Europa, în criză energetică: lecții din experiența Chinei

Uniunea Europeană se confruntă acum cu repercusiunile unui conflict în escaladare rapidă în Orientul Mijlociu, care evocă amintirea crizelor energetice din trecut. La aproape un an de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, care a avut loc în februarie 2022, președinta Comisiei Europene a declarat în fața Parlamentului European că Rusia este de vină pentru manipularea piaței energetice a UE, potrivit BBC.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

În prezent, se înregistrează o creștere alarmantă a costurilor energetice, care are repercusiuni asupra utilizatorilor din întreaga regiune continentală, potrivit declarațiilor Ursulei von der Leyen.

Citește șiAcademia de Științe din Kiev, lovită de drone rusești. Supraviețuitorii au sărit pe geamurile clădirii în flăcări

„Ei preferă să ardă gazul decât să-l livreze”

,
a afirmat ea, adăugând că piața actuală se confruntă cu o problemă majoră:

„Această piață nu mai funcționează”

.

Un conflict acerb se desfășoară împotriva resurselor energetice, a sistemului economic, a principiilor fundamentale și a perspectivei de viitor, potrivit declarațiilor acesteia.
Europa a inițiat deja procesul de reducere a dependenței de gazul din Rusia, schimbându-și strategia și orientându-se spre colaborarea cu parteneri mai fiabili, printre care SUA și Norvegia.

„Acesta este un război împotriva energiei noastre, un război împotriva economiei noastre, un război împotriva valorilor noastre și un război împotriva viitorului nostru”

Cu patru ani în avans, o realitate diferită se conturează în peisajul energetic european, unde frustrarea a devenit o senzație familiară.

Un diplomat european, profund dezamăgit, a declarat:

„Am jurat că vom învăța. Am promis că lucrurile se vor schimba, dar iată-ne aici”

. El a dorit să păstreze anonimatul pentru a putea exprima opinii libere și a cerut ca numele său să nu fie dezvăluit.

Un sentiment de îngrijorare a cuprins Europa în urma unei noi provocări majore pe frontul energetic, generată de conflictul din Orientul Mijlociu, care ar putea avea un impact semnificativ asupra reuniunii de joi a liderilor europeni de la Bruxelles.

Europa se confruntă cu o situație în care liderii săi, prim-miniștrii și președinții, sunt preocupați mai mult de soluții imediate pentru problema prețurilor la energie în creștere, decât de implementarea unor strategii pe termen lung care ar putea spori competitivitatea continentului într-o lume din ce în ce mai imprevizibilă.

„În loc să se concentreze pe planurile pe termen lung atât de necesare – despre cum să facă Europa mai competitivă într-o lume din ce în ce mai volatilă –, prim-miniștrii și președinții [europeni] sunt acum cuprinși de panică din cauza prețurilor [la energie], îngrijorați de alegătorii furioși și căutând cu disperare soluții pe termen scurt.”

Liderii europeni sunt acum într-o căutare disperată de soluții rapide, fiind cuprinși de panică din cauza prețurilor la energie și a alegătorilor furioși, în loc să dezvolte planuri de durată pentru creșterea competitivității Europei într-o lume din ce în ce mai volatilă.

O situație similară s-a mai întâmplat în urma invaziei Rusiei în Ucraina la scară largă. Deși conflictul este diferit, diviziunile europene și dilemelor energetice rămân aceleași.

Nu putem continua să ne învârtim în cerc. Ceva trebuie să se schimbe.

Decidenții europeni sunt extrem de greu de găsit, în condițiile în care aproape toți sunt de părere că respectiva declarație este una realistă.

UE și diversele sale industrii se confruntă cu un nou test: pot aceste 27 de state membre, cu necesitățile lor energetice variate și viziunile lor privind energiile regenerabile, să devină cu adevărat autosuficiente în ceea ce privește energia?

Statele europene se confruntă cu consecințe grave în urma unei noi provocări majore. Impactul acestui fenomen va fi resimțit în întreaga regiune.

2022 a marcat începutul unei transformări majore în strategia energetică a Europei, care a optat pentru reducerea treptată a dependenței de combustibilii fosili ruși, respectiv gaz, petrol și cărbune, în scopul consolidării independenței energetice, ca urmare a extinderii agresiunii Moscovei împotriva Ucrainei.

