Europa, captivă între presiunea migranților și jocurile de putere din Libia. Ce riscă UE prin apropierea…

Se creează un element div și se stochează în variabila ad. ad.id a fost setat la ‘AdSense’. ad.className = ‘AdSense’;Citește și12 morți și zeci de...

Se creează un element div și se stochează în variabila ad.

ad.id a fost setat la ‘AdSense’.

ad.className = ‘AdSense’;

Citește și12 morți și zeci de răniți în Arabia Saudită, în cel mai devastator atac de la începutul războiului. Aeroportul din Riad, lovit. Trump ia în calcul intervenția militară a SUA

Linia de cod setează proprietatea display a elementului ad la valoarea ‘block’.

ad.style.position = ‘absolute’;

The script assigns the value -1px to the top property of the ad element’s style.

Linia de cod atribuie valoarea ‘1px’ proprietății ad.style.height.

document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3916267″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/europa-captiva-intre-presiunea-migrantilor-si-jocurile-de-putere-din-estul-libiei-ce-risca-ue-prin-apropierea-de-khalifa-haftar-3916267″,”fullCatPath”:”/stiri/externe/ue”}

Frontex are sediul său în Varșovia, unde oficialii au observat multe. În ecranele lor, se monitorizează una dintre cele mai semnificative trasee ale migranților către Europa: ruta care trece prin centrul Mediteranei. Dronele și aeronavele transmit în mod continuu imagini – adesea cu nave în pericol, incidente letale și, uneori, cu violență. Totuși, ceea ce au înregistrat pe 12 octombrie 2025 a depășit așteptările, potrivit Der Spiegel.

140 de persoane se aflau la bordul unei bărci de pescuit care se îndrepta spre nord, traversând Marea Mediterană. În acea zi, în conformitate cu intenția oficialilor de a documenta ulterior incidentul, barca pleca de pe coasta libiană.

Într-un videoclip, o ambarcațiune mai mare poate fi văzută urmărind îndeaproape barca de pescuit. Pe coca albastră a celei de-a doua ambarcațiuni, poate fi văzut numele unității: „Tareq Bin Zeyad”, sau pe scurt TBZ. Miliția din estul Libiei este notorie. Organizațiile pentru drepturile omului au acuzat TBZ de comiterea de crime de război și atrocități. Persoanele de pe barca de urmărire pot fi auzite strigând în arabă: „Plecați!”

După aceea, urmăritorii lovă barca de pescuit și încearcă să o abordeze, aparent cu ajutorul cârligelor metalice. Această urmărire a durat câteva ore; într-un anumit moment, conform raportului Frontex, au deschis focul.

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428441003-0”); });

Miliția TBZ este sub autoritatea lui Saddam Haftar. Împreună cu Khalifa, ex-general din perioada dictatorului libian Muammar Gaddafi, și cu fratele său Khaled, el conduce regiunea de est a țării, iar clanul a transformat-o într-un stat de supraveghere. Criticii au fost reduși la tăcere, iar migranții se află în lagăre de detenție.

Európa nu mai manifestă reticență

UE nu acordă recunoaștere membrilor familiei Haftar ca lideri legitimi ai Libiei; în schimb, Bruxelles recunoaște guvernul din vestul țării divizate. Autoritățile din Bruxelles colaborează cu acest guvern în numeroase domenii, printre ele controlul migrației. Khalifa Haftar a rămas de mult timp în afara influenței UE. El menține legături strânse cu Rusia. În anul 2020, a încercat – fără succes – să preia capitala Tripoli.

Reticența Europa a dispărut. Acum, navele cu refugiați nu se lansează peste Mediterană exclusiv din vestul Libiei, ci și din est, din zona controlată de Haftar. Distanța de la acea coastă până la Sicilia sau Creta este de doar câteva sute de kilometri. Îngrijorarea se intensifică, în special pe insula grecească, un punct de oprire rar folosit anterior de migranții cu bărci. În 2024, aproximativ 5.000 de solicitanti de azil au ajuns pe țărmurile Cretei, iar anul precedent numărul a ajuns la aproape 20.000. În plus, un lider de miliție, considerat mult timp controversat, a devenit deodată un partener esențial.

