Transformările în politica externă a SUA subliniază modul în care Donald Trump și reprezentanții săi redefini prezența globală a Washingtonului.
Reuters prezintă o analiză detaliată care arată că relațiile internaționale suferă modificări substanțiale.
În acest context, alพันธii Americii, de pe întreg mapamondul, de la continentul european și până în Asia, sunt nevoiți să reacționeze prin crearea unor strategii proprii.
Acestea contragesc discursurile președintelui și impune noi căi diplomatice pentru gestionarea relațiilor externe ale SUA.
În acest proces, deciziile sunt luate din ce în ce mai mult de personalități marcante și mai puțin de institutional.
La 7 aprilie, avertismentul lui Donald Trump către Iran, potrivit căruia „o întreagă civilizație va pieri în această seară”, a stârnit o întrebare alarmantă în rândul diplomaților europeni de la Washington: avea oare președintele SUA în vedere utilizarea unei arme nucleare?
În Europa și Asia, îngrijorarea a luat o formă mai complexă decât simpla dilemă dacă avertismentul apocaliptic al lui Trump era o realitate sau o declarație nechibzuită.
O teamă majoră, exprimată de un diplomat european, era legată de posibilitatea ca Rusia să utilizeze acest moment pentru a-și justifica amenințări similare în Ucraina, ceea ce ar putea duce la o criză nucleară cu repercusiuni pe două continente.
În urma evenimentelor, guvernele europene au încercat să obțină rapid clarificări prin intermediul unui canal diplomatic consacrat: Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Departamentul de Stat al SUA însă a oferit un răspuns care a ridicat îngrijorări, potrivit unui diplomat: oficialii nu au fost în măsură să interpreteze declarațiile lui Trump și nici să prevadă consecințele acestora.
Citește șiRomânia a obținut trei medalii de aur și două de argint la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică 2026
Diplomația americană se confruntă cu o criză fără precedent, după cum arată un episod recent, necunoscut până acum. În perioada în care un președinte american extrem de imprevizibil zguduie atât piețele, cât și capitalele prin declarații dramatice, guvernele lumii întregi se străduiesc să obțină informații clare. Însă ele ajung la concluzia că punctele lor tradiționale de contact, fie la ambasadele Statelor Unite, fie în interiorul Washingtonului, sunt inaccesibile, lipsă sau pur și simplu neinformate. În prezent, cel puțin jumătate din cele 195 de posturi de ambasador ale Statelor Unite în lume sunt vacante.
Potrivit unei experte în istorie internațională, Margaret MacMillan, care predă la Universitatea Oxford, abordarea administrației Trump conduce la diminuarea capacității SUA de a percepe corect lumea în care activează, ceea ce sporește probabilitatea unor tulburări la nivel global:
Nu există niciun citat direct în paragraf care să necesite reproducerea verbatim.
Diplomația americană se confruntă cu o perioadă de schimbări profunde, potrivit declarațiilor recente.
Administrația Trump a marcat o schimbare semnificativă în abordarea relațiilor internaționale.
„Nu vom mai putea folosi diplomația așa cum am făcut-o adesea în trecut: pentru a construi relații, a încheia acorduri care să aducă beneficii ambelor părți și pentru a preveni și a pune capăt războaielor”
Această afirmație reflectă o reorientare strategică în politica externă a SUA.
Potrivit administrației Trump, schimbările implementate nu au făcut decât să consolideze diplomația americană și să optimizeze procesul decizional, respingând astfel ideea unui colaps.
Potrivit lui Tommy Pigott, reprezentant al Departamentului de Stat, Președintele posedă autoritatea de a desemna persoanele care vor reprezenta interesele și poporul american la nivel global.
„Președintele are dreptul de a stabili cine reprezintă poporul american și interesele sale în întreaga lume”
, a afirmat acesta.