Luând în considerare tendința Comunității Europene de a reacționa în ritm lent, de îndată ce a optat pentru sistarea parteneriatului cu furnizorii energetici ruși, aceasta a implementat măsurile într-un ritm alert. În prezent, numai 2% din necesarul de petrol al UE este acoperit prin importuri din Rusia, fiind destinat exclusiv Slovaciei și Ungariei, state cu relații prietenoase cu Federația Rusă. Se preconizează că UE va întrerupe în anul viitor toate importurile de gaze naturale rusești, inclusiv GNL.

Germania, care anterior invadării Ucrainei de către Rusia se baza în mare măsură pe importurile de gaze naturale din Rusia, a înregistrat o schimbare semnificativă. 55% din necesarul de gaze naturale al Germaniei era acoperit de Rusia, energie care era utilizată, în special, de industriile cu consum ridicat de energie, precum industria chimică și cea auto.

În urma 2022, odată cu creșterea fulminantă a costurilor energetice, generată de conflictul izbucnit în urma acțiunii militare a Rusiei și de criza energetică dintre această țară și Europa, numeroase state, printre care Italia și Marea Britanie, au fost nevoite să acorde sprijin financiar pentru a ajuta utilizatorii și companiile să achite costurile facturilor. Acest nou ajutor financiar a intervenit într-un context în care economiile acestor țări erau deja grav afectate de pandemia de Covid-19, astfel încât guvernele, confruntate cu resurse financiare restrânse, au resimțit puternic această nouă povară.

Uniunea Europeană a făcut din diversificarea un obiectiv prioritar în urma experienței sale în materie de energie.
În dorința de a evita o nouă situație de dependență excesivă, UE a hotărât să nu mai permită concentrarea pe un singur furnizor de energie.

„Diversificarea” a devenit cuvântul la modă pe coridoarele de la Bruxelles

, însă scopul este de a preveni repetarea scenariului care a dus la crize energetice în trecut.
Astfel, strategia europeană vizează asigurarea unei game mai largi de surse și furnizori de energie.
Decizia a fost luată în urma analizei vulnerabilităților UE pe piața energetică.

La patru ani de la debutul crizei, dependența energetică a Europei persistă, în ciuda numărului crescut de furnizori de energie.
Schimbările în peisajul energetic european au mutat accentul de la Rusia către alte surse de energie, Norvegia și SUA fiind acum principalii furnizori de energie ai continentului.
Eliminarea pur și simplu a Rusiei din schema de aprovizionare cu energie nu a fost suficientă pentru a rezolva problema securității energetice a Europei.

Statele Unite ale Americii au jucat un rol principal în acest context. Impactul deciziilor lor a fost resimțit la nivel global.

Statele Unite ale Americii au ajuns să joace un rol esențial în asigurarea energiei necesare Europei, preluând poziția deținută anterior de Rusia în acest sector.

În anul 2022, schimbările rapide pe piața energetică au determinat Europa să înlocuiască gazul rusesc transportat prin conducte cu gazul natural lichefiat (GNL).
Acest continent a devenit, ulterior, cel mai mare consumator de GNL la nivel global.
SUA reprezintă, în prezent, cel mai mare furnizor individual de GNL către Europa, asigurând 57% din totalul importurilor de GNL ale Uniunii Europene.

Germania, o țară cu necesități energetice considerabile, a ajuns să importe până la 96% din gazul natural lichefiat din Statele Unite ale Americii.

O legătură strânsă ar putea fi motivul pentru care cancelarul german Friedrich Merz a păstrat o poziție discretă în timpul întâlnirii cu Trump la Casa Albă, cu două săptămâni în urmă.
Atunci, președintele american a avut un discurs vehement și a avertizat cu privire la impunerea unor restricții comerciale Spaniei, ca urmare a refuzului acesteia de a acorda acces la bazele militare de pe teritoriul său, în scopul lansării unor operațiuni militare împotriva Iranului.

Merz ar fi putut lua în considerare situația economică dificilă din Germania și cererea crescută de energie din SUA.
O posibilă explicație pentru decizia sa este teama de a nu atrage mânia președintelui american, cunoscut pentru tendința sa de a reacționa puternic.
În acea zi, însă, acest fapt nu a contribuit la o imagine pozitivă a unității europene.