Într-un raport publicat de Der Spiegel și Report Mainz, publicație de investigație susținută de canalul public german ARD, s-a expus modul în care Haftar influențează deciziile Uniunii Europene. Documente interne numeroase indică că statele membre ale UE doresc să-i asigure finanțare și să-i dotească pe susținătorii săi, în timp ce la Bruxelles se dezvoltă planuri detaliate de pregătire pentru Garda de Coastă din estul Libiei. Obiectivul urmărit este interceptarea migranților înainte ca aceștia să ajungă în Europa.

Rezultatul este un parteneriat care nu se limitează doar la controverse morale, ci se prezintă chiar ca fiind lipsit de stabilitate. La fel cum a avut loc în Maroc și Tunisia, UE devine dependentă de un autocrat care dispune de toate motivele pentru a-și impune presiuni asupra vecinilor săi din nord prin noi schimbări. Încurajați de Grecia și Italia, conform raportărilor, europenii încheie un acord cu un individ despre care se suspectează deja că va încerca să-i șantajeze.

În Marea Mediterană, între Africa și Europa, pe 12 octombrie, doar Frontex a prevenit probabil ce se putea întâmpla mai rău. O aeronavă aparținând agenției UE pentru frontiere a transmis prin radio către TBZ. La fiecare cinci minute, aceasta îi avertiza pe libieni să nu pună în pericol și mai mult migranții. În cele din urmă, milițienii s-au retras.

Colecția de groază

În ziua următoare, garda de coastă italiană a intervenit în cele din urmă. Navă cu persoane căutând refugiu se afla în deriva, la aproximativ 75 de kilometri de litoralul sicilian.

Salvatore Cicero încă reține cu claritate acea zi. El ocupă funcția de director al secției de neurochirurgie la spitalul din Catania. Potrivit el, primarul orașului portuar Pozzallo l-a alertat personal în prealabil, odată ce a aflat despre supraviețuitorii de pe barca de pescuit.

Mai multe persoane rănite, trei dintre ele cu răni prin împușcare, au fost aduse la mal. Un egiptean în vârstă de 15 ani, care fusese lovit de un obiect contondent, a ajuns la camera de gardă a lui Cicero. „Oasele craniului său i-au pătruns în creier”, afectându-i centrul vorbirii, afirmă Cicero. Băiatul, spune el, nu mai putea vorbi sau citi. Medicii l-au operat imediat.

Amnesty International a descris activitățile militare ale TBZ ca fiind un „catalog de orori”. Conform cercetărilor, membrii grupului au comis ucideri, torturări și violuri în mod arbitrar pe parcursul mai multor ani. Raportul menționează că numeroase victime au dispărut fără urmă.

Wolfram Lacher, reprezentant al Institutului German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate SWP, afirmă că membrii familiei Haftar consideră migrația în primul rând ca pe o afacere. Ei obțin profit atât prin facilitarea plecărilor, cât și prin prevenirea acestora.

De-a lungul multor ani, migranții raportează că au suferit tortura și abuzuri în lagărele de detenție din Libia. Mulți dintre ei trebuie să achite o răscumpărare pentru a obține eliberarea. Aceste condiții se întâlnesc atât în vestul, cât și în estul țării, însă pe teritoriul controlat de Haftar, aproape orice acțiune este supusă aprobării familiei conducătoare.

Europa este țintă a unui șantaj

Lacher afirmă că Haftarii dețin controlul asupra traseului de fuga spre Creta, conform propriului său judecată. El menționează că, unele ori, aceștia deschid drumul, iar alteori îl blochează. Obiectivul principal al acestora nu constă în obținerea unor echipamente sau bunuri superioare din partea Uniunii Europene, ci în obținerea recunoașterii politice. Expertul subliniază că situația devine și mai surprinzătoare, deoarece Bruxelles pare să fie astăzi supus unei presiuni de tip șantaj.

