FSB-ului și Kremlinului: Armand Goșu dezvăluie noua fază dură

Iabloko, singurul partid anti-război din Rusia, a fost exclus din cursa electorală de septembrie printr-un procedeu neobișnuit, după ce a reușit deja să apară pe buletinul de vot. Istoricul Armand Goșu, într-un interviu publicat astăzi de HotNews, afirmă că această decizie indică cine conduce în prezent procesele politice din Rusia:

„Întreaga construcție politică din Rusia reglată în ultimii 25

• În 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a decis excluderea partidului liberal pro-occidental Iabloko din cursa electorală pentru alegerile parlamentare din 18-20 septembrie, principalul motiv invocat fiind primirea de către acest partid a unor finanţări din străinătate.
• „Nu-mi amintesc ca vreun partid să fi fost scos de pe liste în ultimii 35 de ani printr-o decizie a Curții Supreme”, spune Armand Goșu, care predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.
• „Cred că nici administrația de la Kremlin, care controlează procesele politice din țară, nu s-a așteptat la așa ceva”, afirmă Goșu.
• El explică cum a ajuns ca Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei să aibă o influență tot mai mare în politic: „Ce nu e normal, nici măcar pentru Rusia, țară cu regim autoritar-electoral, e intervenția FSB în jocul politic”.
• Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.

În interviul acordat Contributors.ro și publicat astăzi de HotNews, Armand Goșu vorbește despre un fenomen din Rusia despre care spune că „trebuie urmărit cu atenție pentru că el anunță următoarea etapă a evoluției regimului autoritar, care presupune intrarea în faza represiunii dure”.

Citește șiPoliția franceză, sub presiune după ce mai mulți elevi au fost grav răniți în timpul protestelor

Armand Goșu. Fotografie: Inquam Photos / George Călin

Procesele politice sunt din ce în ce mai sub controlul FSB, nu al politicienilor

Contributors: Săptămâna trecută Curtea Supremă a Rusiei a exclus partidul Iabloko de la alegerile parlamentare din Rusia, care vor avea loc în 20 septembrie. Cum s-a ajuns aici, care sunt consecințele politice? Vă așteptați la asta?Armand Goșu: Eu nu m-am așteptat. Nu-mi amintesc ca vreun partid să fi fost scos de pe liste în ultimii 35 de ani, printr-o decizie a Curții Supreme. Regula era următoarea: să nu permită înscrierea partidelor sau candidaților „nedoriți” (nejelatelnîe) în cursă. Încă de la primele proceduri, de la strângerea de semnături. Pentru asta a fost creat un întreg sistem juridic și administrativ. Bătălia era împinsă de sistemul putinist la cel mai de jos nivel, comisii electorale, tribunale cu procese administrative privind autenticitatea semnăturilor, pentru controlul identității celor care semnau pe liste. Așa au fost scoși din cursă, Aleksei Navalnîi, în 2018, sau Boris Nadejin, în 2024.

Contributors: Nadejdin a fugit în Franța acum câteva zile, unde a dat câteva interviuri, dar în care nu spune mare lucru. Și nici nu există ceva așa de amenințător în discursul liderilor Iabloko.Armand Goșu: Doar la prima vedere. Pentru că Rusia are un mare potențial de protest. Cred că nici administrația de la Kremlin, care controlează procesele politice din țară, nu s-a așteptat la așa ceva. Iar în faza finală, echipa lui Serghei Kirienko (n.r. – primul adjunct al șefului de cabinet al lui Vladimir Putin) a pierdut controlul și securiștii au luat decizia de scoatere din cursă a Iabloko.

— Când folosiți termenul „securiști”, vă referiți la siloviki, la membrii diverselor servicii secrete ruse? — În acest exemplu specific, mă refer la FSB, echivalentul SRI-ului din România. Mai exact, la Direcția a II-a a FSB, dedicată Protecției Ordinii Constituționale și Combatării Terorismului. Denumirea este aceeași și este subordonată generalului Sedov, unul dintre puținii care au acces direct la președintele Putin. FSB deține responsabilitatea principală pentru procesele politice, inclusiv alegerile.

Vă prezint un scenariu pe care l-am elaborat în ultimele zile, nu este complet original – sunt bucăți din ceea ce am auzit și de la alții. Nu uitați că ascult zilnic 7-8 ore de știri și comentarii despre Rusia. De la persoane care cunoaștem ce se întâmplă acolo, primesc informații din interior și înțeleg mecanismul intern care guvernează deciziile la Kremlin. Există multe fragmente pe care încerc să le conectez, iar imaginea care apare poate să fie mai fidelă sau mai puțin fidelă realității.

