Două stele masive alimentă secret gaura neagră din Calea Lactee

Potrivit unui raport realizat de Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE), nori se formează dintr-o pereche de stele masive, ale căror vânturi intense se...

Potrivit unui raport realizat de Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE), nori se formează dintr-o pereche de stele masive, ale căror vânturi intense se întâlnesc și generează aglomerări dense de materie, menționează sciencedaily.com.

Aceste grupări stelare pot, pe termen lung, să alimenteze găura neagră Sagittarius A*.

Un sector dens și dinamic

Citește șiMinistrul de Externe al Iranului spune că vrea să pună capăt războiului prin diplomație, însă, pentru Trump, „termenii nu sunt acceptabili”

La nucleul galaxiei Căii Lactee se află Sagittarius A* (Sgr A*), o gaură neagră supermasivă înconjurată de stele, gaz și praf, într-un domeniu dominat de forțe gravitaționale extreme. Pentru astronomi, reprezintă un spațiu ideal pentru a examina modul în care materia se deplasează în vecinătatea unei găuri negre și pentru a determina sursa materialului care îi susține activitatea.

În ultimele două decenii, cercetările cu radiații infraroșii au identificat numeroși noroi mici și densități de gaz care se mișcă în vecinătatea Sgr A*.

Oamenii de știință nu au reușit, totuși, să stabilească originea și modul de formare.

De la G2 la „fluxul G1-2-3“

2012 a marcat prima descoperire majoră, când s-a detectat G2, un nor dens de gaz ionizat, având o masă de câteva ori peste cea a Pământului.

G2 se deplasează pe o traiectorie extrem de eliptică înconjurând Sgr A* și este însoțit de o extensie subțire, denumită G2t. Norul produce radiație caracteristică hidrogenului și heliului, semnalând prezența unui gaz cald îmbinat cu particule de praf.

În scurt timp după acel moment, cercetătorii au identificat în observațiile anterioare un corp similar, G1, poziționat pe o traiectorie apropiată.

Observațiile similare au indicat că G1, G2 și G2t nu reprezintă entități separate, ci constituie regiuni mai compacte ale unui flux continuu de gaz.

Chiar și diferențe minore de densitate pot determina ca un astfel de curent să fie perceput ca fragmentat în nori distincti, pentru că luminozitatea gazului crește în proporție cu pătratul densității.

În ultimele zile, cercetătorii din domeniul astronomiei au constatat că materia provenită din coada G2 se concentrează într-un alt nor dens, urmând o traiectorie asemănătoare. Aceste două nori, în comun, generează un flux denumit „G1-2-3”.

Acești nori s-ar putea juca un rol semnificativ în sprijinirea găurii negre.

Potrivit calculelor, ar fi suficient ca o masă de dimensiuni similare cu cea a Pământului să fie livrată la Sgr A* o dată la zece ani pentru a susține nivelul de activitate curent.

Înțelegerea procesului de formare a norilor ar putea clarifica, astfel, sursa de hrană a gaurii negre.

Localizarea norilor până la originea lor

Pentru originea norilor fuseseră propuse mai multe explicații: vânturile puternice ale stelelor masive, explozii stelare de tip novă sau gaz smuls de gravitația găurii negre din alte obiecte.

Sub MPE, echipa a utilizat două spectrografe infraroșii, SINFONI și ERIS, fiecare fiind echipat cu optică adaptivă pentru a obține imagini mai nitide.

Specialistii au examinat linia de emisie a hidrogenului denumită Brackett-γ, au determinat pozițiile și vitezele norilor și au reconstruit traiectoriile acestora înconjurând Sgr A*.

Rezultatul a fost neașteptat: G1, G2 și G2t parcurg orbite cu formă și orientare aproape identice.

trei nori neconectate ar prezenta proprietăți orbitale atât de similare, ceea ce semnalează o origine comună, iar acest fapt este foarte improbabil.

Suspectul este un sistem binar de contact.

Prin reconstrucția traiectoriei norilor, inclusiv a vitezelor orientate spre țintă, cercetătorii au descoperit o posibilă sursă: IRS 16SW, un sistem binar de contact alcătuit din două stele masive situate la o distanță extrem de mică una de cealaltă.

Perechea este inclusă în cadrul unui disc de stele tinere care se învârte în direcția ceasornică în jurul Sgr A*. Amplasarea și mișcările sistemului justifică în mod rezonabil fluxul de gaz, iar chiar și diferențele minore dintre orbitele norilor pot fi atribuite mișcării celor două stele una înconjurând cealaltă.

Simulările realizate pe platforme informatice, care recreează fluxul și interacțiunea gazului, confirmă această teorie.

După cum indică modelele, curenții de vânt stelare intens ai sistemului pot atinge materialul înconjurător și pot produce o undă de șoc în zona dintre stele.

Gazul se adună și se strânge, după care se creează concentrații compacte ce pot fi separate de sistem.

După ce au fost eliberați, nori densi pot să se deplaseze în interior pe trasee similare celor detectate în curentul G1-2-3.

O singură configurație binară ar putea, de fapt, genera numeroși nori pe orbite apropiate.

O nouă indicăție privind alimentarea găurilor negre supermasive

Descoperirea indică faptul că stelele masive situate în vecinătatea centrului galactic ar putea produce un flux constant de gaz, suficient pentru a alimenta Sgr A*.

Gaura neagră nu se va baza exclusiv pe materia existentă în vecinătatea sa, ci ar putea primi gaz nou provenit din vânturile stelare din apropiere.

Aceste descoperiri conectează diverse fenomene esențiale din domeniul astronomie: transformarea stelelor masive, fluxul și densificarea gazului, precum și alimentarea găurilor negre supermasive cu materie.

Cercetătorii, după ce au detectat o potențială origine a norilor ce înconjoară Sgr A*, prezintă o abordare inedită prin care stelele ar putea alimenta activitatea găurii negre situată în centrul galaxiei noastre.

În anul 2026, revista de specialitate a publicat studiul intitulat „The gas streamer G1–2–3 in the Galactic center”, care aparține volumul 707 și este identificat ca articolul A79.

COMENTARII / 0