O investigație detaliată privind transformările în domeniul diplomatic american se sprijină pe discuții aprofundate cu un număr semnificativ de personalități, printre care peste 50 de diplomați de rang înalt, oficiali de la Casa Albă și ambasadori care s-au retras recent din funcție, precum și zeci de reprezentanți ai statelor străine, diplomați și membri ai parlamentelor din regiunile Europei și Asiei, relatează Reuters.
În urma procesului de eliminare sau marginalizare a diplomaților experimentați ai Statelor Unite, alianza Americii cu alte țări suferă modificări semnificative în abordarea relațiilor cu Washingtonul. În prezent, guvernele străine aleg să nu mai acorde prioritate ambasadelor sau canalelor oficiale, ci să-și concentreze eforturile de diplomație în jurul unui grup restrâns de persoane care au acces direct la președintele în funcție. Această schimbare are drept rezultat creșterea dependenței de canale neoficiale pentru gestionarea relațiilor cu o putere dominantă care a devenit din ce în ce mai imprevizibilă în mesajele transmise.
În prezent, uniți dintre partenerii SUA consideră că abordarea cea mai eficientă față de un președinte imprevizibil este să ignore declarațiile acestuia ca fiind simple zgomote de fond.
Această strategie a devenit evidentă atunci când amenințarea lui Trump de a distruge Iranul a ridicat îngrijorări legate de un posibil conflict nuclear.
Oficialii din Marea Britanie, Franța și Germania au elaborat ulterior, în aceeași zi, o declarație comună pe care un diplomat european a descris-o ca fiind „dură”
, însă au ales să o păstreze privată.
Motivul a fost acela că declarațiile lui Trump erau considerate a fi mai degrabă fanfaronadă decât intenții reale, iar o reacție publică ar fi putut încuraja continuarea escaladării.
Până în seara aceleiași zile, Trump a anunțat încetarea ostilităților cu Iranul pentru o perioadă de două săptămâni.
Un alt episod, necunoscut până în prezent, scoate în evidență strategia pe care numeroși parteneri internaționali o adoptă în prezent: evitarea ciocnirilor directe. Însă, potrivit reprezentanților corpului diplomatic, această atitudine de așteptare în loc de confruntare deschisă față de amenințările formulate de Trump nu este lipsită de riscuri, deoarece poate duce la o pregătire inadecvată în cazul unei noi crize.
Jared Kushner și Steve Witkoff au devenit, după mai bine de un an de la începutul celui de-al doilea mandat al președintelui Trump, principalii intermediari ai informațiilor și influenței, care se vehiculează tot mai mult prin intermediul unei echipe restrânse de emisari. Acest fenomen este observat în contextul în care Kushner, ginerele lui Trump, nu are nicio funcție oficială în guvern, iar Witkoff, dezvoltatorul imobiliar și prieten de lungă durată al președintelui, nu posedă experiență diplomatică anterioară. În ciuda acestui fapt, anumite guverne străine au început să acorde prioritate comunicării cu acești doi indivizi, în locul canalelor oficiale, potrivit constatărilor Reuters.
În paralel, alte națiuni au dezvoltat propriile căi neoficiale de dialog cu administrația americană.
Susie Wiles, șefa de cabinet a Casei Albe, a devenit un punct de contact pentru oficialii sud-coreeni care au încercat să ocolască negociatorii comerciali americani și să înțeleagă adevăratele intenții ale lui Trump privind tarifele de 25% impuse.
Între timp, Japonia a stabilit o conexiune neprevăzută prin Masayoshi Son, fondatorul SoftBank și unul dintre partenerii de golf ai președintelui american.
Nu există nicio declarație directă
În esență, aceste canale neconvenționale au permis unor țări să mențină o linie de comunicare directă cu Casa Albă, inclusiv prin intermediul unor figuri cheie precum Susie Wiles și Masayoshi Son.
Marco Rubio, în funcția de secretar de stat, a fost unul dintre primele obiective ale celui de-al doilea mandat al președintelui Trump.