Trump a recurs la pârghia economică de când s-a reîntors la Casa Albă, cu puțin peste un an în urmă, pentru a obține sprijinul SUA în vederea unei păci durabile în Ucraina, folosind disperarea Europei ca mijloc de a influența UE să achiziționeze GNL american mai scump.

Trump a lansat o avertizare către bloc în luna iulie, privind impunerea unor tarife severe de 30% pentru totalitatea produselor exportate către Statele Unite, cu excluderea articolelor precum oțelul, care erau deja supuse unor taxe și mai mari.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a călătorit la Turnberry, stațiunea de golf scoțiană deținută de Trump, în timp ce președintele american se bucura de o vacanță acolo. În urma acestei vizite, a fost încheiat un acord care prevede alocarea a 750 de miliarde de dolari pentru achiziționarea de petrol, gaze naturale lichefiate și tehnologii nucleare din SUA, pe o perioadă de trei ani.

Uniunea Europeană a primit o asigurare că nu va fi supusă unor taxe vamale pentru bunurile importate din SUA. Ca o consecință, președintele Trump și-a diminuat avertismentul inițial referitor la impunerea unei taxe de 30% pentru majoritatea produselor exportate de UE pe piața americană, aceasta fiind redusă la 15%.

UE a fost plasată într-o poziție vulnerabilă în raport cu SUA ca urmare a unui acord energetic prezentat de Von der Leyen drept o strategie menită să diminueze dependența blocului comunitar de combustibilii fosili originari din Rusia.

Încheierea celui mai mare acord comercial din istorie a fost sărbătorită de administrația Trump, care s-a prezentat ca fiind capabilă să reducă deficitul comercial foarte contestat cu Uniunea Europeană și să obțină o sumă considerabilă de investiții din partea UE în energia americană, echipamente militare și în alte domenii.

Se observă că Europa a devenit extrem de expusă la presiunile energetice. China are o lecție relevantă în acest sens, potrivit BBC.

În realitate, rămâne incert dacă necesarul energetic al Uniunii Europene ori volumul exporturilor SUA sunt în măsură să suporte amploarea proiectată a acordului, supus în acest moment dezbaterilor în cadrul Parlamentului European UE și Parlamentului European.

În prezent, Europa se confruntă cu o situație în care dependența de GNL îi amplifică vulnerabilitatea la fluctuațiile bruște ale prețurilor la scară globală, mai ales în perioade de instabilitate, cum ar fi cea din Golful Persic.

Strâmtoarea Hormuz reprezintă o arteră vitală pentru transportul petrolului la nivel global, fiind unul dintre cele mai critice puncte de tranzit pentru resursele energetice.
Fluxul de petrol care o traversează constituie aproximativ 20% din necesarul mondial.
De la 28 februarie, când Israelul și SUA au efectuat operațiuni militare împotriva Teheranului, strâmtoarea a fost practic închisă pentru majoritatea traficului petrolier, cu excepția unor nave care transportau petrol iranian către India și China.

Orientalul Mijlociu nu este un furnizor major de petrol și GNL pentru Europa, însă aceste resurse sunt tranzacționate la nivel global. În consecință, orice întrerupere a traficului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, fie ea actuală sau viitoare, ar putea duce la creșteri neprevăzute ale prețurilor, afectând astfel Europa, chiar dacă importurile sale directe sunt limitate.

O creștere fulgerătoare a deficitului de ofertă, combinată cu nesiguranța privind perioada de timp în care va persista criza actuală, a dus la o majorare a valorii petrolului cu 8% și a costului gazului european cu 20% în dimineața zilei de 2 martie.

Chestiunile legate de costuri și competitivitate sunt esențiale în acest context.

O declarație recentă a lui Dan Marks, expert în securitate energetică la Royal United Services Institute (Rusi), subliniază că „Această alegere între energia rusă și volatilitatea pieței globale este o alegere foarte proastă pentru Europa”.
Afirmația a fost făcută în contextul discuțiilor privind strategia energetică a Europei.

„Această alegere între energia rusă și volatilitatea pieței globale este o alegere foarte proastă pentru Europa”

În ciuda unei noi provocări majore, un anumit optimism există, potrivit căruia Europa va reuși să obțină energie suficientă pentru a trece cu bine peste această perioadă dificilă. Acest lucru se datorează faptului că regiunea are capacitatea de a oferi mai mult pentru a-și asigura necesitățile în astfel de situații de criză. Închiderea fizică a Strâmtorii Hormuz nu va împiedica Europa să aibă acces la resursele energetice necesare. Totuși, o preocupare rămâne: costul ridicat și impactul asupra competitivității.

