Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, se află într-o poziție extrem de avantajoasă în urma summitului NATO, indiferent de rezultatul acestuia, care îi va aduce beneficii considerabile.
Contextul geopolitic actual îi favorizează interesele, după cum susține o analiză publicată în Foreign Policy.
În urma conflictului devastator din Irak, desfășurat sub conducerea Statelor Unite, și a amenințărilor repetate ale Rusiei la adresa Europei, reuniunea de la Ankara oferă o oportunitate excelentă pentru Erdogan de a obține concesii suplimentare de la liderii europeni și de la președintele american Donald Trump, care consideră Turcia un element cheie în strategia sa pentru Orientul Mijlociu.
La reuniunea NATO, Erdogan a adoptat o strategie inițială favorabilă, oficialii săi nutrăgând mari speranțe legate de acest eveniment.
Ankara are drept scopuri prioritare negocierea unui acord de swap valutar cu Rezerva Federală a Statelor Unite, reintrarea Turciei în rețelele de furnizare a sectorului de apărare american, prin intermediul achiziționării de motoare F110 pentru aeronava militară Kaan dezvoltată de către turci și prin cumpărarea de avioane de luptă F-35, precum și incorporarea Turciei în noul cadru european de achiziții militare denumit SAFE, pentru care Uniunea Europeană a destinat 150 de miliarde de euro.
Citește șiAmbasadorii UE aprobă miercuri pachet major sancțiuni împotriva Rusiei
Washingtonul se confruntă cu o situație fără precedent la nivel global, în special în cele două zone geografice adiacente Turciei – Europa și Orientul Mijlociu, unde poziția sa a atins un nivel extrem de scăzut.
Turcia reprezintă un partener crucial pentru europeni în consolidarea capacităților lor de apărare împotriva Rusiei, deoarece poate furniza resurse vitale precum muniție și drone, precum și acces la o zonă strategică.
Ankara controlează două strâmtori cheie și are o poziție geografică unică, oferind acces la zona Caucazului și la granița cu Iranul, ceea ce o face extrem de valoroasă pentru europeni în eforturile lor de a face față amenințărilor din partea Rusiei.
Pe lângă acestea, arsenalul de „soft power” al Ankarei include și alte mijloace: legături solide cu Moscova și Teheranul, precum și cu regimurile care au preluat controlul în Siria după deposedarea guvernului lui Bashar al-Assad, aliat al Rusiei.
Turcia a devenit un actor cheie în cadrul structurii de securitate a Alianței Nord-Atlantice, NATO, importanța sa fiind acum mai mare ca niciodată, inclusiv în perioada Războiului Rece.
Ankara a dezvăluit recent o strategie națională de apărare denumită „Patria Albastră”, care a stârnit îngrijorare în rândul oficialilor europeni, potrivit declarațiilor președintelui turc, Erdogan.
Ankara a reprezentat dintotdeauna o provocare pentru alianța NATO. Printre motivele de îngrijorare se numără achiziționarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400 de origine rusă și tergiversarea procesului de aderare a Suediei la organizație. Pe lângă acestea, starea democrației și a drepturilor civile în Turcia continuă să fie subiecte care alimentează tensiunile cu lumea occidentală.
Erdogan și-a ancorat strategia într-un nou cadru geopolitic, cunoscut sub numele de „Patria Albastră”, care a devenit un punct de inflexiune major în relațiile internaționale.
Turcia își consolidează astfel prezența în regiunea Marea Egee și estul Mediteranei, zone în care revendică suveranitatea asupra unor teritorii extinse.
Această abordare maritimă agresivă a Ankarei are potențialul de a escalada tensiunile existente cu Atena.
Erdogan are nevoie ca Europa și SUA să rezolve problema Greciei pentru a-și atinge obiectivele la summitul NATO.
Țara elenă, în calitate de membru al UE și NATO, deține puterea de a obstrucționa acorduri comerciale semnificative și mecanisme de colaborare în sectorul apărării.
Pentru a primi tot ce își dorește Erdogan la summit, trebuie găsită o soluție pentru a calma Grecia.
Erdogan se confruntă cu o dilemă: oare își poate permite să dea înapoi în conflictul cu Grecia fără să-și dezamăgească adepții săi hiper-naționaliști din Turcia?
Erdogan a dovedit în mai multe ocazii că este abil în a exploata situațiile de criză pentru a-și atinge obiectivele, după cum a procedat și în cazul tentativei de lovitură de stat eșuate din 2016.
Atunci, el a reușit să înlăture toate forțele de opoziție care ar fi putut destabiliza regimul său și a creat, în acest fel, fundamentul pentru ceea ce a devenit „super-președinția” sa.
Deși conflictul ruso-ucrainean a izbucnit, jocul diplomatic subtil al liderului turc Erdogan a reușit să consolideze poziția sa strategică.
Nu există nicio declarație directă
, însă faptele demonstrează că avantajul său geopolitic s-a consolidat în urma acestor manevre diplomatice desfășurate ulterior declanșării războiului dintre Rusia și Ucraina.
Statele care nu ar obține niciun avantaj în urma succesului lui Erdogan la reuniunea NATO sunt într-o situație delicată.
În ajunul reuniunii de la Ankara, Erdogan a aproveitarat ocazia pentru a iniția o nouă serie de detenții, de această dată îndreptate împotriva unor personalități din opoziție. Însă, organizații precum NATO, UE, ONU și alte entități supranaționale controlate de țările occidentale se dovedesc nepregătite să contracareze influența unor lideri autocratici puternici, cum ar fi Erdogan.
În urma reuniunii NATO, Erdogan ar putea obține avantaje care să-i sporească influența atât în raporturile cu SUA, cât și cu UE, ceea ce i-ar putea furniza resursele necesare pentru a convoca alegerile anticipate și a-și consolida șansele pentru un nou mandat în fruntea Turciei.
În ciuda aparențelor, un triumf major pentru Erdogan nu ar constitui neapărat un avantaj geopolitic similar pentru Bruxelles și Washington, deoarece state precum Grecia și Israel rămân preocupate din cauza discursului agresiv al lui Erdogan îndreptat împotriva lor în ultimii zece ani.
Este puțin probabil ca rezultatul summitului desfășurat la Ankara să constituie un triumf pentru cetățenii turci, dar organizația NATO ar putea ieși mai consolidată decât a fost în perioada recentă, care a durat ultimii ani.
COMENTARII / 0