În luna aprilie 2025, el a descris Departamentul de Stat ca fiind o instituție „bureaucratică excesivă” și controlată de o „ideologie politică extremă”, după care a dezvăluit un plan amplu de restructurare.
Această inițiativă a fost anticipată în Proiectul 2025, o strategie politică lansată de think-tank-ul conservator Heritage Foundation din Washington, D.C. în anul 2023.
Proiectul propunea crearea unui Departament de Stat mai eficient, cu un număr mai mare de persoane numite politic și eliminarea ambasadorilor cu experiență care erau considerați nefavorabili administrației.
În anul precedent, aproximativ 3.000 de angajați au părăsit Departamentul de Stat, aproximativ jumătate fiind disponibilizați, iar cealaltă jumătate acceptând compensații financiare, ceea ce a reprezentat o reducere cu circa 15% a personalului din Statele Unite.
Ulterior, în luna decembrie, Rubio a dispus rechemarea fără precedent a în jur de 30 de ambasadori din întreaga lume.
Rubio a făcut o promisiune în anul anterior, și anume consolidarea Departamentului de Stat, începând de la structurile de bază și până la reprezentanțele diplomatice.
În prezent însă, un număr semnificativ de poziții de ambasadori ai Statelor Unite în diverse țări sunt descoperite: 109 din totalul de 195 de posturi sunt vacante, după cum relatează Asociația Serviciului Diplomatic American, organizația sindicală care reprezintă interesele diplomaților americani.
„consolida Departamentul de la bază, de la birouri până la ambasade”
Reorganizarea a fost salutată de un reprezentant al administrației prezidențiale, care a afirmat că noile măsuri „au consolidat capacitatea guvernului nostru de a-și îndeplini obiectivele pe scena internațională într-o manieră suplă și eficientă”.
Extinderea influenței Iranului în Strâmtoarea Ormuz se realizează prin intermediul unor strategii multiple, care includ consolidarea prezenței militare și acorduri diplomatice strategice.
nu este nevoie de nimic altceva, doar paragraful care urmeaza este cel care trebuie modificat, asha ca o sa incerc sa il reformulez
Iranul își consolidează poziția în Strâmtoarea Ormuz prin mai multe mijloace, printre care se numără și acorduri diplomatice și taxe impuse pentru traficul naval.
Controlul iranian se exercită și prin dispozitive militare staționate pe insulele din zonă.
În urma reorganizării, Washingtonul se confruntă cu o reducere semnificativă a numărului de diplomați de înaltă rang care operează în zone de conflict cheie.
Schimbările au impact asupra regiunii, unde cinci din cele șapte țări învecinate cu Iranul și patru din cele șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului Persic sunt lipsite de ambasadori americani.
În prezent, numeroase misiuni diplomatice ale Statelor Unite sunt conduse de interimari, respectiv diplomați care exercită temporar funcția de șefi, în loc de ambasadori care au fost confirmați de Senat. Această situație a fost considerată de unele țări drept o retrogradare a statutului diplomatic. Potrivit unor foști ambasadori și oficiali ai Departamentului de Stat al SUA, reducerea prezenței diplomatice a generat dificultăți majore în timpul operațiunii de evacuare a cetățenilor americani dintr-o anumită regiune, operațiune care a avut loc ulterior demarării războiului cu Iran de către administrația Trump.
În situații de conflict, potrivit Barbarei Leaf, o diplomată de carieră care a reprezentat SUA în calitate de ambasador în Emiratele Arabe Unite în timpul primului mandat al lui Donald Trump și a îndeplinit ulterior funcția de secretar de stat adjunct pentru Afaceri din Orientul Apropiat sub președintele Joe Biden, toate misiunile diplomatice ar trebui să aibă ambasadori.
„Într-un moment de criză – și este vorba de o criză fără sfârșit – această administrație a lăsat aceste misiuni într-o situație precară”
, a afirmat ea.
Fostul ambasador consideră că în perioade de criză, aceste misiuni sunt lăsate într-o situație dificilă de către administrația actuală.
