Harta ninsorilor pentru iarna 2026-2027 în Europa: prog

Cele mai noi date meteorologice pentru iarna 2026-2027 indică o tendință spre temperaturi mai scăzute și ninsori mai abundente în mai multe regiuni din Statele...

Cele mai noi date meteorologice pentru iarna 2026-2027 indică o tendință spre temperaturi mai scăzute și ninsori mai abundente în mai multe regiuni din Statele Unite și Canada, în timp ce Europa ar putea avea o iarnă mai blândă și mai ploioasă decât în mod obișnuit. Prognozele ECMWF și UKMO semnalează și o posibilă perturbare a Vortexului Polar în ianuarie-februarie, care ar putea favoriza pătrunderea aerului rece în mai multe regiuni.

Cele mai recente informații climatice, lansate în noiembrie, pentru 2026-2027 indică o schimbare spre un tipar mai rece și mai bogat în ninsori în mare parte din Statele Unite, în timp ce Europa ar avea temperaturi mai ridicate decât cele normale pentru acea perioadă. În același timp, pe măsură ce fenomenul Super El Niño, considerat cel mai puternic din ultimele decenii

În acea perioadă de iarnă, zonele nordice au experimentat temperaturi blânde, însă s-au înregistrat cantități de zăpadă mult peste nivelurile obișnuite în numeroase regiuni. Analiza cea mai recentă urmărește schimbările observate în prognozele din noiembrie pentru Statele Unite, Canada și Europa, comparându‑se cu episoadele anterioare ale Super El Niño și cu o posibilă perturbare a Vortexului Polar la mijlocul sezonului, indicată de două modele meteorologice majore.

Citește șiTrump: Prietenii mei cu Putin și Xi, declarație surprinzătoare

Severe Weather Europe a publicat o analiză de către meteorologul Andrej Flis care indică că ultimele actualizări reflectă o evoluție graduală spre temperaturi mai scăzute și condiții mai propice ninsorilor în anumite zone, în special în Statele Unite și Canada.

În afară de prognoza propriu-zisă, analiza urmărește cum se modifică estimările meteorologice de la o lună la alta. Comparând cea mai recentă prognoză cu datele din octombrie, se evidențiază direcția în care evoluează estimările pentru decembrie-martie.

Referitor la presiunea atmosferică, ultima actualizare prezintă o intensificare majoră a zonei de joasă presiune din Atlantic și deasupra Statelor Unite, alături de o amplificare a zonei de înaltă presiune situată în Canada. Este esențial de subliniat că această ilustrație nu arată configurația reală prognozată, ci doar diferența dintre estimarea precedentă și cea mai recentă. Tendința indică, totuși, o evoluție spre un tipar de iarnă mai pronunțat în Statele Unite.

În Europa se observă o consolidare a anomaliei de presiune ridicată. Împreună cu o zonă de joasă presiune mai adâncă în Atlantic, această configurație favorizează circulația aerului mai blând dinspre vest și sud-vest pe continent. Evoluția temperaturilor răspunde direct acestor schimbări de presiune. Astfel, prognoza indică o tendință de răcire în vestul Statelor Unite și în sud-estul țării. Aceasta urmează scăderii presiunii deasupra regiunii centrale a Statelor Unite, configurație care favorizează pătrunderea aerului dinspre nord pe flancul vestic al zonei de joasă presiune. În schimb, tendința spre temperaturi mai ridicate continuă în partea nordică a regiunii Midwest, în nord-estul Statelor Unite și în Canada.

În Europa, actualizarea recentă prezintă temperaturi superioare celor prevăzute în luna anterioară. Această creștere nu este la fel de pronunțată cum ar sugera schimbările de presiune din Atlantic. O altă modificare semnificativă constă în majorarea volumelor de ninsoare estimate pentru o porțiune considerabilă a Statelor Unite și a sudului Canadei. Datele actuale indică o cantitate

Europa, prognoza indică o creștere moderată a depunerilor de zăpadă în zonele de vest și centru, iar în Nord-est se prevădește o creștere semnificativă. În același timp, se estimează cantități reduse în regiunile centrale și sud-est ale continentului.

Per ansamblu, cea mai recentă actualizare indică o schimbare interesantă, care păstrează caracteristicile tiparului asociat fenomenului Super El Niño, în special în Statele Unite și Canada. Modificările reflectă însă deplasarea principalelor sisteme de presiune către vest sau est, ceea ce poate schimba evoluția vremii.