UE este complet conștientă de strategiile pe care Haftar le desfășoară. Totuși, pare că nu găsește altă cale decât să se implice în acțiune.

La începutul lunii iulie, Nicola Orlando, ambasadorul UE în Libia, a relatat, cu ușile închise, diplomaților europeni despre experiența sa cu conducătorii țării. Der Spiegel și Report Mainz au primit un rezumat al întâlnirii de la Ministerul german de Externe. Conform rezumatului, Haftarii folosesc migranții ca „mijloc pentru atingerea unui scop și ca model de afaceri”. Plecările către Creta, a spus el, au crescut brusc. Și totuși: „Până acum, UE nu a avut nimic de oferit estului Libiei; sperăm că acest lucru se va schimba.”

Primul subiect abordat de ambasador este operațiunea navală IRINI. În 2020, membrii Uniunii Europene au inițiat această operațiune ca răspuns la încercarea eșuată a lui Haftar de a ataca capitala Tripoli. Misiunea a reunit numeroși membri, printre care Germania, care a expediat nave și zboruri în Marea Mediterană pentru a executa embargo-ul de armament stabilit de Organizația Națiunilor Unite cu câțiva ani în urmă. Nu a existat niciun sprijin pentru forțele în conflict, nici pentru Haftar – acesta era obiectivul principal.

Acum, odată cu expirarea oficială a mandatului ONU pentru misiune, UE o remodelează pentru a se potrivi propriilor interese. IRINI urmează acum să-l echipeze pe Haftar și să-i antreneze oamenii pentru viitor. Sunt planificate exerciții comune pe mare, conform documentelor interne, unele dintre ele fiind relatate și de organizațiile de transparență FragDenStaat și Statewatch. Documentele indică, de asemenea, că UE intenționează să construiască un centru de coordonare a salvării maritime în Benghazi, capitala neoficială a sferei de influență a lui Haftar. O nouă stație radar urmează să fie instalată în acest scop, pentru localizarea și interceptarea mai multor ambarcațiuni cu migranți.

Târâți înapoi în lagărele de tortură

UE nu menționează în rapoartele sale că acest lucru se va traduce prin faptul că și mai mulți oameni vor fi târâți înapoi în lagărele de tortură de unde trebuie mai întâi să-și cumpere libertatea. „UE nu își poate permite ezitări”, scrie comandantul IRINI, Marco Casapieri din Italia, în planul său de antrenament. Altfel, avertizează el, „presiunea migratorie” ar fi alimentată.

Teama UE față de migrația ilegală este aparent atât de mare încât aceasta respinge cereri complet de înțeles din partea guvernului occidental recunoscut la nivel internațional. Guvernul respectiv a făcut presiuni asupra IRINI pentru a controla mai strict contrabanda cu petrol. Milițiile lui Haftar sunt, în primul rând, cele care profită de această contrabandă, luând o parte din exportul sub acoperire de combustibil subvenționat. UE a refuzat. Pe plan intern, motivul a fost enunțat clar: posibile „măsuri de represalii” din partea Haftarilor – cum ar fi un „aflux masiv crescut de migranți din Libia”.

Prin urmare, militarii din trupele lui Haftar vor începe să efectueze vizite periodice la bazele navale din Europa. În luna septembrie a anului 2025, s-a desfășurat un curs de bază la Taranto, Italia. Potrivit programului, vor participa și la alte sesiuni. Însă, participanții vor avea oportunitatea să se alăture navelor IRINI pentru o perioadă de 10 zile. Se estimează că costul total al programului va depăși 3 milioane de euro. Se afirmă că, în cea mai bună scenă, temele legate de gen și

„respectul pentru drepturile omului”

vor constitui componente ale instruirii acordate participanților.