– Partidul apăruse pe buletinele de vot deja și apoi a fost scos din cursa electorală de Curtea Supremă. Cum s-a întâmplat asta?– Din cauza nesincronizării între instituții. A competiției dintre acea parte a administrației prezidențiale care gestionează procesele politice și FSB. Ce s-a întâmplat recent pare să confirme ce observasem după 2022. Am discutat și noi aici despre asta, în mai multe ocazii. Procesele politice sunt tot mai controlate de către securiști, de FSB, nu de către politicieni.

Care este „creierul politic al Rusiei”, în competiție permanentă cu FSB

— Deci, presupuneți că există un conflict între FSB și administrația prezidențială? — Nu între întregul cabinet. Se referă la o direcție anume, numită Depart

FSB se găsește în birouri teritoriale, personal răspândit în întreaga țară. Dacă eliminăm grăniceriile, FSB dispune de 0,6 agenți și ofițeri pentru fiecare mille de locuitori. Această cifră impresionantă evidențiază tendința totalitară a regimului Putin.

Kirienko dispune de personal pe tot teritoriul său, iar viceguvernatorii responsabili de aspectele politice din fiecare regiune îi sunt numiți de el. El deține

FSB – în special după anul 2022 – acționează în procesul de alegere a candidaților, sub pretextul securității naționale, pentru a evita apariția unui eventual adversar în lista de candidați. Există, de asemenea, date dificil de confirmat, indicând că

„Întreaga construcție politică din Rusia reglată în ultimii 25 de ani este amenințată”

– Mai există și alte motive pentru care a fost exclus Iabloko de la alegerile din septembrie, deși lista sa electorală fusese aprobată de CEC la sfârșitul lui iulie?– Pentru asta e necesară puțină arheologie politică. Pe la începutul acestui an s-ar fi luat decizia de a împinge comuniștii de pe locul doi, pe trei sau patru. Era o pedeapsă târzie pentru că au colaborat cu echipa lui Navalnîi în teritoriu, la trecutele alegeri parlamentare, pentru a-i bloca prin umnoe golosovanie, votul inteligent, pe candidații partidului puterii, Rusia Unită. În ultimii ani, mai mulți candidați comuniști au fost excluși din alegerile la diferite niveluri, câțiva arestați, condamnați. Asupra lui Ziuganov se fac presiuni tot mai mari. Bătrânul aparatcik însă cunoaște jocul birocratic. Vedeți cum iese cu declarații de susținere a lui Putin și a războiului, ceea ce nu e întâmplător.

Intenția era ca Partidul Comuniștilor să fie înlocuit de formația condusă de Jirinovski. Gruparea naționalistă și anti-occidentală ar fi trebuit să ocupe poziția a doua, astfel încât să reîncarce imaginea partidului prezidențial Rusia Unită. Totuși, inițiativa nu a funcționat. Jirinovski a decedat, iar succesorul său a demonstrat lipsa de susținere electorală. Am aflat de acest proiect în discuții imediat după alegerile parlamentare din septembrie 2021.

În ultimele luni, din cauza raidurilor dronelor ucrainene asupra rafinăriilor de petrol, a penuriei de carburant, în condițiile blocării negocierilor de pace cu Ucraina și amenințării cu un nou val de mobilizare, atmosfera din Rusia seamănă tot mai mult cu cea din 2011, când potențialul de protest era unul ridicat. Acest potențial de protest ar fi putut fi valorificat de Novîe liudi, Oamenii noi, un partid înființat și controlat de Kremlin. Numai că el a fost creat ca un partid de nișă, partid progresist, pentru tineri educați, urbanul mare, un partid de 6-7 %. Din cauza potențialului de protest, Novîe liudi începe să crească, mai multe sondaje arătându-l pe locul doi, la un scor neverosimil de mare. Întreaga construcție politică reglată în ultimii 25 de ani este amenințată. Trebuie făcut ceva. Iar Iabloko putea să salveze echilibrul, împiedicând Oamenii noi să crească prea mult și să se consolideze pe locul doi.

Care a fost strategia puterii, pe scurt: l-au declarat „agent străin” pe Nadejin – cunoscut din 2024 pentru că ocupase nișa anti-război – și l-au obligat practic să fugă din Rusia. Pentru că natura are oroare de vid, Iabloko a ocupat el spațiul lăsat liber. A fost lăsat pentru că avea misiunea de a mai reduce din procentele Novîe liudi.

Planul era ca Iabloko să ia 3-4%, o situație ideală pentru un partid care s-a poziționat destul de… să spun ciudat, și pentru care miza a părut în ultimele două decenii doar să-și păstreze zestrea imobiliară și să facă 3% ceea ce-i asigură accesul la finanțarea de la bugetul de stat. Schema era simplă. În jurul Iabloko se concentrau forțele politice anti-război, ce se vor agita puțin. Chiar dacă nimeni nu se gândește la alegeri corecte, măcar vor crea iluzia că sunt competitive. Electoratul o să-și consume energia politică în timpul campaniei, iar un rezultat de 3% o să fie ca un duș rece, ce va confirma faptul că forțele politice anti-război sunt nerelevante pentru societatea rusă. Regimul Putin nu e contestat din interior, poporul este unit în jurul conducătorului și va lupta până la victoria finală.

