Dezavantajul Europei în fața Rusiei: soluții pentru înlocuirea rachetelor SUA

O consecință a abandonării de către Donald Trump a proiectului de desfășurare a rachetelor cu bătaie lungă în Germania a devenit evidentă: Europa se confruntă cu o deficiență semnificativă în ceea ce privește capacitatea de descurajare, spre deosebire de Rusia, care dispune din plin de această capacitate.
Administrația Trump a luat o decizie care a fost calificată drept „foarte nefericită și dăunătoare”.
Întrebările care se ridică sunt: Care este importanța sistemelor „Deep Precision Strike” (DPS)? De ce nu posedă țările europene membre NATO această capacitate?
Care sunt soluțiile posibile pentru a remedia golul creat de această decizie?

În cadrul unui acord încheiat sub președinția lui Biden, s-a stabilit ca un batalion dotat cu rachete de croazieră Tomahawk și rachete hipersonice Dark Eagle să fie desfășurat în Europa, permițând astfel statelor membre NATO de pe continent să lanseze atacuri împotriva unor ținte situate în adâncul teritoriului Rusiei sau în interiorul altor state ostile străine.

Sistemul de arme DPS dispune de proiectile high-tech cu capacitate de bătaie extinsă, a căror rază de acțiune variază între 1.000 și 3.000 de kilometri, fiind capabile să lovească și să distrugă ținte strategice, precum și bombardiere aflate în faza de pregătire pentru decolare.

Citește șiMAE de la Chișinău anunță prima măsură după incursiunile cu drone și rachete în spațiul aerian al Republicii Moldova

Potrivit unor experți în domeniul militar și oficiali din apărare, anumite rachete sunt considerate un element esențial în arsenalul oricărei armate din cauza a trei factori importanți, Financial Times fiind sursa care a raportat acest lucru.

Infrastructura strategică și descurajarea unui atac reprezintă primele motive pentru care anumite capacități militare sunt esențiale. Posibilitatea de a răspunde la o acțiune agresivă fără a provoca un conflict major sau lansarea unor atacuri nucleare constituie un al doilea avantaj. De asemenea, aceste rachete permit lovirea unor ținte inamice aflate la distanță de linia frontului, precum baze aeriene sau silozuri de rachete, fiind acesta al treilea motiv.

Un oficial militar occidental a declarat că capacitatea de a lansa un atac preventiv este esențială pentru a contracara amenințările rusești, afirmând:

„Vrei să ai capacitatea de a ataca o fabrică rusească de drone înainte să trimită 500 de drone asupra ta”

.
Acesta a adăugat că importanța acestui avantaj se reflectă și în posibilitatea de a neutraliza un submarin inamic încă din momentul în care acesta părăsește portul, completând:

„Sau un submarin, înainte chiar să plece din port.”

Exemplul oferit de către acțiunile distructive ale Ucrainei împotriva unor baze aeriene rusești, ce găzduiesc atât avioane de luptă cât și drone utilizate în bombardamentele asupra Kievului, ilustrează modul în care funcționează DPS în teren.

În urma amenințărilor formulate de Statele Unite în 2022, potrivit cărora aveau să distrugă infrastructura militară esențială a Rusiei cu ajutorul rachetelor cu bătaie lungă, în cazul în care Moscova ar fi recurs la utilizarea armelor nucleare pe teritoriul Ucrainei, experții consideră că decizia lui Putin de a nu iniția astfel de operațiuni a fost puternic influențată.

Transformări profunde se produc în cadrul alianței NATO, pe măsură ce partenerii Statelor Unite încep să-și gestioneze riscurile în moduri care ar putea avea implicații de durată asupra relațiilor lor cu Washingtonul.

Capacitatea de a provoca daune de la distanță reprezintă un avantaj semnificativ în fața unui potențial adversar, Camille Grand, secretar general al Asociației Industriilor Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa, a declarat că această capacitate ar putea fi îndreptată în special împotriva Rusiei în timpul unei crize.

„DPS este un mod de a produce pagube de la distanță unui potențial adversar, începând cu Rusia, în timpul unei crize”

și a adăugat că acest sistem „poate face o diferență enormă pentru că oferă un element de descurajare convențională.”

Urmare a experienței acumulate în urma conflictelor din Ucraina și din Iran, Grand a afirmat că distrugerea sau amenințarea de a distruge activele critice ale unui adversar poate fi un factor decisiv în prevenirea unui conflict.

„Am învățat din războiul din Ucraina și războiul din Iran că distrugerea activelor critice ale adversarului sau amenințarea lor este ceva ce poate fi decisiv sau chiar poate preveni un conflict”

, a adăugat Grand.

Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) a reprezentat un factor important în ceea ce privește dezvoltarea de rachete cu rază lungă de acțiune în Europa.

Decenii de uitare au caracterizat eforturile Europei în ceea ce privește proiectarea de rachete extrem de precise cu capacitate de acțiune la distanță lungă, datorită unei duble motivații: pe de o parte, încrederea în sprijinul militar asigurat de Statele Unite și, pe de altă parte, teama de a nu provoca o escaladare din partea Rusiei.

Începând din perioada Războiului Rece, Statele Unite ale Americii au oferit Europei mijloacele de descurajare convențională împotriva atacurilor Rusiei, prin intermediul unor puncte de lansare situate pe teritoriul american ori prin rachete staționate în Europa, un exemplu fiind rachetele Tomahawk care urmau să fie dislocate în Germania.

Motivația din spatele lipsei de sisteme de apărare a fost explicată de Grand, care a declarat:

„Nu este vorba că nu avem DPS pentru că suntem proști, ci pentru că am fost foarte precauți în a nu dezvolta sisteme terestre care ar încălca Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF)”

.
Această abordare a reprezentat o decizie strategică pentru evitarea încălcării tratatului respectiv.

Rachetele de croazieră cu care sunt echipate Germania și Spania, cunoscute sub numele de Taurus, au o capacitate de a atinge ținte la o distanță de aproximativ 500 de kilometri. În mod similar, în urma unei colaborări, Franța și Marea Britanie au creat rachetele de croazieră Scalp/Storm Shadow, cu o rază de acțiune asemănătoare. În prezent, însă, rezervele acestor rachete sunt în prag de epuizare.

Compania olandeză Destinus produce deja peste 2.000 de rachete de croazieră pe an pentru mai multe țări europene, inclusiv rachete care au fost utilizate și în cadrul conflictului din Ucraina. Directorul executiv al Destinus, Mihail Kokorici, a afirmat că „Europa va avea nevoie de mai multe căi industriale, nu de un singur program centralizat perfect”.
El a mai spus ca „Cererea este prea urgentă și prea mare pentru un singur model tradițional de achiziții.”

Boris Pistorius, Ministrul german al apărării, a declarat că Germania intenționează să utilizeze „expertiza ucraineană” pentru a-și consolida capacitățile militare. Ucraina a dezvoltat tehnologii avansate care permit lansarea de atacuri asupra unor obiective situate în interiorul Rusiei, inclusiv racheta de croazieră Flamingo, cu o rază de acțiune superioară 3.000 de kilometri.

Ţările europene sunt îndemnate să procure prompt orice mijloace disponibile, chiar dacă acestea nu sunt ideal adaptate, conform declaraţiilor lui Hoffmann.
Hoffmann a făcut această sugestie în contextul discuţiilor despre necesităţile militare europene.

„Până la urmă, dacă ești un cerșetor, nu poți să ai și pretenții.”