Europa se confruntă cu necesitatea de a-și reevalua strategia pe termen lung pentru gestionarea resurselor energetice.
Reorganizarea consumului și consolidarea rezervelor de energie sunt esențiale pentru a diminua impactul fluctuațiilor bruște ale aprovizionării, fenomen observat în prezent.
Pentru a obține o mai mare control asupra acestor schimbări, este nevoie de o abordare eficientă.

Continuă avertismentul lui Marks, conform căruia Europa se confruntă cu o situație în care SUA rămâne un furnizor extern crucial de energie vitală, ceea ce introduce variabile imprevizibile ce nu sunt întotdeauna luate în calcul.

Donald Trump a luat în considerare, se pare, o decizie care ar putea avea repercusiuni semnificative asupra scenei energetice globale. O astfel de mișcare ar presupune ca Statele Unite să-și rezerve resursele energetice exclusiv pentru nevoile interne, o strategie menită să facă scăderea prețurilor la carburanți pe piața americană. Această posibilitate a apărut după ce Trump a cerut, recent, ca țările europene să dispună de nave militare în Strâmtoarea Hormuz, pentru a asigura libera circulație a navelor. În cazul în care Trump ar decide să acorde prioritate consumului intern de energie al SUA, aceasta ar putea fi văzută și ca o formă de presiune asupra țărilor europene, determinate să nu fi răspuns prompt solicitării formulate de Trump în cursul acestei săptămâni.

Concluzia trasă de Marks este că situația este caracterizată printr-o suprapunere de riscuri, pentru care nu există soluții simple.

„Nu există răspunsuri ușoare aici”

, adaugă el.

Deși dependența de gaze naturale crește, Norvegia, aliatul democratic, se confruntă cu propriile dificultăți în materie de aprovizionare.

Norvegia a devenit principalul furnizor de gaze naturale pentru Uniunea Europeană, ocupând poziția anterior deținută de Rusia. Acest stat european contribuie cu aproximativ o treime la consumul anual de gaze al UE și cu jumătate la cel al Regatului Unit.

Se știe că Norvegia operează deja la un nivel apropiat de capacitatea sa maximă.
Acest scenariu pune UE într-o situație dificilă, deoarece o creștere a ofertei ar impune efectuarea de noi explorări și investiții.

Se remarcă faptul că eforturile Uniunii Europene de a sista exploatarea resurselor petroliere și de gaze în regiunea arctică europeană ar putea avea efecte contrare scopului declarat, potrivit Oslo. În același timp, Rusia își propune să dezvolte în mod substantial extracția de gaz natural lichefiat în zona arctică aflată sub jurisdicția sa.

Într-o perioadă de mari schimbări, presiunile exercitate de Norvegia asupra Bruxelles-ului pentru o revizuire a politicilor sale au atins un nivel critic. Acest demers reprezintă o parte a unui fenomen mai amplu, în care deciziile de protejare a mediului sunt antrenate într-o spirală de discuții aprinse privind energia în Europa.

În căutarea unor soluții rapide, statele europene se confruntă cu o nouă provocare energetică. Rezolvarea pe termen scurt a problemelor energetice a devenit o prioritate, însă

nu există încă o soluție clară

. Europenii sunt nevoiți să găsească o cale de ieșire din această criză, care pare să se adâncească.

La reuniunea de joi a UE, găsirea de soluții pe termen scurt va fi prioritatea principală. Printre numeroși lideri există temeri legate de efectele în spirală ale costurilor energetice și posibilelor majorări inflaționiste, care, alături de potențialele fluxuri de refugiați către Europa determinate de criza din Orientul Mijlociu, ar putea să alieneze alegătorii și să avantajeze politicienii populiști de extremă dreaptă și stângă pe scena politică europeană.

În ajunul unui summit crucial, Ursula von der Leyen a făcut o declarație importantă, subliniind necesitatea de a atenua repercusiunile financiare ale conflictului din Iran.

„Este crucial să reducem impactul asupra costurilor [al războiului din Iran]”

,
a afirmat ea.
Ursula von der Leyen a adăugat că este nevoie de sprijin imediat și a solicitat o evaluare detaliată a posibilităților de reducere a cheltuielilor energetice ale populației.

