La o distanță de 560 de ani-lumină de planeta noastră, o lume extremă ridică întrebări cu privire la anumite teorii bine stabilite în domeniul astronomiei contemporane.
Planeta TOI-561 b, detectată pentru prima dată în 2021 de către TESS, telescopul spațial al NASA, a generat surprindere în rândul cercetătorilor științifici.
Un termen deosebit de sugestiv a fost ales de cercetători pentru a descrie această lume: „o bilă de lavă umedă”, care surprinde natura sa paradoxală. Această lume extraordinară este caracterizată printr-o suprafață acoperită de oceane de rocă topită, dar, spre surprinderea tuturor, aceasta reuşeşte să menţină o atmosferă densă.
Citește șiKaliningradul, un potențial focar de tensiune Rusia - NATO. Ce ar putea duce la o confruntare militară directă
Planeta TOI-561 b, denumită super-Pământ, prezintă caracteristicile unei entități stâncoase gigantice, fiind considerabil mai voluminosă decât Terra.
Suprafața acestui corp ceresc prezintă temperaturi de aproximativ 1.800 de grade Celsius, condiții în care rocile rămân într-o stare lichidă datorită căldurii intense. Aceste temperaturi extreme sunt suficiente pentru a menține rocile într-o stare de fluiditate.
Condițiile extreme, considerate în mod tradițional de oamenii de știință, ar trebui să împiedice stabilitatea unei atmosfere; cu toate acestea, cercetătorii au descoperit un exemplu contrar. Ipotezele inițiale sugerau că mediul ostil ar face existența unei atmosfere imposibilă.
Recentelor observații le datorăm o concluzie care se opune ipotezei inițiale.
Observațiile realizate cu ajutorul Telescopului James Webb au dezvăluit o atmosferă considerabil de densă, alcătuită din vapori de apă, oxigen și dioxid de carbon.
„Am fi crezut, pe baza cunoștințelor noastre actuale, că o planetă atât de mică și fierbinte nu ar putea să-și mențină atmosfera mult timp. Cu toate acestea, observațiile arată contrariul”
– a explicat Nicole Wallak.
Există un echilibru delicat între o suprafață extrem de fierbinte și o atmosferă surprinzător de stabilă. Această interacțiune unică a dus la formarea unei „bile de lavă umedă” cu o atmosferă care ar putea susține viața.
Un echilibru dinamic se menține între oceanul de magmă și gazele atmosferice, spun cercetătorii.
În urma unui proces continuu, atmosfera unei planete este menținută stabilă prin reabsorbția gazelor de către lavă, după ce acestea sunt eliberate din interiorul său.
Durata unui an pe acest corp ceresc este de sub 11 ore. Este o perioadă extrem de scurtă.
În jurul stelei sale, această planetă urmează o traiectorie extrem de apropiată, la un sfert distanță fiind singurul termen de comparație cu relația dintre Mercur și Soare.
În consecință, perioada de rotație a TOI-561 b este extrem de scurtă, fiind de sub 11 ore pentru a completa un an.
Un fenomen remarcabil rezultă din această apropiere: datorită blocării gravitaționale, o jumătate a planetei este continuu luminată de stea, pe când cealaltă rămâne în întuneric.
În ciuda așteptărilor, căldura este disipată în atmosferă cu o eficiență suficient de mare pentru a preveni înghețarea completă a emisferei întunecate.
La o distanță de aproximativ 560 de ani-lumină de planeta noastră, TOI-561 b gravitează în jurul unei stele care a atins o vârstă înaintată de 10 miliarde de ani, adică aproximativ dublul vechimii Soarelui nostru.
Formarea sa într-un stadiu incipient al evoluției universului este sugerată de această trăsătură.
Studiul acestui Super-Pământ aduce lumină asupra procesului de formare a planetelor stâncoase primordiale, însemnând un avans major în înțelegerea evoluției lor. Noile descoperiri trezesc curiozitatea cercetătorilor cu privire la dezvoltarea sistemelor planetare și ridică întrebări esențiale despre originea lor.
Teoriile actuale despre atmosferele planetare și despre limitele la care pot supraviețui cercetătorii sunt supuse unei reevaluări în urma descoperirii acestei lumi extreme. Regândirea acestor teorii devine imperativă pentru comunitatea științifică.
Exoplaneta TOI-561 b reprezintă o dovadă evidentă că universul este mai puțin înțeles decât sugerează modelele curente, oferind un exemplu concret al complexității și surprizelor sale.
COMENTARII / 0