Ultima examinare a fenomenului El Niño, bazată pe informațiile NOAA OISST, evaluează diferențele de temperatură a oceanelor din octombrie 2026 în raport cu cele observate în cele trei episoade anterioare de Super El Niño. Analiza se bazează pe aceeași scară și pe aceeași normalizare pentru toate perioadele.

Rezultatele arată cât de puternic este evenimentul din 2026, singurul episod anterior care se apropie de configurația generală a anomaliilor fiind cel din 1997-1998. A fost comparată și configurația presiunii atmosferice din perioada decembrie-februarie pentru precedentele episoade Super El Niño cu prognoza pentru iarna 2026-2027. Și în această analiză, iarna 1997-1998 este singura care prezintă asemănări apropiate cu tiparul prognozat.

Această similaritate nu implică că sezonul de iarnă 2026-2027 va replica automat evoluția din 1997-1998, însă ar putea constitui un indiciu despre posibilele condiții meteorologice.

1997-1998 a marcat unul dintre cele mai puternice El Niño documentate, iar temperaturile au fost peste valorile normale în mare parte din sudul Canadei și în jumătatea nordică a Statelor Unite. Cele mai ridicate anomalii termice s-au înregistrat în partea nordică a regiunii Midwest și în nordul Marilor Câmpii, în timp ce sud-vestul Statelor Unite a avut temperaturi sub normal. Analiza ninsorilor pentru aceeași perioadă arată însă o distribuție diferită: cantități mai mici de zăpadă au fost înregistrate în nordul Marilor Câmpii, în regiunea Midwest, în zona Marilor Lacuri și în estul Canadei. În schimb, traseul activ al furtunilor din sud a adus ninsori mult peste valorile normale în Munții Sierra Nevada, în regiunile montane din sud-vestul Statelor Unite, în Munții Apalași și până în nord-estul țării.

Această schimbare indică faptul că chiar și o iarnă extrem de blândă, tipică unui eveniment Super El Niño, poate genera cantități semnificative de zăpadă. Efectul rezultat este influențat de amplasamentul principalelor sisteme de presiune atmosferică și de volumul de aer rece disponibil.

În Europa, același sezon a avut o evoluție foarte diferită. Iarna 1997-1998 a fost mai blândă decât în mod normal în cea mai mare parte a continentului, cele mai puternice anomalii fiind înregistrate în regiunile centrale. Singurele zone cu adevărat reci au fost cele din nordul îndepărtat și nord-estul Europei. Analiza ninsorilor arată un deficit extins de zăpadă în Europa Centrală, în Regatul Unit și în partea de sud-est a continentului. Circulația blândă dinspre vest a adus mai multe ploi decât ninsori la altitudini joase. Cantități mai mari de zăpadă au fost înregistrate în principal în nordul extrem al Europei, precum și în câteva zone mai restrânse de la altitudini mari din sud-vestul și sud-estul continentului.

Acest lucru constituie doar o comparație cu un singur sezon. Nu indică faptul că toate iernile afectate de fenomenul Super El Niño vor evolua în același mod.

Hărțile de prognoză analizate includ lunile de iarnă: decembrie, ianuarie și februarie. Pentru această estimare se bazează pe cea mai recentă actualizare din noiembrie a modelului sezonier ECMWF, considerat probabil cel mai performant sistem disponibil pentru prognozele pe termen lung.

Previziunile anomaliilor de presiune atmosferică evidențiază trăsăturile caracteristice ale fenomenului Super El Niño. Cele mai importante componente sunt o regiune de joasă presiune localizată în nordul Oceanului Pacific și o zonă de înaltă presiune de blocaj deasupra Canadei. Această combinație a sistemelor de presiune apare în fiecare eveniment El Niño majore.

În prezent, prognoza prevede o regiune largă de presiune scăzută în sudul Statelor Unite.

Aranjamentul de presiune scăzută în sud și est al țării este alimentat de un jet de curent intens din Oceanul Pacific, un alt indiciu al unei ierni modelate de Super El Niño. Această zonă de presiune scăzută se întinde până în Oceanul Atlantic

Zona de joasă presiune din sud producează o diferență de temperatură mai accentuată între Statele Unite și Canada. Prognoza indică temperaturi superioare valorilor obișnuite în zonele canadiene sub influența zonei de înaltă presiune, în nordul Statelor Unite și în nord-estul acesteia.

În loc, o zonă de presiune scăzută din sudul continentului stimulează temperaturi sub media normală în majoritatea regiunilor sudice ale Statelor Unite, în sud-vestul țării și în sectorul central-sudic al Marilor Câmpii, extinzându‑se până la sud-est. Conform analizei, această condiție este cauzată de sistemele de joasă presiune, care generează perioade îndelungate de ceață și instabilitate meteorologică.