„Trebuie să oferim ajutor acum… [Avem nevoie] de o analiză cuprinzătoare a modului în care putem reduce facturile la energie ale oamenilor.”

Oficialii Uniunii Europene explorează posibilitatea reexaminării sistemului de impozitare și implementării unor limite de preț pentru utilizatorii finali, precum și a altor soluții rapide pentru a ajuta sectoarele economice aflate în impas.

Preocupările privind impactul asupra gospodăriilor au determinat și guvernul britanic să fie sub presiune pentru a oferi sprijin.

Oficialii Trezoreriei reexaminează lucrările pregătitoare întreprinse în timpul șocului energetic din 2022 dintre Rusia și Ucraina

, a informat Rachel Reeves, ministrul britanic de finanțe, săptămâna trecută.
În prezent, autoritățile analizează din nou documentele elaborate ca urmare a crizei energetice din perioada respectivă.

Învățătura Chinei reprezintă un subiect de interes deosebit.

Comisiunii Europene i s-a cerut de către guvernele Uniunii Europene să grăbească procesul de extindere a electrificării la nivelul întregului bloc, UE, concomitent cu menținerea costurilor sub control.

În fața unui viitor incert, China se remarcă deja ca lider în tranziția energetică.
Deși este cel mai mare importator de petrol la nivel global, repercusiunile blocării Strâmtorii Hormuz nu au fost resimțite în aceeași măsură de Beijing.
Acest lucru se datorează faptului că Beijingul a implementat de mult timp o strategie de securitate energetică menită să asigure stabilitatea în situații critice precum cea de față.
Astfel, se poate spune că China este pregătită să facă față provocărilor energetice care se anunță.

Nu există declarații directe

care să confirme strategia Beijingului, însă faptele demonstrează că China este în fruntea tranziției energetice.

Transformarea energetică se sprijină pe electrificare, adică pe direcționarea unei ponderi mai mari a activităților economice către utilizarea energiei electrice în locul consumului direct de petrol și gaze.
Obiectivul urmărit este reducerea dependenței de piețele volatile de petrol și gaze, care sunt expuse la perturbări de natură geopolitică.

Proporția energiei electrice în consumul final de energie al Chinei a ajuns la peste 30%, spre deosebire de puțin peste 20% la nivel global și sub un sfert în Uniunea Europeană.

Măsurile de securitate energetică și obiectivele de reducere a emisiilor China au favorizat vânzarea de vehicule electrice în detrimentul celor cu combustie internă, astfel încât acestea reprezintă mai mult de jumătate din totalul de mașini comercializate în țară.

În contrast cu China, Uniunea Europeană este marcată de o diviziune profundă. Atât susținătorii, cât și adversarii politicilor verzi și ai energiei alternative invocă războiul din Iran pentru a-și consolida pozițiile, ilustrând astfel divergențele existente.

O declarație surprinzătoare a fost făcută de Bart De Wever, prim-ministrul Belgiei, în cursul acestui weekend, atunci când a solicitat Unii Europene să restabilească legături normale cu Rusia, în scopul de a obține din nou acces la resurse energetice la prețuri reduse.

Afirmația lui a subliniat un aspect evident, potrivit spuselor sale.
El a menționat că, în discuții private, oficialii europeni îi împărtășesc opinia, însă ni unul nu are curajul să o exprime public.

„Este o chestiune de bun simț”, a afirmat el.

„În privat, liderii europeni îmi spun că am dreptate, dar nimeni nu îndrăznește să o spună cu voce tare.”

În anumite situații, în culise, se fac auzite opinii discrete din partea unor reprezentanți ai industriei germane.
AfD, partidul de extremă dreaptă care conduce în prezent sondajele de opinie în Germania, propune o eliminare imediată a sancțiunilor impuse Rusiei.

Sistemul de comercializare a emisiilor al Uniunii Europene, care funcționează de două decenii, este supus unor presiuni suplimentare, deoarece creșterea rapidă a costurilor energiei în Europa, generată de situația din Orientul Mijlociu, este invocată ca un motiv pentru a-i reduce eficacitatea.

Industria este supusă unui sistem ETS care o impune să achite o sumă pentru emisiile de carbon generate de activitățile sale poluante. Sistemul ETS are drept scop să încurajeze întreprinderile să abandoneze treptat utilizarea combustibililor fosili pe durate lungi de timp.

