Severe Weather Europe anticipează că fenomenele meteorologice extreme ar putea afecta puternic regiunea europeană în perioada de iarnă, aducând temperaturi foarte scăzute și precipitații sub formă de zăpadă în cantități mari.
Potrivit prognozelor pe termen lung, trei factori principali sunt de așteptat să joace un rol crucial: slăbirea vortexului polar din cauza fenomenului El Nino, modificările tiparelor vântului din stratosferă și reducerea cantității de gheață din Arctica.
Aceste elemente vor avea probabil un impact semnificativ asupra Statelor Unite, Canadei și Europa.
Condțiile meteorologice extreme sunt așteptate să afecteze Europa, iar trei fenomene specifice sunt capabile să modifice vortexul polar, favorizând deplasarea maselor de aer rece către ecuator.
Însă, un vortex polar slăbit sau destabilizat nu implică neapărat temperaturi scăzute și precipitații de zăpadă la nivel global; dimpotrivă, sporește probabilitatea ca aerul arctic să părăsească zonele polare și să se deplaseze către regiunile cu latitudini medii, potrivit Severe Weather Europe.
Un fenomen climatic deosebit de puternic,
Citește șiMesajul lui Kim Jong Un pentru Putin, la 74 de ani: liderul nord-coreean numește războiul Rusiei în Ucraina „sacru”
Circulația atmosferică pe timpul iernii deasupra regiunilor polare nordice și sudice are o denumire specifică.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de vortex polar, reprezintă un flux de aer care se formează într-un mod special, creând o zonă de presiuni scăzute deasupra regiunilor polare.
Acest vortex se extinde de la suprafața Pământului până în stratosferă, la o înălțime de peste 50 de kilometri, și închide în interiorul său aerul polar rece.
Interacțiunea dintre vortexul polar și atmosfera terestră este mai complexă decât se credea anterior, deoarece acest fenomen se desfășoară în două niveluri distincte: stratosfera, situată la înălțimi mai mari, și troposfera, care se află la înălțimi mai mici. Deși aceste două niveluri sunt interconectate, ele prezintă adesea comportamente divergente. Atunci când vortexul polar rămâne stabil, el funcționează ca o barieră eficientă, care împiedică pătrunderea aerului extrem de rece dinspre Polul Nord, rezultând o perioadă de iarnă considerabil mai puțin severă pentru regiunile Statele Unite și Europa.
În cazul în care vortexul polar suferă o perturbare sau o prăbușire, structurile cunoscute sub numele de „ziduri polare” se dezintegrează, ceea ce permite aerului arctic rece să se deplaseze către sud, atingând latitudini medii. Acest fenomen poate fi și mai pronunțat în situația în care vortexul polar prezintă o puternică intensitate înainte de a se prăbuși.
În perioada 2026-2027, trei elemente cheie ar putea contribui la destabilizarea vârtejului polar:
fenomenul El Nino se va manifesta cu o intensitate deosebit de ridicată,
vor exista abateri ale curenților de aer din stratosferă și, de asemenea, se va înregistra o scădere semnificativă a masei de gheață din regiunea arctică.
El Nino Southern Oscillation (ENSO), un fenomen climatic cheie, reprezintă o fluctuație periodică a condițiilor atmosferice și oceanice în regiunea ecuatorială a Oceanului Pacific. Această oscilație prezintă faze alternative de încălzire și răcire. Schimbările de fază au loc, în general, la intervale de 1-3 ani, însă anumite evenimente se pot prelungi chiar și câțiva ani.
O perioadă de încălzire accentuată a fenomenului El Nino se înregistrează în acest moment, fiind foarte puternică și aflată încă în plină evoluție, însă specialiștii estimează că aceasta ar putea reprezenta unul dintre cele mai intense episoade din ultimele decenii.
Conform previziunilor privind temperatura oceanicului pentru perioada de sfârșit de toamnă și debut de iarnă, creșterea temperaturii ar putea depăși 4 grade față de valorile obișnuite, ceea ce ar putea conduce la un fenomen cunoscut sub numele de Super El Nino.
Prognoza ECMWF pentru sfârșitul toamnei și începutul iernii indică o creștere a temperaturii oceanului, ceea ce ar putea duce la un Super El Nino.
Un fenomen El Nino intensificat tinde să majoreze amplitudinea fluctuațiilor climatice, accentuând considerabil variațiile sezoniere obișnuite. Schimbările sezoniere normale sunt astfel amplificate, ceea ce poate da naștere unor condiții meteorologice extreme. Acestea din urmă se pot manifesta prin inundații masive și secete severe, precum și prin devieri considerabile ale traiectoriilor sistemelor de presiune, care sunt susceptibile de a influența întreaga planetă, în special în perioada de iarnă.
Evenimentele istorice sugerează că iernile caracterizate prin fenomenul El Nino prezintă un risc crescut de a fi afectate de un fenomen de încălzire stratosferică.
Astfel de episoade au avut loc în trecut și s-au repetat chiar și în ultimele sezoane de iarnă.
Stratosfera Pământului se confruntă cu o posibilă creștere a temperaturii, ceea ce ar putea duce la o slăbire considerabilă a vortexului polar în perioada cuprinsă între decembrie și ianuarie.
