grupuri de bacterii deosebit de variate au fost identificate în lichidul toxic provenit din două
În tumultul confruntărilor maritime din Oceanul Pacific, multe vapoare de luptă au fost scufundate. Fundul oceanelor a devenit locul epavei lor din oțel, unde, sub liniște și întuneric, s-au corodat treptat și s-au acoperit de corali.
Pe măsură ce se formau fisuri în structurile navelor, rezervoarele de combustibil au început să elibereze lichidul în mediul înconjurător.
Citește șiKim Jong Un traversează granița cu China pe podul deschis de 12 ani; întâlnire înaltă la Dandong
În mod normal, aceste reziduuri toxice ar părea un mediu ostil vieții marine. Oamenii de știință au descoperit însă un fenomen neașteptat.
Echipa de cercetare, care a analizat combustibil extras din două epave japoneze scufundate în Micronezia, a descoperit o comunitate de bacterii deosebit de variată. Printre aceste specii se regăsesc microorganisme din familii recunoscute pentru abilitatea lor de a metaboliza hidrocarburile, substanțe care transformă produsele petroliere în pericole majore pentru mediu.
Această descoperire ar putea deschide o nouă abordare pentru a combate o sursă de poluare ascunsă sub apele de opt decenii.
„În ciuda toxicității acestor hidrocarburi pentru ecosistemele marine și sănătatea publică, atât păcura, cât și zona de contact dintre apa de mare și combustibil au găzduit o comunitate bacteriană diversă”, scriu cercetătorii într-un studiu coordonat de microbiologa Awei Bainivalu, de la Universitatea Pacificului de Sud din Fiji.
„Prezența unor grupuri taxonomice cunoscute pentru asocierea cu hidrocarburile evidențiază o comunitate a cărei structură este modelată de expunerea îndelungată la acestea.”
În adâncurile Oceanului Pacific se găsesc numeroase vestigii ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Dintre corăbiile scufundate, se numără aproximativ 330 de petroliere și de transport de combustibil, care se deteriorează și eliberează material toxic în apele înconjurătoare.
Laguna Chuuk din Micronezia se numără printre zonele din Oceanul Pacific cu cea mai ridicată densitate de epave.
Atolul Truk era cunoscut sub acest nume și constituia principalul complex naval al Japoniei în teatrele de operațiuni din Pacificul de Sud în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1944, raidurile aeriene ale Statelor Unite, desfășurate în cadrul Operațiunii Hailstone, au distrus complet baza, lăsând zeci de epave împrăștiate în laguna locală.
Aici se găsesc în jur de 200.000 de tone de resturi ale navelor scufundate, iar se știe că, de ani de zile, se eliberează substanțe petroliere, deteriorând atât resursele piscicole, cât și ecosistemele marine.
Aceste hidrocarburile petroliere generează, printre alte tipuri, „bile de gudron” – aglomerări care pot să provoace daune semnificative ecosistemelor fragile.
Bainivalu și partenerii săi au dorit să investigheze conținutul combustibilului vechi, păstrat de zeci de ani, din laguna Chuuk. Scopul lor a fost să identifice atât substanțele toxice prezente, cât și microorganismele care ar putea să le degradeze.
Researchers directed their attention to two Japanese vessels resting at the lagoon’s seabed: the tanker Shinkoku Maru and the former passenger‑cargo ship Kiyosumi Maru, converted for military use.
Din ambele nave se scurge combustibil în lagună, însă tipurile de combustibil diferă ușor: Shinkoku Maru eliberează o păcură de tip mediu, în timp ce Kiyosumi Maru produce o păcură mai grea.
Produsele petroliere menționate prezintă compoziții variat de hidrocarburi, vâscozități și alte caracteristici care pot afecta speciile de bacterii capabile să supraviețuiască în ele.
Chiar dacă substanțele petroliere eliberate în mare pot să se răspândească, o porțiune din combustibilul stocat pe aceste nave a rămas în rezervoare pentru decenii. În timp ce oțelul se degradează încet, se formează noi fisuri prin care carburantul se eliberează, convertind astfel epavele în surse de poluare de lungă durată.
Echipa de cercetare a colectat mostre din fiecare dintre cele două epave, iar de asemenea din zona în care combustibilul întâlnește apa oceanului la Shinkoku Maru.
În continuare, probele au fost mutate la laborator pentru a fi supuse analizei.
Echipa a investigat două puncte cheie: compoziția chimică a combustibilului și comunitățile bacteriene care s-au instalat în acesta.
Din perspectiva chimică, concluziile au fost în mare parte în concordanță cu așteptările. Fiecare categorie de combustibil era alcătuită dintr-un amestec sofisticat de hidrocarburi petroliere, incluzând substanțe recunoscute pentru toxicity asupra vieții marine.
În Shinkoku Maru, combustibilul de tip mai ușor conținea proporții mai ridicate de compuși aromatici volatili, în timp ce în Kiyosumi Maru, combustibilul de tip mai greu se distinge prin conținutul său semnificativ de hidrocarburi cu durată de viață mai lungă în mediul marin.
Comunitățile bacteriene au demonstrat că sunt surprinzătoare.
Prin analizarea secvențelor genetice, oamenii de știință au descoperit în totalul materialelor prelevate bacterii din 42 ramuri, 107 categorii, 249 de ordine, 432 de familii și 1.047 de genera, plus 1.505 de clasificări la nivel de specie. Proteobacteriile se evidențiau ca fiind predominantă.
Printre bacteriile descoperite se regăsiseră reprezentanți ai genurilor Ralstonia, Sphingomonas și Corynebacterium. Acestea conțin specii recunoscute pentru abilitatea de a decompune hidrocarburile petroliere și de a le transforma în surse de carbon și energie.
Această abilitate constituie fundamentul unei metode de curățare a mediului, denumită bioremediere, în care microorganismele sunt utilizate pentru a îndepărta contaminanții din ecosistem.
Cercetătorii au constatat exclusiv existența acestor bacterii. Ei nu au confirmat dacă organismele microbiene degradau cu adevărat hidrocarburile.
Se constată, totuși, un semn că caracteristicile combustibilului influențează comunitatea de microorganisme care trăiește în el.
În cazul navei Shinkoku Maru, comunitatea microbiană prelevată la interfața dintre combustibil și apă prezenta o compoziție distinctă față de cea identificată în combustibilul propriu-zis.
Această concluzie indică faptul că anumite microorganisme se dezvoltă în aceste condiții variate datorită unor factori particulare. Însă, studiile viitoare trebuie să determine dacă capacitatea de a descompune hidrocarburile aparține factorilor care explică aceste diferențe.
În cazul în care această ipoteză se dovedește corectă, descoperirea ar putea indica o modalitate de a combate poluarea rămasă din urma războiului, susțin cercetătorii.
„Rezultatele susțin ideea că păcura din epavele celui de-Al Doilea Război Mondial reprezintă rezervoare naturale de bacterii capabile să descompună hidrocarburile, oferind o bază de referință pentru cercetările viitoare privind aplicațiile bioremedierii în regiunea Pacificului”, scriu autorii.
COMENTARII / 0