Joi, în cadrul reuniunii liderilor Uniunii Europene, este preconizată o confruntare acerbă între statele membre care susțin menținerea ETS și cele care pledează pentru diminuarea sau eliminarea acestuia.

Statele membre ale UE, precum Spania, Suedia și Danemarca, au opinii ferme privind impactul potențial al unei relaxări a ETS. O astfel de schimbare ar putea dezavantaja companiile care au investit în modernizare și tranziția verde, în timp ce ar favoriza industriile care persistă în utilizarea pe termen lung a combustibililor fosili.

În tabăra opusă, statele din Europa Centrală sunt ferm împotrivă ETS, pe când Austria și Italia vor să examineze repercusiunile ETS asupra tarifelor energiei electrice.

Giorgia Meloni, în funcția de prim-ministru al Italiei, a făcut o declarație în cursul săptămânii anterioare, evidențiind o situație critică.

„Odată cu izbucnirea crizei din Orientul Mijlociu, problema prețurilor la energie a devenit în mod evident și mai importantă, motiv pentru care, la nivel european, solicităm, de asemenea, suspendarea urgentă a aplicării ETS la producția de energie electrică.”

Această solicitare a fost adresată în contextul noii crize energetice care afectează Europa.

În cadrul unei propuneri înaintate de Comisia Europeană, se recunoaște necesitatea unei revizuiri a sistemului ETS, fiind sugerată utilizarea fondurilor generate de acesta pentru sprijinirea industriilor din țările membre ale UE afectate de majorarea cheltuielilor.

Georg Zachmann, expert în politici energetice și climatice pentru Uniunea Europeană la think-tank-ul Bruegel din Brussels, afirmă că „ne aflăm într-o lume complexă a compromisurilor”.

Următorii pași ai Europei în ceea ce privește investițiile în energie nucleară sau energii regenerabile vor fi cruciali pentru creșterea autonomiei și asigurarea securității energetice.

„Dacă Europa dorește să investească în energie nucleară sau în energii regenerabile cu scopul de a deveni mai autonomă și de a-și asigura securitatea energetică, acest lucru va dura.”

O situație încărcată de absurditate este semnalată în regiunile sudice ale Italiei, unde soarele strălucește abundent, dar care nu reușește să implementeze un număr suficient de panouri solare.

Este o nebunie

acest lucru, potrivit unor opinii.

UE se confruntă cu necesitatea unui plan strategic pe termen lung, care să fie în același timp realist. Uniunea Europeană dispune deja de un astfel de plan, însă obiectivele actuale pentru anul 2030 și, mai ales, pentru 2040, sunt deosebit de ambițioase.

Uniunea Europeană a stabilit o țintă juridică de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, raportat la valorile din 1990.
Întrebarea care se pune este dacă aceste obiective sunt realiste,

„Sunt acestea cu adevărat credibile?”

Guvernele UE sunt îngrijorate și de implicațiile financiare, potrivit lui Zachmann.
Tranziția energetică este un obiectiv, însă decidenții sunt atenți la repercusiunile economice.

„Europa dorește, în general, să elimine petrolul și gazul din mixul [energetic], dar factorii de decizie sunt sensibili la implicațiile legate de costuri.”

De asemenea, sunt preocupați de reacțiile alegătorilor.

În opinia sa, cooperarea energetică mai strânsă între Uniunea Europeană și Marea Britanie este împiedicată de factori politici.

În domeniul energetic, specialiștii din Uniunea Europeană și Marea Britanie consideră că o colaborare mai strânsă este extrem de benefică și logică, având în vedere că aceasta ar aduce avantaje economice tuturor părților implicate UE și Marea Britanie. Colaborarea ar fi extrem de utilă din punct de vedere economic, deoarece ar oferi oportunități de creștere pentru toate entitățile participante.

Problema Brexitului încă exercită o influență semnificativă asupra negocierilor, potrivit acestuia.
Curtea Europeană de Justiție are un rol crucial în garantarea bunei funcționări a piaței unice a Uniunii Europene.
În acest context, Marea Britanie se confruntă cu o decizie dificilă, deoarece nu este dispusă să accepte jurisdicția acestei instanțe.

„Iar Marea Britanie nu acceptă acest lucru.”

Flexibilitatea în abordarea crizei energetice este esențială pentru Uniunea