Potrivit declarațiilor sale, funcționarea ambasadelor SUA a fost una eficientă în perioada conflictului cu Iranul, acestea fiind dotate cu un număr suficient de personal.
Se desfășoară un proces de purificare în cadrul corpului diplomatic.
În cazul lui Bridget Brink, prăpastia dintre guvernarea Trump și reprezentanții săi diplomatici dislocați în teritorii îndepărtate putea avea implicații deosebit de grave, chiar fatale.
În perioada în care Brink ocupa postul de ambasador al Statelor Unite la Kiev, Trump și-a recâștigat puterea.
La scurt timp după o întâlnire tensionată între Trump și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a avut loc la Casa Albă, în martie 2025, Statele Unite au oprit furnizarea de ajutor militar și schimbul de informații cu Ucraina.
Armele includeau muniție de apărare aeriană care ajuta la protejarea nu doar a ucrainienilor, ci și a personalului ambasadei SUA împotriva dronelor și rachetelor rusești
, a declarat Brink.
Dimensiunea echipei sale era considerabilă, după cum a relatat Brink într-o discuție recentă, aceasta fiind alcătuită din 1.000 de persoane, toate fiind civili care lucrau pe teren.
Protecția acestora era asigurată de către forțele ucrainene, care utilizau echipamente de proveniență americană și din alte țări.
Fără vreun semn precursoare, ajutorul militar a fost sistat, după cum a relatat ea.
În momentul în care am căutat să înțelegem motivul acestei opriri, ne-am lovit de un zid de tăcere.
Brink a încercat să intre în legătură cu reprezentanții Pentagonului, ai Departamentului de Stat și ai Casa Albă –
”pe toți cei pe care i-am putut contacta, pentru că eram foarte îngrijorați de ceea ce însemna acest lucru nu doar pentru ucraineni, ci și pentru propria noastră securitate”
Potrivit declarațiilor lui Brink, echipa sa a desfășurat eforturi discrete pentru a determina administrația Trump să restabilească ajutorul, demers care a fost acceptat pe 11 martie. În pofida acestui fapt, ea a menționat că nu a obținut niciodată o confirmare oficială cu privire la rațiunile care au stat la baza sistării inițiale a ajutorului.
Uniunea Europeană se pregătește pentru o perioadă de zece ani în care regiunea Arctică va avea un impact semnificativ, în contextul în care tensiunile privind Groenlanda sunt în creștere.
„Avem trei aliați puternici”
, a declarat un înalt oficial al UE, Comisarul, fără a specifica numele.
Deteriorarea relațiilor dintre administrația Trump și ambasadele sale a fost accentuată de restructurările operate la Consiliul Național de Securitate, organism responsabil cu coordonarea politicii externe și de apărare la Casa Albă. 2025 a marcat o reducere drastică a personalului Consiliului Național de Securitate de la sute de angajați la doar câteva zeci.
Timp de mai multe luni, angajații Consiliului Național de Securitate nu au mai participat la ședințe periodice, fapt care a dus la o interdicție efectivă de a organiza reuniuni interinstituționale pe teme de securitate națională și politică externă, după cum afirmă trei oficiali americani, atât actuali cât și foști, din Washington.
Un reprezentant al Casei Albe a declarat că Consiliul Național de Securitate nu și-a sistat ședințele obișnuite sau interinstituționale, ci doar le-a restrâns și le-a focalizat pe prioritățile președintelui Trump.
Potrivit mărturiilor mai multor oficiali, în perioada respectivă, angajații au avut parte de foarte puține directive oficiale clare pe teme de maximă importanță, precum războiul din Ucraina sau NATO. În loc de acestea, au studiat cu foarte mare atenție profilul Trump de pe Truth Social pentru a descifra posibilele sale intenții politice. Numeroși membri ai personalului Consiliului Național de Securitate țineau contul lui Trump deschis pe un ecran dedicat și interveneau prompt de fiecare dată când Trump posta ceva nou, după cum au relatat oficialii.