Se preconizează că ventul stratosferic va juca un rol crucial în modelarea condițiilor meteorologice din Europa în perioada următoare. Experții prognozează că acest fenomen, împreună cu alți doi factori importanți, va aduce valuri de ger și ninsori puternice în regiune.
Oscilația Cvasi-Bienală, cunoscută și sub abrevierea QBO, reprezintă o alternanță periodică între două faze distincte în atmosferă. Acest fenomen se caracterizează printr-o schimbare a direcției vântului, spre deosebire de fluctuațiile de temperatură observate în regiunile afectate de El Nino. QBO se manifestă printr-o fază pozitivă și una negativă, care se succed într-un ritm cvasi-bienal.
O regularitate climatică cunoscută sub numele de QBO, care afectează stratosfera tropicală, implică o modificare periodică a direcției vânturilor de est și vest.
Aceste vânturi puternice se deplasează în jurul planetei, formând o centură la ecuator.
Direcția lor se schimbă complet la fiecare 17 luni, fenomen care are loc în mod regulat.
Deoarece prezintă o oscilație periodică, QBO a fost supranumit „bătăile inimii atmosferei”, un fenomen remarcabil prin regularitatea sa.
Rezultatele unei analize zilnice a radiosondelor efectuate de NASA oferă informații suplimentare despre direcția vântului în stratosferă, deasupra regiunilor tropicale. Aceste date dezvăluie prezența unor vânturi cu direcție vestică la altitudini de aproximativ 22-30 km, ceea ce confirmă că faza QBO vestică este activă în prezent. În stadiul său incipient, acest fenomen se va intensifica și se va stabiliza în jurul altitudinii de 24 km pe măsură ce sezonul de iarnă se apropie.
Vorbim despre mai multe rațiuni care fac ca QBO să fie relevant pentru condițiile meteo din timpul sezonului rece. QBO are un impact considerabil asupra vortexului polar, acesta fiind unul dintre motivele principale.
În mod obișnuit, un QBO vestic are rolul de a menține Vortexul Polar mai robust și mai stabil, prin devierea energiei undelor planetare de la pol. Însă, într-o perioadă de El Nino intens, această stabilizare poate fi afectată, deoarece fenomenul El Nino are capacitatea de a potența energia undelor atmosferice din Pacific care pătrund în stratosfera polară.
Interacțiunea dintre El Nino și Vortexul Polar ar putea avea un impact considerabil, însă sincronizarea acestui fenomen este condiționată de QBO: în luna ianuarie, faza estică pare să aibă o influență mai pronunțată, pe când în luna februarie, faza vestică capătă o importanță mai mare.
Se așteaptă ca sezonul rece să aibă un impact semnificativ asupra regiunii europene, potrivit prognozelor meteorologice. Trebuie urmăriți trei factori principali care ar putea duce la scăderi puternice de temperatură și ninsori abundente.
Un al treilea element cheie cu impact asupra sezonului rece 2026-2027 este reprezentat de creșterea gheții marine în zonele polare. Deoarece calota de gheață din nord are o influență semnificativă asupra modelelor de presiune, echilibrului energetic și undelor planetare, aceasta are o legătură directă cu vortexul polar de iarnă care se formează exact deasupra sa.
Un studiu recent a arătat că mările Barents și Kara (BKS) și Marea Okhotsk (SOK) sunt două regiuni cheie care influențează considerabil intensitatea vortexului polar în timpul sezonului de iarnă.
Nu sunt informații sub formă de citate în textul original.
În cadrul unui studiu recent, a fost stabilit că intensitatea vortexului polar în perioada de iarnă este puternic influențată de activitățile din regiunile mărilor Barents și Kara (BKS) și Marea Okhotsk (SOK).
Regiunile Barents/Kara și Okhotsk au efecte distincte asupra dinamicii atmosferice. În primul caz, topirea gheții duce la slăbirea vortexului polar, pe când în cel de-al doilea, același fenomen are drept rezultat consolidarea acestuia. Cauza acestei diferențe rezidă în modul în care fiecare zonă influențează undele planetare și cantitatea de energie degajată în stratosferă.
Ultimele descoperiri scot în evidență două regiuni, Barents și Kara, caracterizate printr-o suprafață fără gheață, pe când regiunea Okhotsk prezintă o extindere a gheții marine peste valorile obișnuite. Deși sezonul principal de topire încă nu a început, specialiștii consideră că acest scenariu corespunde unei situații tipice pentru instalarea unui vortex polar mai puțin intens în perioada de iarnă 2026-2027.
Conform previziunilor, modelul ECMWF anticipează pentru sezonul de toamnă o scădere semnificativă a masei de gheață în regiunile arctice, în special în zona mării Barents și Kara.
De obicei, vortexul polar suferă o prăbușire după ce stratosfera se încălzește rapid. Această încălzire are drept consecință creșterea presiunii deasupra zonelor polare odată ce efectele sale se propagă către straturile atmosferice inferioare, determinând coborârea aerului rece spre regiunile sudice. Un fenomen asemănător a fost observat la sfârșitul lunii ianuarie 2026, când masele de aer rece au pătruns în partea nordică și centrală a Europei.
COMENTARII / 0