În septembrie a fost actualizată prognoza pentru iarna 2026-2027, subliniind influența puternică a fenomenului Super El Niño asupra distribuției ninsorilor în Statele Unite, Canada și Europa. Datele ECMFW (Centrul European de Prognoză Meteo pe Termen Mediu) arată zone în care zăpada ar putea depăși media climatologică, dar și regiuni în care cantitățile ar putea rămâne sub nivelul normal.
Previzualizarea revizuită a sezonului de iarnă 2026-2027 evidențiază o puternică influență a fenomenului Super El Niño asupra modului în care se distribuie ninsorile în emisfera nordică. Noile calcule, difuzate în septembrie, prezintă diferențe regionale marcante în Statele Unite, Canada și Europa, indicând zone în care precipitațiile de zăpadă ar putea depăși media climatologică și zone în care acestea ar putea fi sub nivelul normal, potrivit autorilor de la Severe Weather Europe.
Fenomenul Super El Niño este descris ca fiind factorul meteorologic global dominant pentru sezonul rece 2026-2027. Conform prognozelor, acesta va altera circulația jetului din Pacific și va schimba cursa furtunilor de iarnă, afectând volumul de zăpadă în numeroase zone.
Citește șiNavă lovită de dronă în apele românești, îndreaptă spre Constanța
Observarea temperaturilor din Oceanul Pacific tropical evidențiază apariția unui episod de Super El Niño, marcat de valori ale apei mult peste limitele obișnuite în zona ENSO. Ultima evaluare realizată de NOAA Coral Reef Watch arată anomalii termice larg răspândite, cele mai accentuate în estul Pacificului tropical, unde temperaturile depășesc cu peste 6 grade Celsius media climatologică pe suprafețe extinse.
Conform NOAA, aceasta constituie o anomalie excepțional de puternică și funcționează ca indicator al intensității fenomenului. Experții subliniază, totuși, că încălzirea de la suprafața oceanului reprezintă doar o parte a procesului.
În primele 200 de metri ai Oceanului Pacific tropical, datele privind temperatura apei indică prezența unui val Kelvin descendent, considerat motorul evoluției Super El Niño în sezonul 2026-2027. Anomaliile termice la adâncime depășesc 9 grade Celsius peste media normală și se deplasează spre est, crescând treptat până la suprafață.
Conform interpretării autorilor prognozei, încălzirea detectată la nivelul suprafeței oceanice provine din influența unui nucleu extrem de fierbinte situat în adâncime, care persistă în a oferi energie termică și în a menține intensitatea fenomenului El Niño pe tot parcursul sezonului de iarnă.
NOAA Climate Prediction Center a raportat că există o șansă foarte mare ca El Niño să ajungă la nivelul „extremă” în intervalul de la sfârșitul toamnei până la începutul iernii. Modelul NMME prevede că această fază va atinge punctul de vârf între octombrie și decembrie, generând anomalii de temperatură de peste 4 grade Celsius pe o porțiune vastă a Pacificului tropical.
Potrivit prognozei, după atingerea vârfului în sezonul rece, fenomenul este așteptat să slăbească rapid în cursul verii anului 2027.
Fenomenul El Niño își exprimă principalul impact prin schimbarea curentului cu jet, un flux aerian situat la înălțimi de aproximativ 8-11 kilometri, care transportă umiditate și sisteme de precipitații. În iernile în care El Niño este activ, curentul cu jet din Oceanul Pacific devine de obicei mai intens și se extinde mai mult peste sudul Statelor Unite.
Acest model stimulează presiune atmosferică mai redusă, temperaturi mai scăzute și o cantitate mai mare de umiditate. Dacă aer rece este prezent în cantități suficiente, această sinergie poate genera ninsori abundente în centrul și estul Statelor Unite.
Examinarea incidentelor de intensitate moderată și intensă ale fenomenului El Niño, efectuată de NOAA, scoate în evidență un model constant al precipitațiilor de zăpadă. În regiunea Nord-Americană, volume de zăpadă peste normal s-au detectat în: Sierra Nevada, regiunea Four Corners, Munții Stâncoși din sud, porțiuni din Marile Câmpii Centrale și sudul și estul Statelor Unite. Pe de altă parte, lipsa semnificativă de zăpadă a fost notată în nord-vestul Oceanului Pacific, regiunea Marilor Lacuri și nord-estul Statelor Unite.
Conform analizei, un anticiclon constant deasupra Canadei restricționează intrarea aerului rece și ar putea diminua frecvența furtunilor de iarnă în nordul continentului.
În Europa, modelul legat de un Super El Niño arată, în general, o lipsă de ninsori în zona nord‑vest a continentului, în regiunea sudică și în zonele nord‑centrale ale Europei.
Explicația prezentată se bazează pe dominanța curentului de aer vestic provenit din Atlantic și pe apariția unui sistem de presiune ridicată din sud, care menține temperaturile la niveluri prea ridicate pentru a permite formarea unui strat extins de zăpadă, cu excepția regiunilor montane.
Conform autorilor prognozei, modelele observate se bazează pe examinarea evenimentelor anterioare de El Niño, iar fiecare sezon rece prezintă caracteristici unice, astfel încât temperatura nu se aliniază niciodată perfect cu media istorică.
Modelul ECMWF, Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu, a fost aplicat în calculul estimărilor actualizate din septembrie.
Prognoza sezonieră arată o evoluție ușor îmbunătățită în comparație cu actualizările anterioare.
În regiuni precum extremitatea nordică, nord‑vestul Europei, sudul și sud‑vestul continentului, se păstrează semnale de ninsori sub media climatologică. Paralel, în zonele centrale ale Europei, apar regiuni cu potențial de ninsori peste media normală.
În prognoza lunii februarie, se evidențiază un semnal intens de ninsori, depășind media climatologică a Europa Centrală.
America de
Actualizarea din septembrie reflectă în mare parte modelul tradițional al fenomenului El Niño. Conform modelului, ninsorile vor fi sub media climatică în nord‑estul și nord‑vestul Statelor Unite, în timp ce în vestul și sud‑estul Canadei se preconizează cantități reduse de zăpadă, iar în centrul și estul Statelor Unite există posibilitatea unor acumulări peste normal.
Zonele cu cele mai mari semnale pentru ninsori peste medie se află în sud‑vestul Statelor Unite, sud‑estul Statelor Unite, Marile Câmpii Centrale, anumite regiuni din Midwestul inferior și în estul țării. Conform prognozei, această amplasare este legată de creșterea curentului cu jet din Pacific, pe fundalul dezvoltării Super El Niño.
În perioada 2026-2027, cele mai promițătoare condiții pentru acumulări semnificative de zăpadă se concentrează în zonele montane ale vestului Statelor Unite.
Prognoza arată un potențial ridicat în zona Sierra Nevada, în Utah, în Munții Stâncoși (centrali și sudici), precum și în Colorado, Arizona și New Mexico.
Autorii studiului subliniază că prognozele pe termen lung nu vizează determinarea exactă a volumul de zăpadă, ci pun accentul pe tendințele de ninsori care depășesc sau scad sub media ultimilor 30 de ani, precum și pe intervalele în care sezonul de iarnă ar putea începe mai târziu sau ar putea produce cele mai consistente ninsori spre finalul iernii.
COMENTARII / 0