În perioada administrației Biden, Brink a participat în mod regulat la reuniunile Consiliului de Securitate Națională (NSC) pentru a dezvolta și coordona politici complicate de război între Washington și ambasada din Kiev.
În schimb, sub Trump, aceste reuniuni au fost sistate, conform declarațiilor lui Brink.
Li s-a recomandat în loc să „contacteze pur și simplu oamenii” – o strategie ad hoc pe care a caracterizat-o ca fiind ineficace și imposibil de implementat într-o zonă de conflict cu atacuri rusești frecvente.
„Suntem cu șapte ore înainte și în buncăr aproape în fiecare noapte.”
Se înregistrează o confruntare între Casa Albă și Departamentul de Stat.
Fostul oficial al administrației Trump a descris decizia sa de a părăsi funcția ca fiind puternic influențată de abordarea președintelui Donald Trump față de Ucraina, caracterizată printr-o căutare a unor legături mai strânse cu Vladimir Putin, în același timp acuzând Ucraina de agresiune rusă. Această politică, pe care ea a numit-o „aplacare”, a reprezentat motivul pentru care a decis să demisioneze în aprilie 2025. Ulterior, în iulie 2025, și-a anunțat intenția de a candida pentru un mandat în Camera Reprezentanților a SUA ca reprezentantă a Michiganului, fiind înregistrată ca democrată.
La 28 aprilie, Departamentul de Stat a făcut publică informația că Julie Davis, cea care a preluat rolul de însărcinată cu afaceri după demisia precedentului ocupant, urmează să-și depună demisia și să se retireze în junie.
După o „carieră remarcabilă de 30 de ani” în serviciul diplomatic
a afirmat Pigott, purtătorul de cuvânt al departamentului, referitor la Julie Davis.
O serie de ambasadori cu experiență au avut mandate întrerupte prematur. La doar o săptămână înainte de sărbătoarea Crăciunului, circa trei zeci dintre aceștia au primit ordin să părăsească posturile până la mijlocul lunii ianuarie, rechemare care a avut loc în mare parte fără nicio avertizare sau justificare. Unii dintre ambasadorii care urmează să părăsească posturile au descris această situație, în particular, drept „Masacrul de sâmbătă seara”, un termen rămas din epoca Watergate care se utilizează în prezent pentru a caracteriza disponibilizările masive de oficiali.
„Masacrul de sâmbătă seara”
a devenit astfel o expresie care se referă la aceste concedieri masive.
→ reformulare pentru a respecta cerința de a nu copia 3 cuvinte consecutive
O serie de ambasadori cu experiență au avut mandate întrerupte prematur. La o săptămână înainte de Crăciun, un număr de aproximativ 30 de ambasadori au fost informați că trebuie să își părăsească posturile până la jumătatea lunii ianuarie. Această rechemare a avut loc fără avertisment și fără explicație. Fostii ambasadori au numit acest fenomen „Masacrul de sâmbătă seara”, un termen care a apărut în era Watergate și care astăzi descrie concedierile masive ale oficialilor publici.
Diplomația americană este alcătuită din două tipuri de ambasadori: cei cu experiență în carieră și cei numiți pe criterii politice. Procesul de selecție este același pentru ambele categorii, fiind nominalizați de președinte și ulterior confirmați de Senatul SUA. Cei cu experiență în carieră se caracterizează printr-o lungă perioadă de activitate, acumulând adesea zeci de ani de experiență, și sunt cunoscuți pentru imparțialitatea lor.
De obicei, persoanele numite politic în funcții cheie sunt figuri influente care au contribuit semnificativ la campaniile electorale, au ocupat anterior mandate în parlament sau sunt aproape de președinte, însă nu posedă neapărat cunoștințe vaste în domeniul diplomației.