Prognoza precipitațiilor arată o influență majoră a fenomenului Super El Niño, cu valori peste media în majoritatea Statelor Unite. Se estimează cantități superioare de precipitații în sud‑estul țării și în California, datorită intensificării curentului‑jet din Pacific. În aceste zone se prezintă și posibilitatea unor episoade izolate de inundații.

Un curent-jet mai intens din Oceanul Pacific stimulează presiunea atmosferică redusă și facilitează transportul unei cantități superioare de umiditate. Aceasta poate genera precipitații și ninsori mai abundente, dacă aerul rece este prezent. În contrast, pe fundalul unui curent-jet polar mai slab, prognoza prevede precipitații sub nivelurile obișnuite în vestul Canadei și în anumite zone din nordul Statelor Unite.

Influența fenomenului Super El Niño se extinde și asupra Europei, unde prognozele indică temperaturi peste valorile normale în cea mai mare parte a continentului. Această evoluție este determinată de circulația predominantă a aerului mai blând dinspre vest. Cu toate acestea, sunt posibile și episoade în care aerul rece va pătrunde dinspre nord. Acestea pot apărea atunci când zonele de joasă presiune se deplasează dinspre Atlantic spre nordul Europei și antrenează aer rece dinspre nord în partea din spate a sistemelor atmosferice.

Prognoza pentru precipitații prezintă valori peste normal în cea mai mare parte a <

Super El Niño arează un efect semnificativ asupra distribuției ninsorilor, cauzând o schimbare a poziției sistemelor principale de presiune atmosferică.

Un curent-jet mai intens în regiunile sudice, alături de posibile perioade cu pătrunderi de aer rece, poate favoriza apariția unor furtuni de zăpadă surprinzătoare în regiunile centrale, sudice și estice ale Statelor Unite. Noua prognoză ECMWF privind ninsorile reflectă influența fenomenului Super El Niño. Aceasta indică un deficit important de zăpadă în nord-vestul Pacificului, vestul Canadei, nordul Munților Stâncoși, zona Marilor Lacuri și provinciile maritime ale Canadei. În schimb, există potențial pentru cantități de zăpadă peste valorile normale în regiunile centrale, sud-vestice și estice ale Statelor Unite.

În ceea ce privește regiunea, se estimează precipitații de zăpadă superioare la nivelul mediu în principal în partea de sud‑west a țării, în Marile Câmpii, în anumite sectoare ale Midwest-ului și în Valea Ohio, precum și în Munții Apalași și în zona interioară a regiunii Mid‑Atlantic.

Munții Sierra Nevada din California reprezintă semnalul de ninsori cel mai intens pentru entuziaștii schiului și activităților de sezon rece. Previziunile arată, totuși, cantități superioare valorilor obișnuite în Great Basin din Utah, în partea de sud a Munților Stâncoși și în zonele montane din Arizona și New Mexico.

În Europa, configurația sezonieră generală nu favorizează ninsori extinse. Excepțiile se regăsesc în regiunile nordice și în zonele montane de înaltă altitudine, cum ar fi Alpii. Chiar dacă volumul de precipitații estimat pentru iarnă este adecvat, acestea vor fi însoțite de mase de aer mai calde. Prin urmare, pragul la care precipitațiile se schimbă în ninsoare ar putea fi ridicat la altitudini mai mari decât de obicei. Majoritatea stațiunilor de schi ar putea avea un sezon dificil, marcat de un strat natural de zăpadă sub media obișnuită.

Totuși, cantitatea mare de umiditate adusă dinspre Atlantic poate stimula ninsorile la înălțimi ce depășesc 1.800-2.000 de metri, unde temperaturile se mențin suficient de scăzute. În aceste regiuni există posibilitatea unor cantități de zăpadă care să încalce valorile normale.

Ultimele estimări ilustrează schimbările climatice pe parcursul sezonului rece în Statele Unite, Canada și Europa.

Decembrie 2026: Canada și nordul Statelor Unite vor începe iarna cu temperaturi mai ridicate decât în mod normal, sub influența unei zone de înaltă presiune. În schimb, în sudul Marilor Câmpii și în zona litoralului Golfului Mexic sunt estimate temperaturi ușor mai scăzute. California și sud-estul Statelor Unite ar urma să aibă o perioadă cu mai multe precipitații. În Europa, începutul iernii va fi blând în sud, în timp ce în nord temperaturile vor fi mai apropiate de valorile normale.