Însă, datorită poziționării pacifiste, într-o țară cu o populație care a început să simtă pe propria piele ce înseamnă războiul, într-o societate cu potențial de protest ridicat, Iabloko ar fi explodat în sondaje, iar Novîe liudi ar fi pierdut multe procente. Sunt și analiști care afirmă că în ultimele săptămâni Iabloko se consolidase pe poziția a doua, în sondaje.

Entuziasmul pentru Iabloko, în special în rândul tinerilor, a lăsat Novîe liudi fără răspuns. Adolescenții au început să mobilizeze votul în favoarea Iabloko, iar evoluția se desfășura cu o rapiditate alarmantă, iar cifrele fluctua de la o zi la alta.

A securiștii, temându‑se de o schimbare de situație, s-au îndreptat rapid la Putin pentru a-l convinge că planul elaborat de departamentul politic al administrației prezidențiale nu funcționa și că Rusia ar fi supusă unei revoluții colorate. În consecință, FSB trebuia să intervină fără întârziere, preluând controlul dosarului Iabloko. Astfel, Curtea Supreme a luat o decizie fără precedent în istoria recentă a Rusiei, excludând de pe lista oficială un partid politic, înregistrat și prezent pe buletinul de vot la poziția „a doua”.

Nu este considerat normal pentru Rusia ca FSB să intervină în jocul politic. „Intervenția FSB în jocul politic nu e normală nici măcar pentru Rusia”

– Ce descrieți dvs presupune existența unui plan al administrației prezidențiale destul de sofisticat. Și am senzația că nu prea i-a ieșit nimic lui Kirienko în ultimii ani, nici alegerile din Moldova, nici Armenia. Pe de altă parte, scenariul poate fi interpretat ca unul conspiraționist.  – Să facă astfel de scenarii intră în atribuțiile lor. Asta face departamentul de politică internă de la Kremlin. Asta știe să facă un absolvent de științe politice, de sociologie. Să modeleze procesele politice. Nu e nimic conspiraționist aici. Mai mult, Kirienko e reprezentantul clanului Kovalciuk, cel mai vechi, solid și influent grup din anturajul lui Putin.

Rusia, o țară caracterizată printr-un regim autoritar-electoral, consideră neobișnuită intervenția FSB în arena politică.

– Cum a ajuns FSB-ul să aibă o influență atât de mare asupra Kremlinului și asupra domeniului politic din Rusia?– De frică. Toți sunt urmăriți, nimeni nu are încredere în nimeni. Dar lucrurile n-au stat așa mereu. 

În 1999-2000, Putin a fost împins la Kremlin de un grup de oameni de afaceri, așa numiții oligarhi, prieteni mai vechi sau mai noi din serviciile secrete, o parte a echipei lui Elțîn. Destul de repede, atitudinea lui Putin față de vechii prieteni s-a schimbat, a început să fie mai suspicios, să nu le ceară părerea, sfatul. La rândul lor, și aceștia au început să fie mai rezervați, să-i transmită mai puțină informație, să fie mai atenți ce vorbesc, cu cine și ce comunică. Loialitatea se verifică prin comunicare cu liderul suprem. Numai că foștii prieteni din tinerețe, oamenii care l-au însoțit pe drumul spre Olimpul puterii au început să fie urmăriți, au observat resentimente în momentele în care comunicau cu Putin. Se cenzurează tot mai mult, comunicarea se blochează. Putin va trăi într-o bulă informațională, va fi dominat de sentimentul de singurătate.

Într-un sistem de putere autoritară, nu poți avea încredere în oricine. Prin urmare, toți trebuie monitorizați. Însă de ce să ai încredere în persoanele care efectuează această supraveghere?

„Securiștii își consolidează influența asupra liderului hrănindu-i acestuia paranoia”

paradox. În esență, introduci persoane necunoscute, oameni pe care nu îi cunoști, pentru ca aceștia să monitorizeze prietenii tăi, acele persoane care te-au susținut în ascensiunea ta la putere. În consecință, ai o încredere sporită în aceștia, deși nu îi cunoști. Într-adevăr, acești indivizi poartă uniformă, sunt necunoscuți, și sunt selectați de către alți oficiali în uniformă, la fel de neidentificați, pe baza unor criterii ambigue.

uniformă și prietenii tăi – ce motive să ai încredere în acei indivizi în loc să te bazezi pe relațiile personale? Unii dintre ei sunt cunoscuți de decenii, în timp ce alții apar pentru prima dată în viața ta. Aceștia care apar pentru prima dată îți oferă un dosar referitor la unul dintre prietenii tăi, iar tu îl examinezi. Nu îl cunoști pe cel care ți-l furnizează, însă consideri că dosarul este bine pregătit, informațiile sunt precise și nu conține manipulări.