Proporția de diplomați de carieră în rândul ambasadorilor americani a înregistrat o scădere semnificativă în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Trump, potrivit datelor oferite de Asociația Serviciului Diplomatic American.
Numai 9% dintre ambasadorii numiți de Trump sunt diplomați de carieră, în timp ce în administrațiile precedente din ultimii aproape 50 de ani, aceștia reprezentau între 57% și 74% din totalul ambasadorilor.
Această schimbare marchează o reducere considerabilă a expertizei instituționale care a condus diplomația SUA de-a lungul istoriei sale.
Un fenomen interesant a fost observat în cazul majorității ambasadorilor care au fost rechemați în luna decembrie, aceștia fiind diplomați de carieră care își ocupau funcțiile actuale sub administrația Biden, dar care acumulase experiență și sub administrații republicane, printre care și cea condusă de Trump.
Un exemplu elocenț este cel al lui Brink, ambasadorul în Ucraina, care a activat sub cinci președinți, atât democrați, cât și republicani, lucrând inclusiv sub Trump în timpul primului său mandat la președinție.
Potrivit Departamentului de Stat, rechemarea în masă a ambasadorilor este o procedură standard care se înscrie în eforturile de a consolida reprezentarea SUA în străinătate. Noii ambasadori vor fi reprezentanți ai lui Trump și vor avea misiunea de a promova agenda «America First», care, conform declarațiilor Casei Albe, are drept scop apărarea intereselor fundamentale ale Americii.
La nivel global, un număr excedent de 100 de poziții de ambasadori rămâne descoperit.
Activitatea diplomatică se desfășoară în prezent cu anumite limite, după cum afirmă Brian Nichols, fost ambasador care a reprezentat interesele SUA sub președinții democrați și republicani, în perioada 2014-2021, în Peru și Zimbabwe, care a exprimat următoarele opinii:
„Ne desfășurăm activitatea diplomatică cu o mână legată la spate”
O nouă cohortă de diplomați Trump se ivește, caracterizată prin loialitatea față de obiectivele promovate de acesta.
2024 a fost anul înființării Programului Ben Franklin Fellowship, care are drept scop identificarea și promovarea conservatorilor în cadrul Departamentului de Stat, cu scopul de a combate ceea ce liderii săi consideră a fi o prejudecată împotriva acestora.
„Mulți funcționari moderați vin la noi – bărbați, bărbați albi – și spun: «Sunt complet marginalizat de DEI»”
,
a declarat Phillip Linderman, cofondatorul programului, referitor la inițiativele anterioare de diversitate, echitate și incluziune din cadrul administrațiilor precedente.
În prezent, grupul numără aproximativ 95 de membri pe site-ul său, printre care se află și secretarul de stat adjunct Christopher Landau. În plus, alți 250 de membri, preponderent diplomați în activitate, aleg să-și păstreze anonimatul pentru a se proteja de eventuale represaliile în timpul viitoarelor administrații democrate, potrivit declarațiilor lui Linderman, fost diplomat.
Un sprijin financiar substanțial pentru grup în cauză vine de la Heritage Foundation, principalul promotor al Proiectului 2025.
Această contribuție a fost esențială în impulsionarea unuia dintre obiectivele cheie ale Proiectului 2025, și anume reînnoirea unei forțe de muncă percepute ca fiind ostilă administrațiilor cu tendințe conservatoare.
Într-o declarație acordată agenției Reuters, reprezentanții Heritage Foundation au menționat că acordă sprijin financiar numeroaselor organizații din SUA, însă nu au niciun „control direct” asupra activității acestora.
Linderman și Matt Boyse, cofondatori ai programului de burse, au dezvăluit că obiectivul inițiativei este de a sprijini administrația Trump în evitarea numirii unor persoane în cadrul Departamentului de Stat care i-ar putea împiedica realizarea obiectivelor. Programul are drept scop identificarea potențialilor oponenți. Fostul diplomat și cercetător principal la Hudson Institute, un think-tank conservator, Matt Boyse a explicat că grupul organizează evenimente de networking, desfășoară activități de recrutare în campusurile universitare și oferă consultanță administrației Trump privind diplomații de carieră pe care îi consideră activiste ideologice.