Ianuarie 2027: În această perioadă, configurația atmosferică se va intensifica, iar aerul mai rece se va deplasa spre sud-vestul Statelor Unite și spre sudul Munților Stâncoși. Această schimbare ar face ca luna să devină cea mai ploioasă din California și din sud-estul țării. În Europa, temperaturile vor fi peste media obișnuită pe întreg continentul, în special în zonele nordice și estice.

Februarie 2027: Aceasta ar putea fi luna cu cele mai scăzute temperaturi și cu cele mai multe ninsori în regiunile centrale, sudice și estice ale Statelor Unite. Sunt prognozate temperaturi sub normal în sudul țării și în partea centrală a Marilor Câmpii. Europa va rămâne sub influența unui regim termic blând, însă ninsorile ar putea fi mai abundente în regiunile nordice și nord-estice.

Martie 2027: Modelul climatic va începe să se liniștească progresiv. Nordul Statelor Unite va menține încă temperaturi superioare mediilor obișnuite, în timp ce în sud-vest, în sudul Marilor Câmpii și pe coasta Golfului Mexic, condițiile mai reci ar putea să persiste. În Europa, partea de sud va păstra un climat plăcut, iar în nord temperaturile vor se apropia de standardele obișnuite.

Examinarea subliniază prezența unui instrument denumit Winter Forecast Explorer, prin care se pot accesa prognozele sezoniere și lunare ale fiecărei țări. Acest dispozitiv conține estimările a două modele climatologice pe termen lung, ECMWF și UKMO, iar hărțile sunt furnizate la rezoluție înaltă. În ciuda fenomenului Super El Niño, există și alți factori atmosferici care ar putea afecta dezvoltarea iernii. Printre aceștia se numără Vortexul Polar, pentru care modelele climatologice avertizează asupra unei posibile perturbări în mijlocul sezonului rece.

În afară de fenomenul cunoscut sub denumirea de Super El Niño, un alt element ce poate afecta meteorologia în perioada rece se situează la înălțimi înalte, în stratosferă. Prognozele recente sugerează o posibilă perturbare a Vortexului Polar în mijlocul iernii, ceea ce ar putea influența desfășurarea celei de-a doua jumătăți a sezonului, dacă estimările se dovedesc corecte.

Vortexul Polar constituie un vast sistem de circulație atmosferică specific iernii, prezent atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică. Acest fenomen poate fi descris ca un zid de aer în rotație, situat deasupra regiunilor polare, care se întinde de la suprafața terestră până în stratosferă, la altitudini ce depășesc 50 de kilometri, reținând în interior aerul polar extrem de rece.

Această circulație atmosferică este împărțită în două straturi: stratosfera, situată la altitudini mai mari, și troposfera, aflată la altitudini mai mici. Un Vortex Polar puternic și stabil funcționează ca o barieră, menținând cel mai rece aer deasupra Polului Nord și favorizând condiții mai blânde în Statele Unite și Europa. Sistemul poate fi însă perturbat, ceea ce permite aerului rece să se deplaseze spre latitudini mai joase. Principala cauză a unei astfel de perturbări este, de obicei, creșterea presiunii și a temperaturii în stratosferă, fenomen cunoscut sub denumirea de încălzire stratosferică bruscă (Sudden Stratospheric Warming – SSW). Perturbările pot fi provocate și de alte dinamici atmosferice care își au originea la nivelurile inferioare ale atmosferei.

Puterea Vortexului Polar se evaluează prin ritmul vânturilor care îl definesc. Ultima prognoză sezonieră a ECMWF arată o diminuare neobișnuită a vânturilor vestice din stratosferă în ianuarie și până în februarie.

Analiza evidențiază și o slăbire a circulației, urmată de inversarea direcției vânturilor, indicată prin valori negative, la începutul lunii noiembrie. Autorul descrie acest episod drept cea mai timpurie perturbare a Vortexului Polar înregistrată până în prezent. Pentru că a avut loc atât de devreme în sezon, efectele sale sunt însă mai moderate decât cele care pot apărea în mijlocul iernii. Aceeași tendință apare și în prognoza UKMO pentru stratosferă. Modelul indică o încetinire și o perturbare a Vortexului Polar în perioada ianuarie-februarie, cu valori ale vânturilor mult sub nivelul normal. Potrivit analizei, este neobișnuit ca un astfel de semnal să fie observat cu atât de mult timp înainte.

Un incetinire sau o inversare

COMENTARII / 0