În ce mod se leagă această problemă de violența din cadrul brigăzii TBZ? Europa oferă antrenament și sprijin militar pentru miliția lui Saddam Haftar?

În urma solicitării de a oferi un comentariu, Comisia Europeană a refuzat această presupunere.

„Nu am avut niciodată contact cu TBZ”

Comisia declară că nu a avut vreodată legături cu TBZ. Menționează că interacțiunile sale au fost limitate exclusiv la forțele de coastă oficiale din regiunile estice și vestice ale Libiei și a încurajat acea gardă de coastă să se conformeze normelor internaționale în orice moment.

În Salonic, diferența devine evidentă: pregătirea pentru membrii gărzii de coastă din estul Libiei a început deja. Grecii nu păstrează cursurile în secret; comunicările de presă sunt disponibile online, completate de sute de postări TikTok ale participanților. Videoclipurile îi arată pe libieni în timpul unei excursii prin port, iar unii vizitează mormântul lui Alexandru cel Mare. Ofițerii Marinei grecești le predau certificatele, iar participanții le afișează cu mândrie în fața camerei.

„Viziune strategică îngustă”

În interiorul organizației, s-au identificat cel puțin doi cursanți ca aparținând unității infame TBZ. Conform expertului în estul Libiei, Saddam Haftar, la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra, miliția a fost oficial subordonată aparatelui numit Aparat de Securitate Costieră. Totuși, el subliniază că acești indivizi încă se percep ca parte a brandului TBZ, iar mulți continuă să evidențieze acest statut în mod deschis.

În cadrul unui curs desfășurat în Salonic, doi militari au încărcat imagini în care se prezintă pe ei și pe colegii lor îmbrăcați în uniformă. Unul dintre aceștia a adăugat:

„TBZ, familia.”

Ministerul grec de Externe a precizat într-o comunicare oficială că programele includ și dreptul internațional și cel european. Întrebările referitoare la presupusele legături cu TBZ au rămas fără răspuns. Când a fost solicitat să ofere un comentariu, unul dintre cei doi implicați a susținut că nu face parte din TBZ. El a transmis, prin Facebook Messenger, că nu știe nici măcar ce înseamnă TBZ. Când i s-a întrebat motivul pentru care folosește abrevierea, el a răspuns:

Du-te dracului!

Lacher, specialist la SWP, subliniază diferența europeană între garda de coastă și miliții dubioase.

„Toată lumea știe că adevărata putere în estul Libiei se află în mâinile fiilor lui Haftar”, spune el.

„Și asta înseamnă unități precum TBZ.”

El contesta existența unor unități regulate fără legătură cu Haftar, considerând această idee eronată. Menționează că se referă la „miopie strategică”.

Salvatore Cicero, doctorul din Catania, probabil i-a salvat viața egipteanului de 15 ani prin operația de urgență pe care a efectuat-o. L-a îngrijit pe băiat în spital timp de patru luni până și-a revenit. El spune că se temea că băiatul s-ar putea răni într-o tabără de refugiați. „Trebuia doar să-l privești în ochi ca să înțelegi experiența traumatizantă prin care trecuse”, spune Cicero.

Este foarte puțin probabil ca membrii TBZ să fie niciodată trași la răspundere. În teoretic, un procuror din Sicilia ar putea să investigheze. Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, persoanele responsabile trebuie să se afle în Italia, iar Ministerul Justiției trebuie să ofere consimțământul.

Europa pare să aibă alte priorități. În urmă cu doar câteva săptămâni, un consilier al prim-ministrului italian Giorgia Meloni a avut o întâlnire cu o delegație libiană. Printre membrii acesteia se afla Saddam Haftar, omul care deține controlul asupra TBZ.

Scriptul folosește googletag.cmd.push pentru a introduce o funcție care, la execuție, apelează googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”).

COMENTARII / 0