„Îi ajutăm să afle – dacă vor să afle – dacă o persoană face parte din rezistență”
, a declarat Boyse pentru Reuters.
Ingrijorarea a fost exprimată de către optsprezece foști ambasadori cu privire la avansarea rapidă în funcții de conducere a unor membri ai Ben Franklin Fellowship, în defavoarea unor persoane cu mai multă experiență.
„Nu luăm decizii de personal pe baza apartenenței la grupuri externe sau a unor cote demografice prestabilite”
, a declarat Pigott, afirmând astfel că Departamentul de Stat nu utilizează aceste criterii pentru selecția personalului.
La finalul unei ere, se impune o întrebare: oare abordarea pragmatic-instinctivă în politica externă americană a marcat sfârșitul unui capitol în ceea ce privește regulile clasice?
Schimbări semnificative au avut loc în abordarea diplomatică a administrației Trump, Trump optând din ce în ce mai frecvent pentru ocolirea ambasadelor tradiționale.
În schimb, el a încredințat misiuni diplomatice delicate unor trimiși speciali, printre care Kushner și Witkoff.
Acestora li s-a atribuit un rol cheie în calitate de negociatori principali în conflictele din Ucraina, Gaza și Iran.
La Geneva, întrunirea dintre Kushner și Witkoff cu reprezentanți iranieni a avut loc la sfârșitul lunii februarie, însă experții nucleari americani nu au fost incluși în delegație, după cum afirmă oficiali europeni care au participat la discuții.
Administrația Trump a decis, în perioada de nouă luni care a precedat acest eveniment, să înlăture din funcție cel puțin șase experți nucleari specializați pe Iran, printre care și Nate Swanson, un diplomat cu experiență în problemele nucleare iraniene, care a activat în cadrul mai multor administrații.
Implementarea acordului nuclear încheiat în 2015 între administrația Obama și Iran a fost o responsabilitate asumată de Swanson.
Acest acord nuclear din 2015 prevedea ca Iranul să-și restrângă considerabil programul nuclear, drept recompensă pentru ridicarea sancțiunilor economice impuse din cauza activităților nucleare.
La redactarea documentului au participat numeroase echipe de experți și diplomați.
Trump a decis să se retragă din acest acord în cursul anului 2018.
Potrivit declarațiilor lui Swanson, o discuție telefonică a avut loc în luna aprilie a anului trecut, atunci când Witkoff i-a propus să reia participarea la negocierile cu Teheranul. În acea perioadă, Swanson făcea parte din echipa Biroului de Coordonare a Sancțiunilor al Departamentului de Stat.
Trecerea timpului a arătat că nu au avut loc discuții despre Iran, după cum a menționat Swanson.
El l-a descris pe Witkoff ca fiind foarte încărcat cu probleme, printre care se numără și negocierile legate de Ucraina și Gaza.
În acest context, Swanson a declarat:
„Pur și simplu nu aveam nimic de contribuit.”
Ulterior, Swanson a remarcat că administrația a oprit solicitările de sfaturi în scurt timp.
Potrivit spuselor sale, situația a degenerat într-un punct în care administrația „a încetat pur și simplu să mai ceară sfaturi”.
În urma unei perioade extrem de scurte, de nici două luni, de când a devenit parte a echipei de negociatori condusă de Witkoff, Swanson a fost înlăturat din funcție, după ce a fost ținta unor critici din partea influenceriței de dreapta Laura Loomer pe platformele de socializare, care l-a descris drept „o rămășiță a administrației Obama”. Ulterior, acesta a acceptat un rol de membru senior în cadrul think-tank-ului Atlantic Council, potrivit Reuters.
Negocierile de la Geneva au scos la iveală dificultăți ale echipei americane în ceea ce privește înțelegerea unor aspecte cheie ale programului nuclear iranian.
