Descoperire spectaculoasă a galaxiei noastre cu Hubble și Gaia

Calea Lactee a absorbit o galaxie mai mică în urmă cu 12 miliarde de ani, potrivit unei noi investigații menționate de Reuters.

Calea Lactee, o galaxie mare, de formă spirală, care adăpostește sute de miliarde de stele, inclusiv Soarele nostru, a parcurs un drum lung și complicat pentru a ajunge la dimensiunile actuale, arată o nouă cercetare care documentează un eveniment de referință din primele etape ale istoriei sale.

Cercetătorii care au monitorizat grupuri stelare concentrate în zona centrală a Căii Lactee au găsit indici că galaxia noastră a absorbit o galaxie mai mică cu aproximativ 11,8 miliarde de ani în urmă, în momentul în care universul era sub 15% din vârsta sa prezentă.

Citește șiTurcia interzice rețelele sociale copiilor sub 16 ani

Evenimentul constituie cea mai veche fuziune galactică identificată a Căii Lactee și ilustrează modul în care aceasta s-a mărit nu numai prin generarea stelelor proprii, ci și prin îmbinarea cu galaxii mai mici captive în câmpul său gravitațional.

Galaxia mai mică a fost desemnată ca o galaxie de dimensiuni reduse, iar această clasificare o separă de galaxii de dimensiuni superioare, cum ar fi Calea Lactee.

Telescoapele orbitale Hubble și Gaia sunt folosite pentru investigarea stelelor.

Echipa de cercetare a recursat instrumentele orbitale Hubble și Gaia pentru a examina grupurile stelare din Calea Lactee, fiecare dintre ele conținând sute de mii de stele, și a stabili vârsta, compoziția chimică și traiectoria lor.

Potrivit cercetătorilor, aceste stele s-au integrat în Căia Lactee printr-o fuziune galactică care a avut loc la 2 miliarde de ani după Big Bang, evenimentul care a generat universul.

Stelele respective provin dintr-o galaxie pitică, care a fost numită Low-energy-Kraken-Heracles, abreviată LKH, pentru a onora cele trei studii anterioare ce au investigat viabilitatea unei astfel de fuziuni primordiale.

Astrofizicianul Davide Massari de la Institutul Național de Astrofizică (INAF) din Bologna, Italia, a subliniat că

„Constatarea cheie a cercetării noastre este descoperirea fără echivoc a primului eveniment de fuziune prin care a trecut galaxia noastră în perioada sa de început”

și a menționat că el a fost principalul autor al studiului publicat în revista Nature Astronomy, citat de Reuters.

„O fuziune galactică destul de pașnică”

Massari a menționat că subiectul de discuție era dacă expansiunea inițială a Căii Lactee a fost susținută de generarea de stele în interiorul galaxiei sau de o coliziune între galaxii.

Calea Lactee a primit, conform noului studiu, la începutul existenței sale, un cantitate considerabilă de stele și gaz interstelar, care susțin procesul de formare a stelelor, împreună cu așa-numita materie întunecată, datorită fuziunii.

„Aș spune că, din punctul de vedere al stelelor, fuziunea a fost destul de pașnică, fără coliziuni între stele. Dar din punctul de vedere al gazului, fuziunea a fost mai «explozivă» – probabil, coliziunea dintre gazul provenit de la LKH și cel din Calea Lactee a declanșat formarea multor stele”, a spus Massari.

Massari a susținut că există, probabil, numeroase stele originare din galaxia pitică, care rămân încă îngropate în zonele interne ale Căii Lactee, iar unele dintre ele se găsesc în interiorul roiurilor stelare.

Totuși, prezența tot prafului interstelar în această zonă face ca recunoașterea stelelor individuale să fie extrem de dificilă, a declarat Massari.

Calea Lactee a participat la două fuziuni suplimentare.

Este cunoscut faptul că Calea Lactee a participat la alte două fuziuni galactice de amploare. În urma acestui eveniment, a integrat o galaxie mică, numită Gaia‑Sausage‑Enceladus, la circa 1,8 miliarde de ani de la fuziunea cu LKH.

În ultimele aproximativ 6 miliarde de ani, Sagittarius a fost fuzionat cu galaxia pitică.

„Fiecare dintre aceste fuziuni a avut o influență asupra evenimentelor care au dus la formarea propriului nostru sistem solar și, în cele din urmă, a Pământului”, a spus Massari.

„De aceea consider că reconstituirea fragmentelor din trecutul Căii Lactee contribuie în mod efectiv la răspunsul la marea întrebare: «De unde venim?»”, a continuat expertul.