulterior, el a observat că vertebra prezintă caracteristici mai asemănătoare cu cele ale unui dinozaur.
Acest detaliu a devenit și mai semnificativ datorită perioadei în care a fost făcută descoperirea, care a transformat-o în prima fosilă de dinozaur găsită vreodată pe continent.

În scopul confirmării, Evans a contactat Paul Barrett de la Natural History Museum.

„Deși nu pare mare lucru la prima vedere, are o formă foarte distinctivă”

, a explicat Barrett.

Vertebrele prezintă o caracteristică unică, și anume o structură osoasă cu o depresiune la un extremitate și o proeminență rotunjită la cealaltă, care împreună formează o articulație de tip „bilă și cupă”. Aceste elemente sunt specifice vertebrelor care se succed de la cap până la coadă, permițând o anumită flexibilitate și mobilitate.

Paul Barrett a declarat că, în momentul în care a zărit fosila, a avut certitudinea cu privire la natura descoperirii. Caracteristicile distinctive ale speciei de titanozaur au devenit imediat evidente.

„Această combinație de trăsături este complet unică pentru acest tip de dinozauri.”

El a adăugat:

„În clipa în care am văzut-o, am știut cu ce avem de-a face. Era clar că este un titanozaur”

.

La nivel global, au fost descoperite până în prezent peste 100 de specii de titanozauri.

Dimensiunile acestor creaturi erau impresionante, având patru membre și fiind caracterizate printr-un gât extrem de lung și o coadă masivă care îi ajuta să mențină echilibrul.
35 de metri era lungimea maximă pe care o atingeau cei mai mari dintre acești giiganți, a căror greutate era de aproximativ 60 de tone.

Dimensiunile unei vertebre au fost folosite de cercetători pentru a face o estimare cu privire la mărimea acestui titanozaur găsit în Antarctica.
Lungimea sa a fost 7 metri, potrivit calculelor bazate pe această vertebră.

Barrett a oferit o perspectivă interesantă, sugerând că acest specimen ar fi putut fi fie un individ tânăr, fie un adult de dimensiuni reduse care sfida tendința generală de mărime a grupului său.

Un interval de timp de 82 de milioane de ani în urmă a fost când acest dinozaur a existat, perioadă în care Antarctica prezenta un contrast puternic față de mediul său actual predominant înghețat. În acea perioadă, păduri foarte dezvoltate acopereau continentul, asigurând astfel o abundență de hrană pentru aceste ființe uriașe care se hrăneau cu plante.

Antarctica are acum o piesă extrem de valoroasă în cronologia descoperirilor sale, datorită unei fosile care a stat ascunsă vreme de 40 de ani într-un sertar și care a devenit un element cheie în înțelegerea trecutului îndepărtat al regiunii.

În ciuda descoperirilor ulterioare de fosile de dinozauri în această zonă îndepărtată, cantitatea acestora este extrem de mică. Numărul de fosile găsite rămâne foarte scăzut.

Antarctica rămâne o zonă extrem de provocatoare pentru cercetătorii de fosile, întrucât gheața acoperă o mare parte din rocile care conțin urmele preistorice de sub suprafață.

Barrett a declarat: În prezent, considerăm această regiune aproape nelocuibilă, însă ea a fost cândva un mediu complet locuibil și plin de viață.

fără rezultat relevant și a reformulat astfel Barrett ca sursă și cuvintele cheie:

„Această descoperire arată că o zonă pe care astăzi o considerăm aproape nelocuibilă a fost, cândva, perfect locuibilă și plină de viață”

,
a afirmat Barrett.

nu, ci direct și cu reformulare adecvată ca cerință:

Barrett a menționat că descoperirea respectivă demonstrează că respectiva zonă, actualmente considerată aproape nelocuibilă, a fost în trecut complet locuibilă și abundentă în viață.

Studiul acestui specimen fosilizat oferă o perspectivă mai clară asupra modului în care aceste creaturi se adaptau în cadrul ecosistemelor de la extremitatea planetei, acum circa 80 de milioane de ani.
„Ne ajută să înțelegem mai bine cum se integrau aceste animale în ecosistemele care existau la capătul lumii, acum aproximativ 80 de milioane de ani.”