Un diplomat european de rang înalt a relatat că oficialilor americani nu le erau clare implicațiile diferitelor niveluri de îmbogățire a uraniului și alte detalii esențiale.
Această lacună de cunoștințe i-a determinat pe reprezentanții europeni să intervină pentru a oferi clarificări.
„Cum poți negocia dacă nu înțelegi elementele fundamentale?”
a afirmat diplomatul european în legătură cu această situație.
28 februarie a marcat începutul unei escaladări majore, după ce negocierile de la Geneva s-au încheiat fără succes, iar Statele Unite și Israelul au demarat operațiuni de bombardare împotriva Iranului.
În acea perioadă, au avut loc două briefinguri separate pentru reporteri, unul pe 28 februarie și celălalt pe 3 martie, oferite de către Witkoff.
Nu se cunosc detalii suplimentare despre conținutul acestor briefinguri
, însă potrivit analizei efectuate de Kelsey Davenport de la Arms Control Association, cu sediul în Washington, D.C., se pare că informațiile prezentate au fost susceptibile de a induce în eroare.
Astfel, s-a sugerat că propunerea Iranului a fost interpretată greșit, accentuându-se exagerat amenințarea nucleară pe care Iranul o posedă, printr-o presupusă legătură directă între procesul de îmbogățire a uraniului și transformarea acestuia în arme în perioadă scurtă de timp.
Aceste evaluări s-au bazat pe înregistrările și transcrierile realizate în urma participării la respectivele briefinguri.
Potrivit analizei, remarcile lui Witkoff au conținut multiple inexactități, sugerând o lipsă de competență tehnică. Spre exemplu, acesta a descris centrifuga IR-6 de îmbogățire a uraniului a Iranului drept „probabil cea mai avansată centrifugă la nivel global”, însă aceasta nu deține nici măcar poziția de vârf în Iran.
Witkoff nu este necesar să posede expertiză nucleară pentru a facilita un acord avantajos
.
Cu toate acestea, dacă nu o face, ar trebui să fie însoțit de persoane calificate care să o posede, a afirmat Davenport.
O atenție deosebită a fost acordată de către reprezentanții democrați din Congresul SUA celor doi principali trimiși ai administrației Trump, Kushner și Witkoff, în legătură cu posibilele conflicte de interese.
Motivația acestei atenții a fost legată de presupusele legături de afaceri ale lui Kushner cu țări cu care negociază acorduri de pace, afaceri estimate în miliarde de dolari.
În ceea ce-l privește pe Witkoff, familia sa are un rol activ într-o companie de criptomonede asociată cu Trump, care are drept obiectiv intrarea pe piața din Orientul Mijlociu.
În urma acestor acuzații,
ambii au negat orice conflict de interese
.
Casa Albă a răspuns acuzațiilor, catalogându-le drept o poveste lipsită de originalitate, vehiculată în principal de către democrați.
Potrivit oficialilor, cei doi indivizi au avut o înțelegere completă a ofertelor prezentate de Iran în cadrul discuțiilor.
„o poveste uzată”
a fost termenul folosit de Casa Albă pentru a descrie acuzațiile.
90% dintre reprezentanții diplomatici numiți de administrația Trump în acest mandat sunt caracterizați ca fiind loialiști politici, și nu diplomați experimentați, ceea ce le conferă o influență deosebită datorită conexiunilor lor percepute cu cercul apropiat al președintelui.
La postul de ambasador la Beijing, Trump a desemnat un alt adept fidel, David Perdue, fost senator de Georgia și antreprenor, care a făcut ecou afirmațiilor nefondate ale lui Trump privind presupusa fraudare a alegerilor din 2020.
„În planificarea vizitelor la nivel înalt, personalul ambasadei aștepta adesea până când Perdue îl contacta pe Trump.”
Această situație a fost descrisă de către oficialii menționați.
COMENTARII / 0