Securiștii devin paznicii tăi, crezi că ei te slujesc cu devotament, iar vechii prieteni te trădează.  Crezi că paznicii tăi te slujesc cu devotament, că sunt lipsiți de personalitate, că nu au alte obiective în viață decât să te slujească pe tine.

– Instituția, „securistul”, cum îi spuneți dvs, nu e mai de încredere decât oamenii oarecare pe care îi știi?– Evident că nu este așa. Nu e deloc așa. Orice autocrat, Stalin, Ceaușescu, Saddam Hussein credeau că dacă securistul nu este membru al unui clan, al vechii sau noii elite, el nu are nici o agendă personală, nu reprezintă pe nimeni, iar singura lui preocupare este să-l slujească cu devotament pe dictator. Se înșală teribil. Acești oameni înțeleg că au la dispoziție un timp limitat și sunt preocupați să profite la maximum de poziția lor, pentru a obține favoruri. Ei vor încerca să preia controlul asupra unor resurse în beneficiul lor. Adesea reușesc. Cu alte cuvinte, ei servesc interesele dictatorului pentru a obține câștiguri, controlul resurselor, a-și promova oamenii loiali care le asigură accesul la resurse, prin ei drenează banii statului în buzunare private.

Autoritățile de securitate își întăresc controlul asupra conducătorului prin alimentarea acestuia cu temeri exagerate. Această practică se reflectă în dosarele de represiune din perioada Marii Terori. Rezultatele sunt evidente în anii 1980, în România condusă de Ceaușescu.

Despre un fenomen care „anunță următoarea etapă a evoluției regimului“ de la Kremlin

— Așa se naște paranoia? Putem analiza acest fenomen? El instigă în lider o lipsă de încredere față de foștii săi prieteni, de familie și de instituțiile birocratice cu care colaborează. Cum procedează? Secușii monitorizează fiecare mișcare, gest și declarație, le înregistrează și le pot prezenta liderului astfel încât să evidențieze lipsa de loialitate și antipatia. Această informație este inclusă în rapoarte, iar secușii așteaptă să observe răspunsul liderului la aceste date. Dacă liderul arată interes, îi furnizează din ce în ce mai multe astfel de informații.

informații pot fi transmise inițial fără conștiență. Ulterior, includ în documentele lor orice element care captează atenția conducătorului, stimulând paranoia acestuia. Conducătorul acordă din ce în ce mai multă atenție acestor documente, consolidând puterea serviciilor de securitate. Astfel se formează un cerc vicios de suspiciune în regimurile autoritare.

Serviciile întocmesc dosare exact pe acest principiu. Putin – pentru că despre el vorbim – este foarte interesat de tot ce poate fi suspect. E și o deformare profesională. Ofițerii de informații, prin pregătirea lor și rutina lucrului, au tendința de a fi paranoici. De asta în țările democratice accesul celor care au făcut astfel de job-uri la viața publică, la zona de consultanță în afaceri, și mai ales la politică, este limitat pentru mai mulți ani. Nu vorbesc doar de operativi, ci și de analiști.

Nu poți susține că totul este în regulă, că nu există vreo amenințare serioasă la adresa securității naționale. În astfel de condiții, nu-ți justifică remunerația și avantajele pe care le primești. Când nimeni nu prezintă o amenințare față de regimul și nu manifestă intenții ostile, atunci prezența ta devine redundantă.

– Cum se poate analiza acest fenomen? Ar fi interesant de făcut un studiu pe fenomenul acesta. Cum l-ați analiza?– Se aplică regulile analizei istorice. Să știți că există cărți pe Rusia, studii bine scrise, accesibile, care vin din zona academică. Altele – excepționale ca informații – vin din zona ziariștilor de investigații. Sunt capitole din cărțile privind Rusia lui Putin după care predau studenților, deci nu e nimic obscur sau secret aici. În privința României, sunt studiile privind Securitatea semnate de profesorul Dennis Deletant. Avem câteva cărți pe STASI sau despre Erich Honecker.

Fenomenul trebuie urmărit cu atenție pentru că el anunță următoarea etapă a evoluției regimului autoritar care presupune intrarea în faza represiunii dure.

Acest eveniment, pe care îl consider de o relevanță majoră, a avut loc recent în Rusia, când partidul Iabloko a fost eliminat din cursa electorală pentru parlament, care se va desfășura pe parcursul a trei zile, în data de 18, 19 și 20 septembrie.